12-03-2011, 04:14 PM
Iata ca am revenit cu un nou capitol.Sper sa va placa si va rog scuzati micile greseli.Nu prea am avut timp sa il corectez asa cum trebuie.
Capitolul VII
-La dracu' cu lumea asta egoista ! am tipat scurt si rasunator.
Era clar ca nimeni nu avea de gand sa ma ajute.Eram in mijlocul pustiului fara masina si fara telefon.Ce putea fi oare mai rau !M-am spijinit nervoasa de portiera masinii injurand in gand pe oricine imi trecea in minte.De ce toate imi mergeau exact pe dos? De ce sunt mereu atat de ghinionista ?De ce ? De ce? De ce? Intrebarea asta imi traversa in fiecare clipa mintea.Mi-am ridicat usor capul privind cerul plumburiu.
-O nu ! Doar asta mai lipseste acum ! mi-am soptit nervoasa.
Mi-am indreptat apoi privirea spre drumul din fata mea.Parea la fel de pustiu ca si desertul.Deodata am vazut in departare un punct miscator ce se apropia cu repeziciune.Sigur era o masina.Am privit-o pret de cateva secunde,dupa care mi-am reluat pozitia de mai devreme.La ce bun sa mai incerc sa cer ajutor ! Oricum nu va opri nimeni.Imi voi face doar mai multi nervi,dovedindu-mi-se inca odata cat de egoisti si needucati sunt oamenii din tara asta.Am privit in pamant gandindu-ma ce as putea face sa scap din acesta incurcatura.O varianta deja picase,si anume aceea de a cere ajutor.Imi mai ramaneau doar doua.Ideea de a merge pe jos pana la cea mai apropiata benzinarie era deja deplasata.Eram hotarata sa o folosesc doar in cazul in care imi voi pierde orice speranta.Mai ramanea doar transportul in comun.Bine,recunosc ca nu am mai circulat cu asa ceva de ceva ani buni,dar cum imprejurarile nu imi permiteau sa devin fitoasa,mi-am zis ca asta ar fi cea mai convenabila solutie.Mi-am ridicat demna capul,privind fara prea mare tragere de inima soseaua nesfarsita.Brusc,am auzit motorul unei masini apropiindu-se.Mi-am intors privirea ,cercetand atenta automobilul de un albastru metalic.Era o masina sport, extrem de frumoasa si ingrijita.Am privit uimita cum masina se apropie din ce in ce mai mult de mine,oprindu-se in cele din urma in fata mea.
-Doamne multumesc ! In sfarsit cineva care sa ma ajute ! am exclamat bucuroasa,un zambet plin de speranta aparundu-mi pe chipul neobisnuit de alb.
M-am apropiat sfioasa de automobilul din fata mea.Geamul fumuriu s-a deschis usor permitandu-mi sa ii vad chipul salvatorului meu,pentru ca eram sigura ca e un baiat,dupa culoarea tare a masinii si flacarile desenate pe portiera.De indata ce bariera dintre noi a fost indepartata,si am putut sa ii vad chipul,am ramas de-a dreptul stupefiata.
In fata mea se afisa un tanar ce nu parea sa aiba mai mult de 24 de anii.Corpul ii era solid,semn ca avea cat de cat grija de el,iar parul intunecat ii dadea un aer de bad boy.Insa ceea ce mi-au atas cu adevarat atentia,au fost ochii sai ca de safir ce ma priveau atat de superior.Am ramas nemiscata pentru o clipa,privindu-l insistent.
-Sunt frumos nu?! intreba acesta ironic pe un ton amuzat.
-Ce?! adica nu...adica...Ce legatura are asta?
Il priveam uimita.Ma simteam jenata de acesta situatie.Mi-am intors rapid privirea,pentru a nu observa ca ma inrosisem.Asta chiar ar fi fost penibil !
-Deci sa inteleg ca ai nevoie de ajutor ? intreba acesta pe acelasi ton care deja simteam ca imi displace.
-Asa se pare, am raspuns sec,privindu-l ,in ochii aparandu-mi un licar de speranta.
-Interesant.Pai atunci iti urez mult succes,spuse indiferent,demarand rapid.
Am ramas de-a dreptul stupefiata.Ce dracu' mai fusese si asta? Tipul ala ori era retardat,ori foarte plictisit de viata? Am ramas catva timp nemiscata,privind in gol.Inca nu imi venea sa cred ce mi se intamplase.Abia dupa cateva minute mai tarziu,am reusit sa realizez.
-Of Doamne ! Asta e ajutorul pe care mi l-ai trimis ?! Un retardat mintal care face misto de mine !
Si din nou vesnica intrebare: de ce mie , de ce eu? M-am rezemat nervoasa de portiera masinii. Se pare ca tot transportul in comun era solutia.
****
Stateam nemiscata .Afara deja se lasase intunericul,dar mie nu imi pasa.Priveam pierduta casa in care locuisem atatia ani.Era o vila draguta,cu etaj, nu foarte mare, deoarece mamei nu ii placeau lucrurile exagerat de grandioase,optand pentru o casuta de marime medie foarte cocheta imbracata intr-o culoare caramizie.Aceste detalii insa ma lasau rece.Imi erau cu totul indiferente,toata fiinta mea fiind cuprinsa de emotia regasirii.Simteam fluturasi in stomac,iar tot corpul imi tremura
involuntar,neputandu-mil controla.Am inspirat adanc,dupa care am intrat,pasind incet in curtea inecata in intuneric.
In scurt timp am ajuns in fata usii de la intrare.Am apasat usor butonul soneriei asteptand.Nu dura mult si usa s-a deschis zgomatos ,in fata mea afisandu-se Erika.
-Buna seara domnisoara ! exclama acesta ,pe fata aparandu-i un zambet imens. Imi pare atat de bine sa va vad !
-Buna Erika ! Mama unde e ?
-Tocmai acum serveste cina impreuna cu tatal dumneavoastra.Sa o anunt ?
-Nu e nevoie ,multumesc!
Acestea fiind spuse,am pasit usor in camera,aruncandu-mi la intamplare lucrurile si incepand sa analizez incaperea.Nu se schimbasera prea multe de la ultima mea vizita aici.Singurul lucru cara mi s-a parut cat de cat nou,era mobilierul.Se pare ca tata reusise in sfarsit sa o convinga pe mama sa renunte la acea mobila veche si demodata,inlocuind-o cu una mult mai eleganta si cocheta.Am mai privit pret de cateva minute casa,dupa care m-am indreptat grabita spre sufragerie.M-am oprit putin,inainte de a intra,aranjandu-mi fugativ parul si hainele.Am pasit usor in incapere.Mama m-a observat imediat,exclamand fericita:
-Oh draga mea! In sfarsit ai ajuns ! Abia asteptam sa te vad !
M-am apropiat de ea,imbratisand-o calduros.
-Si eu ma bucur sa te vad ! am spus zambind trist.
-Scumpa mea,cat ma bucur sa te revad ! Cand mama ta mi-a spus ca te intorci acasa nu mi-a venit sa cred,spuse tata ridicandu-se de la masa si apropiindu-se de mine.
L-am imbratisat ,sarutandu-l usor pe obraz.M-am departat apoi ,privindu-i pe amandoi cum imi zambeau.Cat de dor imi fusese de aceasta imagine ! I-am mai imbratisat inca o data pe amandoi,dupa care am vrut sa ma retrag in camera mea.Vocea mamei m-a oprit insa:
-Scumpo nu vrei sa cinezi cu noi ? Am vrea sa mai discutam cu tine!
-Scuze mama dar nu in seara asta ! Am avut o zi oribila ,am spus sec,intocandu-ma sa plec,insa m-am oprit la jumatatea drumului. Am intors galesa capul spre parintii mei privindu-i obosita.
-A da inainte sa uit ! Puteti trimite maine pe cineva sa imi ia masina ? Am ramas fara benzina pe la jumatatea drumului,si a trebuit sa merg pe jos aproape un km pana am gasit o statie de autobuz.In fine,am trecut printr-o groaza de situatii neplacute,si sincer singurul lucru pe care vreau sa il fac acum e sa dorm.
Nedumerirea isi facuse loc pe chipurile parintilor mei,dar vazandu-ma atat de obosita,au renuntat la a mai cere explicatii.M-am despartit in cele din urma de ei mergand direct spre camera mea.Ajunsa acolo,am aprins lumina cercetand atenta incaperea.Era neschimbata.Acelasi pat calduros si moale,aceleasi asternuturi albe,cu imprimeuri violet,aceleasi draperii de culoarea ometului,aceeasi atmosfera de dragoste si caldura.Am zambit bucuroasa,amintindu-mi toate momentele petrecute aici,in aceasta incapere.M-am indreptat apoi spre baie.Dupa toate agitatia asta,imi trebuia neaaparat o baie lunga .Am pornit rapid robinetul,lasand sa curga apa fierbinte,in timp ce eu scapam de hainele ce le simteam atat de incomode.Cu miscari lenese mi-am indepartat intr-un final hainele,cufundandu-main apa fierbinte.Era o senzatie atat de placuta.Simteam cum apa fierbinte imi invaluia corpul obosit,facandu-ma sa ma simt revigorata.Asa am atipit.Cufundata in ganduri am adormit acolo,invelita de apa fierbinte si un miros placut de vanilie
M-am trezit insa peste putin timp.Am iesit lenesa din baie,luandu-mi rapid pijamaua si aruncandu-ma rapid in patul cald si moale.Am privit pentru o secunda luna,ale carei raze se oglindeau in fereastra mea,dupa care am inchis ochii,trecand rapid in lumea viselor.
Capitolul VII
-La dracu' cu lumea asta egoista ! am tipat scurt si rasunator.
Era clar ca nimeni nu avea de gand sa ma ajute.Eram in mijlocul pustiului fara masina si fara telefon.Ce putea fi oare mai rau !M-am spijinit nervoasa de portiera masinii injurand in gand pe oricine imi trecea in minte.De ce toate imi mergeau exact pe dos? De ce sunt mereu atat de ghinionista ?De ce ? De ce? De ce? Intrebarea asta imi traversa in fiecare clipa mintea.Mi-am ridicat usor capul privind cerul plumburiu.
-O nu ! Doar asta mai lipseste acum ! mi-am soptit nervoasa.
Mi-am indreptat apoi privirea spre drumul din fata mea.Parea la fel de pustiu ca si desertul.Deodata am vazut in departare un punct miscator ce se apropia cu repeziciune.Sigur era o masina.Am privit-o pret de cateva secunde,dupa care mi-am reluat pozitia de mai devreme.La ce bun sa mai incerc sa cer ajutor ! Oricum nu va opri nimeni.Imi voi face doar mai multi nervi,dovedindu-mi-se inca odata cat de egoisti si needucati sunt oamenii din tara asta.Am privit in pamant gandindu-ma ce as putea face sa scap din acesta incurcatura.O varianta deja picase,si anume aceea de a cere ajutor.Imi mai ramaneau doar doua.Ideea de a merge pe jos pana la cea mai apropiata benzinarie era deja deplasata.Eram hotarata sa o folosesc doar in cazul in care imi voi pierde orice speranta.Mai ramanea doar transportul in comun.Bine,recunosc ca nu am mai circulat cu asa ceva de ceva ani buni,dar cum imprejurarile nu imi permiteau sa devin fitoasa,mi-am zis ca asta ar fi cea mai convenabila solutie.Mi-am ridicat demna capul,privind fara prea mare tragere de inima soseaua nesfarsita.Brusc,am auzit motorul unei masini apropiindu-se.Mi-am intors privirea ,cercetand atenta automobilul de un albastru metalic.Era o masina sport, extrem de frumoasa si ingrijita.Am privit uimita cum masina se apropie din ce in ce mai mult de mine,oprindu-se in cele din urma in fata mea.
-Doamne multumesc ! In sfarsit cineva care sa ma ajute ! am exclamat bucuroasa,un zambet plin de speranta aparundu-mi pe chipul neobisnuit de alb.
M-am apropiat sfioasa de automobilul din fata mea.Geamul fumuriu s-a deschis usor permitandu-mi sa ii vad chipul salvatorului meu,pentru ca eram sigura ca e un baiat,dupa culoarea tare a masinii si flacarile desenate pe portiera.De indata ce bariera dintre noi a fost indepartata,si am putut sa ii vad chipul,am ramas de-a dreptul stupefiata.
In fata mea se afisa un tanar ce nu parea sa aiba mai mult de 24 de anii.Corpul ii era solid,semn ca avea cat de cat grija de el,iar parul intunecat ii dadea un aer de bad boy.Insa ceea ce mi-au atas cu adevarat atentia,au fost ochii sai ca de safir ce ma priveau atat de superior.Am ramas nemiscata pentru o clipa,privindu-l insistent.
-Sunt frumos nu?! intreba acesta ironic pe un ton amuzat.
-Ce?! adica nu...adica...Ce legatura are asta?
Il priveam uimita.Ma simteam jenata de acesta situatie.Mi-am intors rapid privirea,pentru a nu observa ca ma inrosisem.Asta chiar ar fi fost penibil !
-Deci sa inteleg ca ai nevoie de ajutor ? intreba acesta pe acelasi ton care deja simteam ca imi displace.
-Asa se pare, am raspuns sec,privindu-l ,in ochii aparandu-mi un licar de speranta.
-Interesant.Pai atunci iti urez mult succes,spuse indiferent,demarand rapid.
Am ramas de-a dreptul stupefiata.Ce dracu' mai fusese si asta? Tipul ala ori era retardat,ori foarte plictisit de viata? Am ramas catva timp nemiscata,privind in gol.Inca nu imi venea sa cred ce mi se intamplase.Abia dupa cateva minute mai tarziu,am reusit sa realizez.
-Of Doamne ! Asta e ajutorul pe care mi l-ai trimis ?! Un retardat mintal care face misto de mine !
Si din nou vesnica intrebare: de ce mie , de ce eu? M-am rezemat nervoasa de portiera masinii. Se pare ca tot transportul in comun era solutia.
****
Stateam nemiscata .Afara deja se lasase intunericul,dar mie nu imi pasa.Priveam pierduta casa in care locuisem atatia ani.Era o vila draguta,cu etaj, nu foarte mare, deoarece mamei nu ii placeau lucrurile exagerat de grandioase,optand pentru o casuta de marime medie foarte cocheta imbracata intr-o culoare caramizie.Aceste detalii insa ma lasau rece.Imi erau cu totul indiferente,toata fiinta mea fiind cuprinsa de emotia regasirii.Simteam fluturasi in stomac,iar tot corpul imi tremura
involuntar,neputandu-mil controla.Am inspirat adanc,dupa care am intrat,pasind incet in curtea inecata in intuneric.
In scurt timp am ajuns in fata usii de la intrare.Am apasat usor butonul soneriei asteptand.Nu dura mult si usa s-a deschis zgomatos ,in fata mea afisandu-se Erika.
-Buna seara domnisoara ! exclama acesta ,pe fata aparandu-i un zambet imens. Imi pare atat de bine sa va vad !
-Buna Erika ! Mama unde e ?
-Tocmai acum serveste cina impreuna cu tatal dumneavoastra.Sa o anunt ?
-Nu e nevoie ,multumesc!
Acestea fiind spuse,am pasit usor in camera,aruncandu-mi la intamplare lucrurile si incepand sa analizez incaperea.Nu se schimbasera prea multe de la ultima mea vizita aici.Singurul lucru cara mi s-a parut cat de cat nou,era mobilierul.Se pare ca tata reusise in sfarsit sa o convinga pe mama sa renunte la acea mobila veche si demodata,inlocuind-o cu una mult mai eleganta si cocheta.Am mai privit pret de cateva minute casa,dupa care m-am indreptat grabita spre sufragerie.M-am oprit putin,inainte de a intra,aranjandu-mi fugativ parul si hainele.Am pasit usor in incapere.Mama m-a observat imediat,exclamand fericita:
-Oh draga mea! In sfarsit ai ajuns ! Abia asteptam sa te vad !
M-am apropiat de ea,imbratisand-o calduros.
-Si eu ma bucur sa te vad ! am spus zambind trist.
-Scumpa mea,cat ma bucur sa te revad ! Cand mama ta mi-a spus ca te intorci acasa nu mi-a venit sa cred,spuse tata ridicandu-se de la masa si apropiindu-se de mine.
L-am imbratisat ,sarutandu-l usor pe obraz.M-am departat apoi ,privindu-i pe amandoi cum imi zambeau.Cat de dor imi fusese de aceasta imagine ! I-am mai imbratisat inca o data pe amandoi,dupa care am vrut sa ma retrag in camera mea.Vocea mamei m-a oprit insa:
-Scumpo nu vrei sa cinezi cu noi ? Am vrea sa mai discutam cu tine!
-Scuze mama dar nu in seara asta ! Am avut o zi oribila ,am spus sec,intocandu-ma sa plec,insa m-am oprit la jumatatea drumului. Am intors galesa capul spre parintii mei privindu-i obosita.
-A da inainte sa uit ! Puteti trimite maine pe cineva sa imi ia masina ? Am ramas fara benzina pe la jumatatea drumului,si a trebuit sa merg pe jos aproape un km pana am gasit o statie de autobuz.In fine,am trecut printr-o groaza de situatii neplacute,si sincer singurul lucru pe care vreau sa il fac acum e sa dorm.
Nedumerirea isi facuse loc pe chipurile parintilor mei,dar vazandu-ma atat de obosita,au renuntat la a mai cere explicatii.M-am despartit in cele din urma de ei mergand direct spre camera mea.Ajunsa acolo,am aprins lumina cercetand atenta incaperea.Era neschimbata.Acelasi pat calduros si moale,aceleasi asternuturi albe,cu imprimeuri violet,aceleasi draperii de culoarea ometului,aceeasi atmosfera de dragoste si caldura.Am zambit bucuroasa,amintindu-mi toate momentele petrecute aici,in aceasta incapere.M-am indreptat apoi spre baie.Dupa toate agitatia asta,imi trebuia neaaparat o baie lunga .Am pornit rapid robinetul,lasand sa curga apa fierbinte,in timp ce eu scapam de hainele ce le simteam atat de incomode.Cu miscari lenese mi-am indepartat intr-un final hainele,cufundandu-main apa fierbinte.Era o senzatie atat de placuta.Simteam cum apa fierbinte imi invaluia corpul obosit,facandu-ma sa ma simt revigorata.Asa am atipit.Cufundata in ganduri am adormit acolo,invelita de apa fierbinte si un miros placut de vanilie
M-am trezit insa peste putin timp.Am iesit lenesa din baie,luandu-mi rapid pijamaua si aruncandu-ma rapid in patul cald si moale.Am privit pentru o secunda luna,ale carei raze se oglindeau in fereastra mea,dupa care am inchis ochii,trecand rapid in lumea viselor.
![[Imagine: geishao.jpg]](http://imageshack.us/photo/my-images/835/geishao.jpg/)
O.o'Destinul lucreaza prin amanunte'o.O