13-03-2011, 04:00 PM
Well am venit cu nextu si cred ca nu a iesit bine deloc, oricum.
Enjoy.
Cap 12 Respingere vs. Consolare
- Trebuie să îţi spun ceva foarte important, continua el. Rose eu…te… te iubesc. A rostit încet evitând să mă privească. Chiar nu ştiam ce să spun, eram incapabilă să îi ofer un răspuns acum.
Atunci l-am văzut cum se pregătea să zică ceva şi dacă spune ceea ce credeam eu că va spune era de rău atunci.
- Rose uite ştiu că e prea devreme, dar vrei să fii prietena mea? Rosti dintr-o dată, după care mă privii în ochii.
Şi a făcut-o, a spus întrebarea de care mă temeam cel mai mult. Ştiam deja ce aveam să îi însă nu şi cum avem să o fac aşa că m-am prefăcut că mă gândesc la ceea ce îmi spusese şi asta făcea. Eram atât de egoistă, îl lăsam să spere când aş fi putut să îi spun simplu nu, însă nici eu nu eram atât de crudă încât să îl rănesc atât de mult sau poate că eram, nu aveam de unde să ştiu poate că dacă îl respingeam mă făcea să par.
Recunosc ţineam la el, mă atrăgea într-un anumit fel, dar nu puteam să îl iubesc, nu puteam să simt nimic decât o atracţie şi atât. Probabil dacă mi-ar fi dat mai mult timp la dispoziţie…şi totuşi de ce iubirea trebuia să fie atât de complicată? De ce eu trebuia să îi distrug speranţa unui om care nu a făcut decât să cadă în această capcană? De ce trebuia să se îndrăgostească tocmai de mine? Mă întrebam în gând încercând să amân cât mai mult momentul în care aveam să răspund, dar totuşi trebuia să o fac mai devreme sau mai târziu. Pentru prima data eram sinceră şi pentru prima dată răneam pe cineva la care ţineam.
Am tras uşor aer în piept, după care l-am luat de mână şi l-am privit în ochii, ezitând încă să răspund.
- Alex… ştiu că probabil mă vei urî pentru răspunsul pe care ţi-l voi da, dar îmi voi asuma acest lucru. Nu e vorba că nu te plac, chiar ţin la tine şi probabil dacă ar fi să îmi doresc pe cineva ca să fie iubit tu ai fi acela. Însă nu acum când nu mă simt în stare să mă implic într-o relaţie, nu acum când am nevoie de un prieten, nu de un iubit şi nu vreau să stric această prietenie pentru o pasiune s-ar stinge mult prea devreme.
- Dar, a încercat să rostească însă l-am oprit spunându-i că îmi pare rău şi chiar aşa era, acum că l-am respins mă simţeam îngrozitor în timp ce roşcatul arăta şi mai rău decât mine îmi era greu de spus la ce se gândea în acest moment.
S-a ridicat încet, făcându-mi semn să plecăm însă doar atât, pentru că tot restul drumului până la maşină nu mi-a mai adresat nici un cuvânt şi nu îl condamn. Şi eu aş fi făcut la fel dacă eram în locul lui, poate chiar mai rău.
Îl priveam şi mă simţeam din ce în ce mai vinovată. Era trist, abătut, furios. Nimeni nu suportă să fie respins şi mai ales că nu sunt mulţi bărbaţii care se deschid în faţa unei femei iar aceasta să îl refuze era o lovitură greu de suportat. Dar chiar şi aşa nu puteam să îl mint, prefer să spun lucrurile în faţă decât să îl las să îşi facă iluzii. Poate asta mă făcea să par rea, însă am minţit mult prea mult şi chiar dacă nu cu voia mea o făcusem, aşa că venise timpul să fiu sinceră.
Am ajuns acasă unde roşcatul şi-a luat la revedere de la mine după care a plecat, la fel am făcut şi eu. Acum acel ,, pa’’ atât de rece, aruncat la întâmplare îmi dădea fiori, trebuia să suport consecinţele. Când am intrat în casă am găsit-o pe mama pe mama împreună cu Dean făcând pregătirile pentru nuntă, aşa că doar i-am salutat după care am plecat la mine în cameră unde era un dezastru, nici măcar nu îmi mai aminteam care a fost ultima dată când am făcut curat.
Am pus cutia pe un scaun şi m-am trântit în patul plin de haine, chiar nu aveam chef de nimic şi oricum era vineri aşa că nu trebuia să mă pregătesc pentru şcoală. Am stat aşa minute în şir gândindu-mă la toate câte sau întâmplat în această zi. Atunci mi-am amintit de reacţia pe care a avut-o Austin şi de ceea ce mi-a spus Jake fusese ciudat, dar dacă stau bine să mă gândesc el era un ciudat, adică de ce îi păsa atât de mult de ce avea să se întâmple cu mine, când eu nu făcusem altceva decât să îl pocnesc sau să îi adresez câte un apelativ de câte ori aveam ocazia.
Încet m-am îndreptat spre baie unde am făcut un duş rapid pentru a mă relaxa puţin, aveam nevoie de asta. După aproximativ un sfert de ora am terminat cu acest mic răsfăţ şi m-am întors în cameră, atunci privirea mi-a căzut pe aceea cutie, aşa că după mai multe momente de ezitare am deschis-o.
Eram impresionată. În aceea cutie stătea frumos împachetată o rochie roşie lungă asemănătoare cu ceea ce purtau femeile în Evul Mediu, iar lângă ea erau puse un plic şi un trandafir roşu. Am luat plicul şi l-am deschis iar ceea ce am găsit m-a şocat era o poză, o poză…cu mine. Era o poză de când m-am întâlnit prima oară cu roşcatul, dar cine o făcuse şi de ce? Mă întrebam privind-o şi atunci am văzut scris pe spate:
,, Ca să îţi aminteşti mereu de clipa în care ne-am cunoscut’’
De ce trebuia să îmi amintesc de acea clipă? Probabil nu am să înţeleg niciodată, am lăsat la o parte cutia şi m-am apucat de făcut curat, însă m-am oprit şi am început să răsfoiesc un album vechi pe care îl găsisem.
Erau multe poze de la nunta părinţilor mei, de la aniversările mele, de la sărbătorile petrecute în familie şi dintr-o dată acest film al amintirilor s-a rupt la fel ca şi familia mea, toate pozele care au urmat nu mi-au arătat decât că eram singură. Aceste ultime poze erau făcute de mine, sigurul mod pe care îl ştiam pe atunci pentru a mă elibera.
Ultima poza care a apărut m-a făcut să plâng, era o poză cu mine şi cu prietena mea la începutul primului an de liceu, atât de visătoare, de naivă. O crezusem când mi-a spus că o să fim prietene pentru totdeauna, dar nu a fost aşa.
Flashback:
- Ce vrei? Mă întrebă rece Cassy continuând discuţia cu acele fete care îmi făceau viaţa grea încă de la începutul liceului.
- Cassy noi suntem prietene, îţi aminteşti? I-am răspuns la rândul meu cu o întrebare.
- Prietene…noi nu suntem prietene. Îmi răspunse cu superioritate făcându-mă să plâng.
- Priveşte a început să plângă… ce fraieră, le-am auzit spunând în timp ce am plecat.
End of flasbakc.
Avea dreptate am fost o fraieră, dar nu mai sunt şi zicând asta m-am ridicat şi m-am apucat de făcut curat.
Mi-a luat ceva vreme mai ales că majoritatea lucrurilor erau împrăştiate peste tot, dar într-un final am terminat exact la timp pentru cină, mama, profitând de ocazie începu să îmi vorbească, marele eveniment, anunţându-mă ca va trebui să mă comport frumos şi că nu doreşte să fac probleme.
După ce i-am ascultat o vreme cum se contrazic am încercat să găsesc un moment prielnic să mă furişez în camera mea, iar după mai multe încercări eşuate am reuşit într-un final să ajung. Era amuzant să îi privesc, însă nu asta era un mod de a petrece aceasta minunata seară de vineri. De când venisem aici, nu ieşisem deloc iar asta era de-a dreptul enervant, şi în plus trebuia să uit de toate câte s-au întâmplat .
Deodată am auzit cum începuse să claxoneze. Am ieşit în grabă pe balcon să văd cine făcea atâta zarvă şi mare mi-a fost mirarea să îl văd pe Jake stând rezemat de maşină şi privindu-mă, iar asta nu putea fi de bine. M-am întors înapoi în cameră de unde mi-am luat un halat şi m-am pregătit să ies, însă când să deschid uşa în faţa mea a apărut blondul făcându-mă să mă împiedic şi să cad din cauza apariţie lui bruşte.
- Ce cauţi aici şi cine ţi-a dat voie să intri, l-am întrebat destul de mirată, lucru care părea să îl amuze.
- Am venit să te i-au, mergem în club. Păi mama ta mi-a dat drumul şi Dean m-a chemat aici, spunea că ar trebui să ieşi. Îmi răspunse, ajutându-mă să mă ridic.
Mi-am luat ceva de îmbrăcat şi m-am dus în baie nu îmi făcea plăcere să mă schimb de faţă cu blondul, deşi sunt sigură că nu îl deranja deloc. Am luat o pereche de pantaloni scurţi de culoare albă, un tricou alb cu un fel de trandafiri roşii, părul roşcat mi l-am prins într-o coadă, mi-am pus o pereche de cercei câteva brăţării m-am machiat, mi-am dat cu puţin gloss şi eram gata aşa că m-am întors în cameră, unde Jake mă privea destul de ciudat.
Am luat telefonul plus nişte bani şi am coborât în grabă anunţând-o pe mama că ies şi că nu ştiu la ce oră mă întorc, tot ce am auzit a fost am auzit-o pe mama cum a zis un bine, iar pe Dean care mi-a spus să am grijă. Imediat ce am ieşit afară un aer rece îmi izbi trupul făcându-mă să tremur involuntar, lucru pe care îl observă şi blondul.
Fără să îmi dea prea multe explicaţii mă îndemnă să îl urmez şi desigur că după ce am protestat, mai ales că mi-am amintit ce îmi făcuse zilele trecute, dar am hotărât să îl urmez, în fond nu aveam nimic de pierdut. Imediat ce am urcat în maşină blondul a pornit, iar pe tot parcursul drumului nu a scos nici un sunet, ci doar mă mai privea din când în când.
- Şi ia spune-mi Alex ti-a cerut să fii prietena lui, nu? Mă întrebă dintr-o dată făcându-mă să tresar.
- Da, am rostit plictisită.
- Aşa începe. Acele cuvinte m-au pus pe gânduri, însă când am vrut să îl întreb acesta îmi răspunse că nu contează şi că o să înţeleg şi eu.
După aproximativ un sfert de oră ne-am oprit în faţa unui club numit ,, Extrem X ’’ destul de interesant. Muzica era destul de drăguţă, iar cei din club păreau a se distra. Deodată privirea mi-a fost atrasă de două persoane care erau la câţiva paşi de mine, şi pot spune că am rămas blocată când am văzuto pe Jenny dansând cu Austin. Asta chiar că nu îmi mirosea a bine.
Doream să apropii să văd care era treaba cu ei doi, Jake a venit şi m-a luat la dans, aşa că am hotărât să aflu ce se întâmplă mai târziu şi oricum bruneta părea destul de ocupată. Obosită de la atâta dans m-am dus la bar unde mi-am luat un cocktail, atunci l-am am văzut pe Alex însoţit de aceea pipiţă. Asta chiar m-a enervat, adică acum câteva ore îmi propunea să fiu iubita lui şi acum era cu alta în club. Se pare că nu m-au văzut cu atât mai bine pentru mine asta avea să îi ia prin surprindere mai mult ca sigur.
Enjoy.
Cap 12 Respingere vs. Consolare
- Trebuie să îţi spun ceva foarte important, continua el. Rose eu…te… te iubesc. A rostit încet evitând să mă privească. Chiar nu ştiam ce să spun, eram incapabilă să îi ofer un răspuns acum.
Atunci l-am văzut cum se pregătea să zică ceva şi dacă spune ceea ce credeam eu că va spune era de rău atunci.
- Rose uite ştiu că e prea devreme, dar vrei să fii prietena mea? Rosti dintr-o dată, după care mă privii în ochii.
Şi a făcut-o, a spus întrebarea de care mă temeam cel mai mult. Ştiam deja ce aveam să îi însă nu şi cum avem să o fac aşa că m-am prefăcut că mă gândesc la ceea ce îmi spusese şi asta făcea. Eram atât de egoistă, îl lăsam să spere când aş fi putut să îi spun simplu nu, însă nici eu nu eram atât de crudă încât să îl rănesc atât de mult sau poate că eram, nu aveam de unde să ştiu poate că dacă îl respingeam mă făcea să par.
Recunosc ţineam la el, mă atrăgea într-un anumit fel, dar nu puteam să îl iubesc, nu puteam să simt nimic decât o atracţie şi atât. Probabil dacă mi-ar fi dat mai mult timp la dispoziţie…şi totuşi de ce iubirea trebuia să fie atât de complicată? De ce eu trebuia să îi distrug speranţa unui om care nu a făcut decât să cadă în această capcană? De ce trebuia să se îndrăgostească tocmai de mine? Mă întrebam în gând încercând să amân cât mai mult momentul în care aveam să răspund, dar totuşi trebuia să o fac mai devreme sau mai târziu. Pentru prima data eram sinceră şi pentru prima dată răneam pe cineva la care ţineam.
Am tras uşor aer în piept, după care l-am luat de mână şi l-am privit în ochii, ezitând încă să răspund.
- Alex… ştiu că probabil mă vei urî pentru răspunsul pe care ţi-l voi da, dar îmi voi asuma acest lucru. Nu e vorba că nu te plac, chiar ţin la tine şi probabil dacă ar fi să îmi doresc pe cineva ca să fie iubit tu ai fi acela. Însă nu acum când nu mă simt în stare să mă implic într-o relaţie, nu acum când am nevoie de un prieten, nu de un iubit şi nu vreau să stric această prietenie pentru o pasiune s-ar stinge mult prea devreme.
- Dar, a încercat să rostească însă l-am oprit spunându-i că îmi pare rău şi chiar aşa era, acum că l-am respins mă simţeam îngrozitor în timp ce roşcatul arăta şi mai rău decât mine îmi era greu de spus la ce se gândea în acest moment.
S-a ridicat încet, făcându-mi semn să plecăm însă doar atât, pentru că tot restul drumului până la maşină nu mi-a mai adresat nici un cuvânt şi nu îl condamn. Şi eu aş fi făcut la fel dacă eram în locul lui, poate chiar mai rău.
Îl priveam şi mă simţeam din ce în ce mai vinovată. Era trist, abătut, furios. Nimeni nu suportă să fie respins şi mai ales că nu sunt mulţi bărbaţii care se deschid în faţa unei femei iar aceasta să îl refuze era o lovitură greu de suportat. Dar chiar şi aşa nu puteam să îl mint, prefer să spun lucrurile în faţă decât să îl las să îşi facă iluzii. Poate asta mă făcea să par rea, însă am minţit mult prea mult şi chiar dacă nu cu voia mea o făcusem, aşa că venise timpul să fiu sinceră.
Am ajuns acasă unde roşcatul şi-a luat la revedere de la mine după care a plecat, la fel am făcut şi eu. Acum acel ,, pa’’ atât de rece, aruncat la întâmplare îmi dădea fiori, trebuia să suport consecinţele. Când am intrat în casă am găsit-o pe mama pe mama împreună cu Dean făcând pregătirile pentru nuntă, aşa că doar i-am salutat după care am plecat la mine în cameră unde era un dezastru, nici măcar nu îmi mai aminteam care a fost ultima dată când am făcut curat.
Am pus cutia pe un scaun şi m-am trântit în patul plin de haine, chiar nu aveam chef de nimic şi oricum era vineri aşa că nu trebuia să mă pregătesc pentru şcoală. Am stat aşa minute în şir gândindu-mă la toate câte sau întâmplat în această zi. Atunci mi-am amintit de reacţia pe care a avut-o Austin şi de ceea ce mi-a spus Jake fusese ciudat, dar dacă stau bine să mă gândesc el era un ciudat, adică de ce îi păsa atât de mult de ce avea să se întâmple cu mine, când eu nu făcusem altceva decât să îl pocnesc sau să îi adresez câte un apelativ de câte ori aveam ocazia.
Încet m-am îndreptat spre baie unde am făcut un duş rapid pentru a mă relaxa puţin, aveam nevoie de asta. După aproximativ un sfert de ora am terminat cu acest mic răsfăţ şi m-am întors în cameră, atunci privirea mi-a căzut pe aceea cutie, aşa că după mai multe momente de ezitare am deschis-o.
Eram impresionată. În aceea cutie stătea frumos împachetată o rochie roşie lungă asemănătoare cu ceea ce purtau femeile în Evul Mediu, iar lângă ea erau puse un plic şi un trandafir roşu. Am luat plicul şi l-am deschis iar ceea ce am găsit m-a şocat era o poză, o poză…cu mine. Era o poză de când m-am întâlnit prima oară cu roşcatul, dar cine o făcuse şi de ce? Mă întrebam privind-o şi atunci am văzut scris pe spate:
,, Ca să îţi aminteşti mereu de clipa în care ne-am cunoscut’’
De ce trebuia să îmi amintesc de acea clipă? Probabil nu am să înţeleg niciodată, am lăsat la o parte cutia şi m-am apucat de făcut curat, însă m-am oprit şi am început să răsfoiesc un album vechi pe care îl găsisem.
Erau multe poze de la nunta părinţilor mei, de la aniversările mele, de la sărbătorile petrecute în familie şi dintr-o dată acest film al amintirilor s-a rupt la fel ca şi familia mea, toate pozele care au urmat nu mi-au arătat decât că eram singură. Aceste ultime poze erau făcute de mine, sigurul mod pe care îl ştiam pe atunci pentru a mă elibera.
Ultima poza care a apărut m-a făcut să plâng, era o poză cu mine şi cu prietena mea la începutul primului an de liceu, atât de visătoare, de naivă. O crezusem când mi-a spus că o să fim prietene pentru totdeauna, dar nu a fost aşa.
Flashback:
- Ce vrei? Mă întrebă rece Cassy continuând discuţia cu acele fete care îmi făceau viaţa grea încă de la începutul liceului.
- Cassy noi suntem prietene, îţi aminteşti? I-am răspuns la rândul meu cu o întrebare.
- Prietene…noi nu suntem prietene. Îmi răspunse cu superioritate făcându-mă să plâng.
- Priveşte a început să plângă… ce fraieră, le-am auzit spunând în timp ce am plecat.
End of flasbakc.
Avea dreptate am fost o fraieră, dar nu mai sunt şi zicând asta m-am ridicat şi m-am apucat de făcut curat.
Mi-a luat ceva vreme mai ales că majoritatea lucrurilor erau împrăştiate peste tot, dar într-un final am terminat exact la timp pentru cină, mama, profitând de ocazie începu să îmi vorbească, marele eveniment, anunţându-mă ca va trebui să mă comport frumos şi că nu doreşte să fac probleme.
După ce i-am ascultat o vreme cum se contrazic am încercat să găsesc un moment prielnic să mă furişez în camera mea, iar după mai multe încercări eşuate am reuşit într-un final să ajung. Era amuzant să îi privesc, însă nu asta era un mod de a petrece aceasta minunata seară de vineri. De când venisem aici, nu ieşisem deloc iar asta era de-a dreptul enervant, şi în plus trebuia să uit de toate câte s-au întâmplat .
Deodată am auzit cum începuse să claxoneze. Am ieşit în grabă pe balcon să văd cine făcea atâta zarvă şi mare mi-a fost mirarea să îl văd pe Jake stând rezemat de maşină şi privindu-mă, iar asta nu putea fi de bine. M-am întors înapoi în cameră de unde mi-am luat un halat şi m-am pregătit să ies, însă când să deschid uşa în faţa mea a apărut blondul făcându-mă să mă împiedic şi să cad din cauza apariţie lui bruşte.
- Ce cauţi aici şi cine ţi-a dat voie să intri, l-am întrebat destul de mirată, lucru care părea să îl amuze.
- Am venit să te i-au, mergem în club. Păi mama ta mi-a dat drumul şi Dean m-a chemat aici, spunea că ar trebui să ieşi. Îmi răspunse, ajutându-mă să mă ridic.
Mi-am luat ceva de îmbrăcat şi m-am dus în baie nu îmi făcea plăcere să mă schimb de faţă cu blondul, deşi sunt sigură că nu îl deranja deloc. Am luat o pereche de pantaloni scurţi de culoare albă, un tricou alb cu un fel de trandafiri roşii, părul roşcat mi l-am prins într-o coadă, mi-am pus o pereche de cercei câteva brăţării m-am machiat, mi-am dat cu puţin gloss şi eram gata aşa că m-am întors în cameră, unde Jake mă privea destul de ciudat.
Am luat telefonul plus nişte bani şi am coborât în grabă anunţând-o pe mama că ies şi că nu ştiu la ce oră mă întorc, tot ce am auzit a fost am auzit-o pe mama cum a zis un bine, iar pe Dean care mi-a spus să am grijă. Imediat ce am ieşit afară un aer rece îmi izbi trupul făcându-mă să tremur involuntar, lucru pe care îl observă şi blondul.
Fără să îmi dea prea multe explicaţii mă îndemnă să îl urmez şi desigur că după ce am protestat, mai ales că mi-am amintit ce îmi făcuse zilele trecute, dar am hotărât să îl urmez, în fond nu aveam nimic de pierdut. Imediat ce am urcat în maşină blondul a pornit, iar pe tot parcursul drumului nu a scos nici un sunet, ci doar mă mai privea din când în când.
- Şi ia spune-mi Alex ti-a cerut să fii prietena lui, nu? Mă întrebă dintr-o dată făcându-mă să tresar.
- Da, am rostit plictisită.
- Aşa începe. Acele cuvinte m-au pus pe gânduri, însă când am vrut să îl întreb acesta îmi răspunse că nu contează şi că o să înţeleg şi eu.
După aproximativ un sfert de oră ne-am oprit în faţa unui club numit ,, Extrem X ’’ destul de interesant. Muzica era destul de drăguţă, iar cei din club păreau a se distra. Deodată privirea mi-a fost atrasă de două persoane care erau la câţiva paşi de mine, şi pot spune că am rămas blocată când am văzuto pe Jenny dansând cu Austin. Asta chiar că nu îmi mirosea a bine.
Doream să apropii să văd care era treaba cu ei doi, Jake a venit şi m-a luat la dans, aşa că am hotărât să aflu ce se întâmplă mai târziu şi oricum bruneta părea destul de ocupată. Obosită de la atâta dans m-am dus la bar unde mi-am luat un cocktail, atunci l-am am văzut pe Alex însoţit de aceea pipiţă. Asta chiar m-a enervat, adică acum câteva ore îmi propunea să fiu iubita lui şi acum era cu alta în club. Se pare că nu m-au văzut cu atât mai bine pentru mine asta avea să îi ia prin surprindere mai mult ca sigur.