Reprezentantele sexului frumos

[Juneko]

OOC: Stiu, stiu, mai am un fic, insa voi scrie la amandoua. L-am inceput pe asta, iar ideea mi se pare draguta, asa ca ma gandeam sa vi-l prezint :Doresc critici, nu va sfiiti. Accept de orice fel, legat de absolut orice. Vreau sa ma perfectionez.

Reprezentantele sexului frumos

Capitolul I- Inchisa la Casa Alba

Fratioare ! De ce, printre toti adolescentii de pe planeta asta, de ce a trebuit sa am EU o mama-obsedata ? Obsedata de iubire pana la moarte. Obsedata de barbati. Obsedata de gandul ca nu poti avea doar relatii de prietenie cu un baiat, ca asa ceva nu e normal. Oh, e in regula atata vreme cat nu ma bate pe mine la cap cu asta.
« Ai optsprezece ani, ce Dumnezeu ? La varsta ta, eu dormeam cu bigudiurile ca sa fiu mai frumoasa a doua zi ! Si tu, tu esti fix opusul meu. Oh, dar e vina mea. N-ar fi trebuit sa ma cuplez cu tatal tau. »
Asa imi spune mereu. Si tot mereu, eu dau ochii peste cap si o ignor total. In fiecare zi, ea incearca sa ma „ feminizeze”, iar eu refuz. Felul meu de a ma comporta e singurul lucru ce mi-a ramas de la tata.
Am oftat, compatimindu-ma. Stateam pe bancheta din spate al unui superb BMW, ce apartinea noului iubit al mamei. Acesta, care era soferul pe tot parcursul drumului, radea copios cu persoana ce m-a nascut.Acea persoana ma trimitea cu forta…unde ? La un camin DE FETE ! Acolo voi sta pe tot parcursul facultatii mele inconjurata de o gloata de tipe obsedate de sex si frumusete. Mama considera ca poate asa imi voi baga si eu mintile in cap, poate ma vor molipsi fetele acelea cu dragostea pentru baieti. Poate fi mai rau de atat ?
- Am ajuns, se auzi vocea vesela a mamei. Lorelai, vino sa vezi unde vei locui. Doamne, arata fenomenal !
Cu chiu cu vai (fiindca « muream de nerabdare ») am reusit sa ma dau jos pentru a arunca o privire. Locul unde voi sta nu arata nicidecum cu un camin, ci mai degraba cu un fel de palat. Avea vreo 4 etaje, era vopsita in galben, cu acoperis alb iar ferestrele erau in stil gotic. Dupa parerea mea, era mai ceva decat Casa Alba.
- E extraordinar ! exclama din nou mama, topaind de fericire. Lorelai, esti asa de norocoasa cu o mama ca mine !
« Mai degraba blestemata decat norocoasa » am oftat, uitandu-ma prin jur. Gradina era foarte bine intretinuta, avea bancute simpatice si chiar fantani arteziene. Nici florile nu erau mai prejos.
- Mama, din cate stiu, nu avem nici o ex-matusa de prin Austria care sa ne fi lasat mostenire. Locul asta pare sa fi costat miliarde.
Facandu-mi semn cu mana nepasatoare, ma impinse in cladire. Interiorul arata exact cum imi imaginasem, ca un castel din filme. Avea podea din marmura, cu model in patrate albastre si albe. Puteai sa ajungi la etaje doar urcand zeci de trepte ale unei scari de lemn, in spirala. Se puteau observa o gramada de ghivece cu flori mai mult sau mai putin exotice. Erau pe pervazul ferestrelor, langa usi, langa scari, langa birouri, probabil si in birouri. Parca eram intr-o gradina botanica.
« Deci asa arata un colegiu de fete. Maama, ajutor ! » imi spun eu in timp ce o cautam pe mama din priviri.
Aceasta statea alaturi de o femeie inalta, roscata,cu parul lung lasat pe spate si cu ochi verzi. Purta o rochie neagra pana la genunchi, niste cercei placati cu aur, iar la gat avea un superb pandantiv, stil camee. Stiam asta, fiindca sora mamei avea o colectie imensa de pandantive, luate de cine stie unde.
Am alergat inspre mama, facand o sfortare sa nu ma izbesc de doamna.
- Buna ziua, salut eu politicos, asezandu-ma in dreptul mamei. Abia acum observam ca eram cat dansa.
- Ah, ea e Lorelai despre care imi vorbiti? Ma intreaba femeia, masurandu-ma din cap pana in picioare. Intr-adevar, va fi mult de muncit la ea. Dar stati sa vedeti cum se va intoarce acasa, ii zambi aceasta mamei. Eu sunt directoarea, Liliana Dorsley.
„Muncit”? Cum, ce vrea sa spuna prin muncit si „sa vedeti”? Am inghitit in sec, fixandu-mi ochii verzi spre mama. Dar ea doar zambea.
Uitandu-ma la mama, apoi la mine, mi-am dat seama cat de stilata era mama si cat de simplu aratam eu. Mama avea parul blond, lasat lung si putin ondulat. Eu eram tot blonda insa aveam parul tuns scurt, baieteste. Mama purta o rochie lunga, iar eu purtam blugi negri si un tricou stramt. Diferenta de la cer la pamant.
- Stati calma. La noi, griul capata culoare iar uratul devine frumos.
Mama aproba scurt din cap, oftand.
Ma simt jignita. Eu sunt urata? M-am abtinut sa nu imi pun mainile in san. Cu siguranta, daca nu ar fi si Dorsley pe acolo i-am zice mamei cate in stele si in luna ca eu sa nu raman aici.
„Parca gusturile nu se discutau.” Imi spun in timp ce mama asculta restul de bazaconii spuse de femeie
- Lucrurile dumneavoastra au fost duse sus, explica directoarea. Sper sa te acomodezi cu colegele tale de camera.
Colac peste pupaza. Voi sta ani aici, invatand si sa fiu „stilata” si sa trec cu bine de facultate.
Mi-am luat „la revedere” de la mama, dar nu inainte de a face o incercare, poate-poate, pot sa plec. Zadarnic.
- Domnisoara Hillen, va rog sa va indreptati spre camera dumneavoastra, sa va cunoasteti colegele, repeta directoarea Dorsley, parca incercand sa fie draguta.
Mi-am dat ochii peste cap, indreptandu-ma spre scarile inalte, din lemn. In timp ce le urcam, imi confirmam greul ce cu siguranta avea sa apara.