14-03-2011, 07:04 PM
Sasuke:
Fratioare? Oh, Doamne, Melissa! Ce m-a apucat? M-am desprins de rozalie, inca incremenit de frica. Melissa ne vazuse. Ce puteam sa-i zic? Sakura statuse plangand in bratele mele rugandu-ma sa incetez, dar ajunsesem prea departe. Ei ce aveam sa-i spun? Nici macar nu puteam sa o privesc in ochii. Nici pe ea, dar nici pe Melissa. Asa ca ce puteam sa fac? In niciun caz sa stau incremenit acolo si sa ma gandesc. Trebuia sa fac ceva, orice, dar cel putin sa trec de faza asta. Doamne, cum putusem sa ma gandesc macar ca as putea-o face din nou cu ingerasul meu roz? Eram asa de fraier! Ce mai puteam dori de la ea? Si asa am dezvirginat-o, intr-un fel sau altul, fara voia ei. Acum vroiam s-o fac din nou, sa repet acele momente. Pentru ce...?
M-am intors incet spre surioara mea. Statea in genunchi, tinandu-si ursuletul strans la piept, plangand. Doamne, ce facusem? Credeam ca doarme, dar nu era asa... Sau poate chiar adormise, insa strigatele Sakurei o trezisera. M-am apropiat de Melissa, ingenunchind in fata ei. Am vrut sa o cuprind in bratele mele, sa o linistesc din plans, iar apoi sa-i spun ca tot ce a vazut fusese doar un vis urat. Nu reusisem. Imediat ce am intins bratele spre ea, a lasat de o parte ursuletul si a inceput sa-mi dea peste maini, speriindu-se si indepartandu-se de mine. Se agita si plangea, in timp ce eu nu stiam ce sa fac. Eram confuz, doar n-aveam sa fiu suparat pe ea. De ce dadea in mine?... In fond, ce ii facusem eu? Dar pentru ea nu conta, era disperata. Nu puteam sa pricep, de ce era asa?
-Melissa...
-Te rog, lasa-ma! Pleaca! Nu te mai vreau!
In mai putin de o fractiune de secunda am putut sa vad cum Sakura s-a repezit la Melissa si a luat-o in brate. Ingerasul meu mic nu s-a opus cu nimic, din contra, a strans-o pe Sakura si mai tare in brate. In glasul slabit al surorii mele am putut auzi un micut "Te-a ranit?". Nu imi puteam explica. De ce facea asta? De ce se comporta asa cu mine, si cum de se comporta atat de frumos cu o necunoscuta? Trebuie sa recunosc, e un copil destul de lipicios. Se poate atasa de oricine. Melissa era o fire dulce, dar naiva. Din lipsa atentiei si afectiunii parintesti, ea cauta mereu cat mai multa dragoste din partea noastra, a celor mai mari. Daca stia ca esti dispus sa ii oferi ceea ce dorea, acea mica ciupitura de atentie, te considera ca fiind cel mai de incredere om, cea mai buna persoana, cel mai bun prieten al ei... Nu o condamn pentru ca tine atat de mult la Sakura. Ba din contra, undeva acolo, in adancul sufletului meu, ma bucuram extrem de mult ca Melissa o indragea pe Sakura ca pe o mama. Dar de ce ma respingea pe mine? De ce il respingea pe fratele ei mai mare care ii cumpara tot ce vroia, care se juca cu ea de fiecare data cand prindea ocazia, care o luase in grija, care o iubea...
Gnadurile mi-au fost intrerupte de catre vocea cristalina a ingerasului meu roz.
-Melissa, te rog, linisteste-te. Nu am patit nimic. Poti sa-l lasi pe fratiorul tau sa te ia in brate acum.
Surioara mea m-a privit, cu atata ura in ochii, incat, pentru un moment, am crezut ca nu e ea. Ce-am facut?
-Sasuke nu ma mai iubeste! De acum incolo o sa te iubeasca doar pe tine! Dar promite-mi ca tu nu o sa ma lasi, te rog...
Sasuke? De cand imi zicea ea mie pe nume? Sincer, nu o auzisem niciodata rostind Sasuke pe gura ei aia micuta. Daca ar fi fost intrebata cum il cheama pe fratele ei, ar fi preferat sa taca sau sa spuna ca nu stie decat sa-mi zica pe nume. Era prea atasata de mine ca sa-mi spuna "Sasuke". Si cum adica nu o mai iubesc?! Gresea amarnic. Eu pe Melissa am iubit-o, si inca o mai iubesc, ca pe ochii din cap. Cum puteam sa uit de ea in favoarea Sakurei? Adevarul este ca nu pot sa ma impart in doua parti, trei, daca punem la socoteala si chestia cu King. Dar sincer, cum as fi putut eu sa o uit, sau sa n-o mai iubesc pe sora mea dulce? Si in plus, nu cred ca ar fi trebuit sa-i spuna Sakurei ca de acum in colo o s-o iubesc mai mult pe ea decat pe Melissa. Nu ca Saku ar fi crezut-o, sau ar fi luat prea mult in seama ce ar fi zis, ca sa-si dea seama de sentimentele mele fata de ea, dar totusi, cum putea sa spune asa ceva?
-E fratiorul tau, Melissa. Melissa?
Sakura nu a apucat sa termine ce avea de zis.Cand a privit-o din nou, ea plangea la pieptul Sakurei, in hohote. M-am apropiat de cele doua, in speranta ca voi putea face ceva.
-Placa, Sasuke, mi-a spus Sakura, mai in soapta. Am sa o rezolv eu. Nu ma ajuti deloc. Vin si eu imediat ce o linistesc pe sora-ta.
Practic, ma dadea afara. Si eu doar stateam, si o priveam prosteste cum imi spune sa ies. Frumos, nu? Mai ales ca era casa mea. De doua ori mai frumos. Dar sunt sigur ca avea dreptate, pentru ca nu puteam sa fac mare lucru acolo. Eu si Sakura aveam sa discutam mai incolo. Norocul meu era ca nu avea sa vorbeasca despre accident. Nici pomeneala. Avea sa imi spuna despre King, plan, abordare... Ati prins ideea, nu? M-am ridicat in picioare si am pornit spre usa. Afara ma astepta Zanra.
-A inceput sa iti bipaie jucarioara aia! Sincer, ce naiba are? M-am si speriat.
-Jucarioara?
-Chestia aia cu doua table legate intre ele. Una din care ies luminite si una pe care iti pui degetele.
-Se refera la laptop, ma informa Hannu, care iesea de dupa un colt. Cel negru, de pe masuta din sufragerie. L-ai lasat deschis. Se pare ca ai primit ceva pe el...
Am bufnit in ras. Doua placi lipite? Una cu luminite si una pe care sa-ti pui degetele? Poate ca Zanra ar trebui sa ia o lectie serioasa de la Hannu in ceea ce priveste aparatura electronica... Si tot ceea ce tine de "obiectele moderne".
-Arsh... imi spuse Zanra aplecandu-se spre mine. E a dracului de desteapta.
-Realizezi ca eu sunt decat un desenator, nu doctor Amor.
-Spune-i asta fetuscanei cu parul roz.
Ce as fi putut sa-i spun „fetuscanei cu parul rozâ€? O iubeam atat de mult incat am ranit-o. Ce fel de iubire era asta? N-as fi vrut niciodata sa pateasca ceva, dar sincer acum, ce puteam sa fac? Deja o ranisem... Am inlaturat acest gand, inca simtind cum stomacul mi se face ghem. M-am indreptat spre camera mea si mi-am luat pe mine repede un tricou alb si o pereche de blugi albastri. M-am dus, mai apoi, in living si m-am asezat pe canapea in asteptarea Sakurei. M-am aplecat spre masa cu laptopul ca sa vad ce era cu toata zarva asta cu „Ai primit ceva!â€.
Sakura:
Am strans-o pe Melissa in brate, mult, insa ea nu mai inceta. Plangea neconditionat, desi o tineam in brate. Sincera sa fiu, mi se inmuia sufletul cand o vedeam plangand. Si in plus, ma durea extrem de mult ce imi facuse Sasuke adineauri, la figurat vorbind. Avea de gand sa continue daca ingerasul asta nu l-ar fi oprit. Trebuia sa ma asculte... Dar pe de alta parte, era si vina mea, pentru ca am tipat atat de tare incat am trezit-o. Cand mi-am desprins bratele, am vazut-o stand linistita, cu ochii inchisi. Am intins-o pe pat, dupa care am iesit din camera. Trebuia sa dau din nou cu ochii de acel tip... de Sasuke... Uf, trebuia doar sa reactionez normal, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Da, era putin mai complicat sa ma comport astfel dupa „micuta†intamplare. Cu toate astea, trebuia sa o fac. Si el sunt sigura ca ar fi facut-o, totul doar ca sa uite si sa creada ca l-am iertat. Si chiar il iertasem.
Am pasit afara din camera. Uf, ce halat tampit! Unde imi erau hainele? Macar daca as fi avut ceva de schimb. Dar Ino imi luase bagajul cu ea, in momentul in care ne-am despartit, la spital. Aveam sa ma schimb cu aceleasi haine rosii cu care venisem, insa nu acum. Trebuia sa discut cu Sasuke despre King. Am pasit usor sfioasa in camera in care l-am putut gasi. Livingul. Un loc destul de incapator al casei, destul de frumos amenajat, la parterul mansardat pe jumatate. Am pasit catre brunet, care privea atent ecranul laptopului sau Apple, nou cumparat, din cate intelesesem.
-Am pierdut ceva? am deschis eu discutia.
-Deocamdata nu, mi-a raspuns. Zanra si Hannu mi-au spus ca am primit un mail, nu stiu cat de important este, dar o sa aflu imediat. Oricum, trebuie sa stabilim niste lucruri. King o sa va dea fiecaruia un apartament, ori o camera, banuiesc. Ai ceva detalii?
-La banii lui King e prea putin. Ni s-a propus fiecaruia cate o vila. Eu si cu sora mea am facut in asa fel incat sa obtinem o vila comuna, undeva prin apropiere, destul de departe fata de vilele celorlalti detectivi.
-Am priceput. A facut o pauza in care si-a tastat parola pentru e-mail, apoi si-a cautat prin Spamuri. Abea cand si-a dat seama ca mesajul trimis era pierdut pe undeva prin mesajele necitite din Imbox, a patruns cu sageata mouse-ului pe scrisul albastru de mai sus. A deschis mailul, mirandu-se. O, Doamne!
-Ce e? Ce s-a intamplat?
-Uita-te la asta! Cat de credibil ti se pare?
Mi-a intors laptopul. E-mailul era trimis de cineva de la adresa zspy@hacker.com. Am inceput sa citesc mesajul.
„Sasuke, sunt eu, Z. Nu am vesti prea bune. Am reusit sa trec de protectiile de la baza de date a lui King. Ti-am trimis niste poze cu ceea ce am gasit. Am nevoie urgenta de S si de I. I a ajuns aseara, la vila propriu zisa. Ce s-a intamplat cu S? In orice caz, sa nu te mire pozele asteaâ€.
S si I eram eu si Ino. Z era hackerul angajat de King ca sa potejeze computerele cu informatii ale sediului, Zac. Am deschis atasamentul, si am ramas cu gura cascata. Nu putea fi adevarat! Nu avea cum sa fie adevarat! Trebuia sa fie o facatura, o poza trucata, dar de ce ar truca King o poza, in bazele cu date ale cazului? Nu imi venea sa cred! Era imposibil... In poze era...
~~~ Va Urma ~~~
Deci, va rog, nu incercati adresa de Y!M
:))
Fratioare? Oh, Doamne, Melissa! Ce m-a apucat? M-am desprins de rozalie, inca incremenit de frica. Melissa ne vazuse. Ce puteam sa-i zic? Sakura statuse plangand in bratele mele rugandu-ma sa incetez, dar ajunsesem prea departe. Ei ce aveam sa-i spun? Nici macar nu puteam sa o privesc in ochii. Nici pe ea, dar nici pe Melissa. Asa ca ce puteam sa fac? In niciun caz sa stau incremenit acolo si sa ma gandesc. Trebuia sa fac ceva, orice, dar cel putin sa trec de faza asta. Doamne, cum putusem sa ma gandesc macar ca as putea-o face din nou cu ingerasul meu roz? Eram asa de fraier! Ce mai puteam dori de la ea? Si asa am dezvirginat-o, intr-un fel sau altul, fara voia ei. Acum vroiam s-o fac din nou, sa repet acele momente. Pentru ce...?
M-am intors incet spre surioara mea. Statea in genunchi, tinandu-si ursuletul strans la piept, plangand. Doamne, ce facusem? Credeam ca doarme, dar nu era asa... Sau poate chiar adormise, insa strigatele Sakurei o trezisera. M-am apropiat de Melissa, ingenunchind in fata ei. Am vrut sa o cuprind in bratele mele, sa o linistesc din plans, iar apoi sa-i spun ca tot ce a vazut fusese doar un vis urat. Nu reusisem. Imediat ce am intins bratele spre ea, a lasat de o parte ursuletul si a inceput sa-mi dea peste maini, speriindu-se si indepartandu-se de mine. Se agita si plangea, in timp ce eu nu stiam ce sa fac. Eram confuz, doar n-aveam sa fiu suparat pe ea. De ce dadea in mine?... In fond, ce ii facusem eu? Dar pentru ea nu conta, era disperata. Nu puteam sa pricep, de ce era asa?
-Melissa...
-Te rog, lasa-ma! Pleaca! Nu te mai vreau!
In mai putin de o fractiune de secunda am putut sa vad cum Sakura s-a repezit la Melissa si a luat-o in brate. Ingerasul meu mic nu s-a opus cu nimic, din contra, a strans-o pe Sakura si mai tare in brate. In glasul slabit al surorii mele am putut auzi un micut "Te-a ranit?". Nu imi puteam explica. De ce facea asta? De ce se comporta asa cu mine, si cum de se comporta atat de frumos cu o necunoscuta? Trebuie sa recunosc, e un copil destul de lipicios. Se poate atasa de oricine. Melissa era o fire dulce, dar naiva. Din lipsa atentiei si afectiunii parintesti, ea cauta mereu cat mai multa dragoste din partea noastra, a celor mai mari. Daca stia ca esti dispus sa ii oferi ceea ce dorea, acea mica ciupitura de atentie, te considera ca fiind cel mai de incredere om, cea mai buna persoana, cel mai bun prieten al ei... Nu o condamn pentru ca tine atat de mult la Sakura. Ba din contra, undeva acolo, in adancul sufletului meu, ma bucuram extrem de mult ca Melissa o indragea pe Sakura ca pe o mama. Dar de ce ma respingea pe mine? De ce il respingea pe fratele ei mai mare care ii cumpara tot ce vroia, care se juca cu ea de fiecare data cand prindea ocazia, care o luase in grija, care o iubea...
Gnadurile mi-au fost intrerupte de catre vocea cristalina a ingerasului meu roz.
-Melissa, te rog, linisteste-te. Nu am patit nimic. Poti sa-l lasi pe fratiorul tau sa te ia in brate acum.
Surioara mea m-a privit, cu atata ura in ochii, incat, pentru un moment, am crezut ca nu e ea. Ce-am facut?
-Sasuke nu ma mai iubeste! De acum incolo o sa te iubeasca doar pe tine! Dar promite-mi ca tu nu o sa ma lasi, te rog...
Sasuke? De cand imi zicea ea mie pe nume? Sincer, nu o auzisem niciodata rostind Sasuke pe gura ei aia micuta. Daca ar fi fost intrebata cum il cheama pe fratele ei, ar fi preferat sa taca sau sa spuna ca nu stie decat sa-mi zica pe nume. Era prea atasata de mine ca sa-mi spuna "Sasuke". Si cum adica nu o mai iubesc?! Gresea amarnic. Eu pe Melissa am iubit-o, si inca o mai iubesc, ca pe ochii din cap. Cum puteam sa uit de ea in favoarea Sakurei? Adevarul este ca nu pot sa ma impart in doua parti, trei, daca punem la socoteala si chestia cu King. Dar sincer, cum as fi putut eu sa o uit, sau sa n-o mai iubesc pe sora mea dulce? Si in plus, nu cred ca ar fi trebuit sa-i spuna Sakurei ca de acum in colo o s-o iubesc mai mult pe ea decat pe Melissa. Nu ca Saku ar fi crezut-o, sau ar fi luat prea mult in seama ce ar fi zis, ca sa-si dea seama de sentimentele mele fata de ea, dar totusi, cum putea sa spune asa ceva?
-E fratiorul tau, Melissa. Melissa?
Sakura nu a apucat sa termine ce avea de zis.Cand a privit-o din nou, ea plangea la pieptul Sakurei, in hohote. M-am apropiat de cele doua, in speranta ca voi putea face ceva.
-Placa, Sasuke, mi-a spus Sakura, mai in soapta. Am sa o rezolv eu. Nu ma ajuti deloc. Vin si eu imediat ce o linistesc pe sora-ta.
Practic, ma dadea afara. Si eu doar stateam, si o priveam prosteste cum imi spune sa ies. Frumos, nu? Mai ales ca era casa mea. De doua ori mai frumos. Dar sunt sigur ca avea dreptate, pentru ca nu puteam sa fac mare lucru acolo. Eu si Sakura aveam sa discutam mai incolo. Norocul meu era ca nu avea sa vorbeasca despre accident. Nici pomeneala. Avea sa imi spuna despre King, plan, abordare... Ati prins ideea, nu? M-am ridicat in picioare si am pornit spre usa. Afara ma astepta Zanra.
-A inceput sa iti bipaie jucarioara aia! Sincer, ce naiba are? M-am si speriat.
-Jucarioara?
-Chestia aia cu doua table legate intre ele. Una din care ies luminite si una pe care iti pui degetele.
-Se refera la laptop, ma informa Hannu, care iesea de dupa un colt. Cel negru, de pe masuta din sufragerie. L-ai lasat deschis. Se pare ca ai primit ceva pe el...
Am bufnit in ras. Doua placi lipite? Una cu luminite si una pe care sa-ti pui degetele? Poate ca Zanra ar trebui sa ia o lectie serioasa de la Hannu in ceea ce priveste aparatura electronica... Si tot ceea ce tine de "obiectele moderne".
-Arsh... imi spuse Zanra aplecandu-se spre mine. E a dracului de desteapta.
-Realizezi ca eu sunt decat un desenator, nu doctor Amor.
-Spune-i asta fetuscanei cu parul roz.
Ce as fi putut sa-i spun „fetuscanei cu parul rozâ€? O iubeam atat de mult incat am ranit-o. Ce fel de iubire era asta? N-as fi vrut niciodata sa pateasca ceva, dar sincer acum, ce puteam sa fac? Deja o ranisem... Am inlaturat acest gand, inca simtind cum stomacul mi se face ghem. M-am indreptat spre camera mea si mi-am luat pe mine repede un tricou alb si o pereche de blugi albastri. M-am dus, mai apoi, in living si m-am asezat pe canapea in asteptarea Sakurei. M-am aplecat spre masa cu laptopul ca sa vad ce era cu toata zarva asta cu „Ai primit ceva!â€.
Sakura:
Am strans-o pe Melissa in brate, mult, insa ea nu mai inceta. Plangea neconditionat, desi o tineam in brate. Sincera sa fiu, mi se inmuia sufletul cand o vedeam plangand. Si in plus, ma durea extrem de mult ce imi facuse Sasuke adineauri, la figurat vorbind. Avea de gand sa continue daca ingerasul asta nu l-ar fi oprit. Trebuia sa ma asculte... Dar pe de alta parte, era si vina mea, pentru ca am tipat atat de tare incat am trezit-o. Cand mi-am desprins bratele, am vazut-o stand linistita, cu ochii inchisi. Am intins-o pe pat, dupa care am iesit din camera. Trebuia sa dau din nou cu ochii de acel tip... de Sasuke... Uf, trebuia doar sa reactionez normal, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Da, era putin mai complicat sa ma comport astfel dupa „micuta†intamplare. Cu toate astea, trebuia sa o fac. Si el sunt sigura ca ar fi facut-o, totul doar ca sa uite si sa creada ca l-am iertat. Si chiar il iertasem.
Am pasit afara din camera. Uf, ce halat tampit! Unde imi erau hainele? Macar daca as fi avut ceva de schimb. Dar Ino imi luase bagajul cu ea, in momentul in care ne-am despartit, la spital. Aveam sa ma schimb cu aceleasi haine rosii cu care venisem, insa nu acum. Trebuia sa discut cu Sasuke despre King. Am pasit usor sfioasa in camera in care l-am putut gasi. Livingul. Un loc destul de incapator al casei, destul de frumos amenajat, la parterul mansardat pe jumatate. Am pasit catre brunet, care privea atent ecranul laptopului sau Apple, nou cumparat, din cate intelesesem.
-Am pierdut ceva? am deschis eu discutia.
-Deocamdata nu, mi-a raspuns. Zanra si Hannu mi-au spus ca am primit un mail, nu stiu cat de important este, dar o sa aflu imediat. Oricum, trebuie sa stabilim niste lucruri. King o sa va dea fiecaruia un apartament, ori o camera, banuiesc. Ai ceva detalii?
-La banii lui King e prea putin. Ni s-a propus fiecaruia cate o vila. Eu si cu sora mea am facut in asa fel incat sa obtinem o vila comuna, undeva prin apropiere, destul de departe fata de vilele celorlalti detectivi.
-Am priceput. A facut o pauza in care si-a tastat parola pentru e-mail, apoi si-a cautat prin Spamuri. Abea cand si-a dat seama ca mesajul trimis era pierdut pe undeva prin mesajele necitite din Imbox, a patruns cu sageata mouse-ului pe scrisul albastru de mai sus. A deschis mailul, mirandu-se. O, Doamne!
-Ce e? Ce s-a intamplat?
-Uita-te la asta! Cat de credibil ti se pare?
Mi-a intors laptopul. E-mailul era trimis de cineva de la adresa zspy@hacker.com. Am inceput sa citesc mesajul.
„Sasuke, sunt eu, Z. Nu am vesti prea bune. Am reusit sa trec de protectiile de la baza de date a lui King. Ti-am trimis niste poze cu ceea ce am gasit. Am nevoie urgenta de S si de I. I a ajuns aseara, la vila propriu zisa. Ce s-a intamplat cu S? In orice caz, sa nu te mire pozele asteaâ€.
S si I eram eu si Ino. Z era hackerul angajat de King ca sa potejeze computerele cu informatii ale sediului, Zac. Am deschis atasamentul, si am ramas cu gura cascata. Nu putea fi adevarat! Nu avea cum sa fie adevarat! Trebuia sa fie o facatura, o poza trucata, dar de ce ar truca King o poza, in bazele cu date ale cazului? Nu imi venea sa cred! Era imposibil... In poze era...
~~~ Va Urma ~~~
Deci, va rog, nu incercati adresa de Y!M
:))