12-03-2011, 11:32 AM
Am venit cu urmatorul capitol, multumesc de comentarii ^^
@ChuuLuvsYaoi : Nu, defapt Inaru e mai mare cu 5 ani decat Matsuro, asta am vrut sa zic, nu ca are 5 ani
Doamne, cum sa aibe 5 ani? Fii mai atenta cand citesti daca vrei sa intelegi ceva. Ma indoiesc ca ai observat ca vorbesc din perspectiva a doua personaje : Kiru si Matsuro.
@Țiușcă : As vrea sa scriu cu alineat, stiu ca ar arata mai bine, dar eu scriu ficul mai intai in Word si ... mi se pare cam greu sa fac cu alineat, plus ca unele cuvinte mi le considera gresite si le modifica el ( dar in engleza ~.~ )
~Capitolul 3 Trup slabit~
Ochii ii sclipeau de bucuria ca ma putea atinge din nou, ca va putea profita de trupul meu slabit. Stateam gol in fata lui fara sa stiu ce sa fac. Pe masura ce se apropia de mine, inima imi batea ca o nebuna vrand sa iasa afara si sa evadeze. Privirea lui exprima ura, cu siguranta nu aveam cum sa scap de aici, sau macar sa ma ascund. De prea multe ori am cazut in capcanele lui, voiam sa ma schimb sa ripostez insa trupul nu actiona asa cum doream eu, statea intins pe suprafata moale, ca o statuie. Rugamintile mele erau in zadar, nu avea sa se opreasca prea curand din a-si satisface placerile cu mine. Ochii incepura sa imi lacrimeze, lasand la iveala picaturile marunte ce se prelingeau pe obrajii-mi calzi si ajungeau pe cearsaf. Ma imobilizat cu o mana, strangandu-mi incheieturile bratelor si ridicandu-le deasupra capului. Era prea puternic si dorinta de evadara esuase inca de la inceput. Imi ridica piciorul cu cealalta mana, inghitind in sec. Si-l aseza pe umar apoi incepu sa ma penetreze brusc, fara pic de ezitare. In acel moment gura mi se umplu cu gemete de durere iar obrajii erau umezi de acel lichid sarat. Miscarile lui erau din ce in ce mai puternice, la fel si stransoarea. Corpul imi tremura, nefiind obisnuit cu atata durere, iar fata imi era rosie.
-In..a…ru…spun printre gemete, incercand sa ii atrag atentia ca era gresit ceea ce facea.
Faptul ca nu ma baga in seama si ma ignora complet, continuandu-si treaba imi provoca sila. De ce eram eu aici? De ce nu m-ar fi putut calca o masina inainte sa ajung acasa?
Imi inchid ochii, muscandu-mi buzele atunci cand ii simt limba pe abdomenul meu. Urca din ce in ce mai mult, pana la gat, lasand urme de saliva pe toata pielea alba, care acum ardea. As fi urlat si mai mult pana as fi reusit sa scot toata durerea din mine dar stiam ca asta nu m-a ajuta la nimic. Buzele lui se plimbara pe intregul meu gat, oferindu-mi durere si in zona aceea. Incepu sa isi infiga coltii ascutit in pielea gatului meu ca un vampir insetat de sange, de acel lichid vascos si rosu. Orice particica din corp imi ardea insa pe el nu il interesa asta. Am incercat sa ripostez , sa imi misc mainile sau picioarele insa in zadar. Corpul lui greoi era ca o pereche de catuse ce ma bloca din a face orice miscare. Ochii imi erau inchisi, insa imagini imi apareau in minte, imagini ce imi provocau si mai multa scarba, asa ca i-am deschis. Privirea lui ramasese aceeasi , lucru ce ma inspaimanta si mai tare. Ma penetreaza din ce in ce mai adanc, simtind o durere foarte puternica la mijloc. Macar de mi-as fi putut duce mana acolo. Buzele imi sunt acaparate intr-un sarut salbatic iar limba lui se plimba prin lacasul meu umed, dorind sa imi faca si mai mult rau. Brusc simt cum buza imi sangereaza, fusesem muscat de acel om fara suflet.
Dupa ce isi terminase toata treaba cu mine m-a lasat acolo ca o carpa prafuita si patata de sange ce eram. Nu insemnam nimic pentru el, decat o jucarie ce o folosea doar cand avea chef, apoi o arunca la gunoi ca pe oricare alta. Ochii plini de lacrimi s-au inchis acum, iar buzele patate de sangele inchegat isi pierdusera orice frumusete.
**
Ma saturasem de linistea din casa, trebuia sa ies afara, sa iau aer si sa ma plimb prin aglomeratia urbana din capitala. Imi iau o camasa alba impreuna cu o cravata si o pereche de blugi albastrii, largi. Vazand vremea de afara prin sticla geamului de la bucatarie, realizez ca imi alesesem o tinuta potrivita, in plus trebuia sa trec si pe la birou sa iau actele sefului meu, deci imi trebuia neaparat o camasa alba.
Imi trec mana printre suvitele blonde si ies din casa, indreptandu-ma spre centru. Vantul trecea prin bretonul subtire, deranjandu-mi privirea galbena, indiferenta. Cu cat ma apropiam mai mult spre piata din centru, cu atat vedeam ce aglomeratie e, dar nu ma deranja, eram obisnuit.
Lumea era grabita iar timpul nu statea nici catusi de putin in loc. Toti se indreapta spre o destinatie necunoscuta, nici macar eu nu stiu incotro ma indrept. Ma avant in multimea de oameni ce stateau in fata unui copil ce isi plimba mainile pe corzile unui instrument maroniu, din lemn, numit chitara. Suntele ce le provoca erau unele lente, mirifice pentru urechile umane. Nu stiam ce exprima insa era un lucru placut sa il asculti. Tipul era imbracat in niste haine murdare, ba mai bine zis era aproape gol, cu un tricou rupt la colturi si o pereche de pantaloni verzi, murdari si aceia. Era de mirare ca la cat de bine canta, aspectul fizic era injositor. Unii oameni mai nerabdatori aruncau banuti pe o batistuta alba, iar ceilalti asteptau sa termine cantecul melancolic si dupa ce isi stergeau lacrimile, aruncau si ei cate ceva stralucitor, o moneda sau doua. Am trecut indiferent pe langa acea multime, chiar daca melodia imi unsese sufletul intr-un fel. Doar numele meu era Kiru, domnul indiferent.
Nici acum nu stiam incotro ma indrept, insa un trup slabanog ce de abia se tinea pe picioare imi atrase atentia. Parea confuz, nestiind incotro se indreapta, parea singur, suparat. Fac un pas marunt in fata si nici pe ala nu apuc sa il termin, cand tipul isi intoarce privirea spre oameni, de parca acum se trezise la viata. Parul saten si chipul lui nu mai aveau aceeasi stralucire. L-as cunoaste oriunde chiar si dupa o operatie estetica : era Matsuro. Ce patise? Fata ii era diferita, la fel si trupul ce parea atat de slabit. Privea buimac in jur, de parca nu cunostea oamenii, lumea si nimic din preajma acestuia. De la bun inceput imi atrasese atentia tipul, asta probabil ca orientarile mele sexuale ieseau la iveala din cand in cand. Devenisem curios, mai ales ca puteam da de el oricand, ii stiam adresa, dar nu puteam aparea la el la usa fara un motiv. Nu il cunosteam bine, ba chiar de loc. Ii stiam numele si atat, iar acum modul in care arata ma ingrijora intr-un fel. Ce tot vorbesc? Domnul Kiru indiferentul si perversul a disparut? Ridic o spranceana, vorbind cu subinconstientul meu. Imi trec neconditionat limba peste buza inferioara si inaintez prin multime, obiectivul meu fiind ajungerea la Matsuro. Parca nu ma apropiam deloc de el, faceam o multime de pasi dar nici macar cu un centimetru nu mai ajungeam aproape de trupul lui inalt si slab, din contra, se pierdea si el in multime odata cu mine. Chipul ii disparu printre miile si miile de straini, pana l-am pierdut in valurile de oameni. Aglomeratie idioata!
Nu se putea sfarsi asa. Daca imi aduc bine aminte, ii stiam adresa de cand isi cumparase jocul acela pentru play station, era simplu sa ajung la el acasa. Curiozitatea ma omora, probabil era un defect de al meu. Tot ce trebuia sa fac era sa ma abtin de la gandurile perverse ce le tineam incuiate in mine in ultima vreme si sa gasesc un motiv pentru care apaream in fata usii lui. Nu voiam sa par un obsedat, asa dintr-o data, nu? Isi putea forma oricum o parere despre mine, eram indiferent iar eu asta consideram o calitate.
Ma intorc la firma si incep sa rascolesc prin niste sertare actul in care arata clar locul unde statea satenul. La dracu`, nu gaseam nimic in legatura cu casa lui, din contra, dadeam de o multime de foi care ar fi trebuit aruncate pana acum. Strang usor din pumn din cauza nervilor. Tocmai cand aveam nevoie de ceva nu gaseam. Imi musc buza inferioara, infigandu-mi din ce in ce mai mult dintii in ea pana un lichid rosu isi facu aparitia.
-Uite ca m-am si muscat, murmur, trecandu-mi limba peste acel lichid rosu si vascos.
Dupa inca putin timp de cautat am si gasit hartia, ochii parca sclipindu-mi la atingerea acelei foi albe unde nu scria nimic altceva decat adresa lui Matsuro. Bun, acum nu-mi mai trebuia decat un motiv pentru care apaream la locuinta lui. Asta era partea cea mai grea, dar sigur gaseam ceva. Sunt baiat destept! imi spun, afisand un zambet incurajator in coltul gurii.
Tin bine hartia in mana, verificand la fiecare colt al strazii numerele ca nu cumva sa gresesc adresa. Imi mai aranjez o data cravata in timp ce pasesc pe o poteca inconjurata in colturi de flori si de un gard varuit in alb. Poteca era alcatuita din niste placi de cristal, asa de mult straluceau in bataile soarelui. Parfumul florilor se strecura pe sub nasul meu, mangaindu-mi fiecare dorinta. Ochii imi erau orbiti de pomii incarcati si mesele de sah din curte. Imi ridic capul si fixez cu privirea o casa imensa de un verde deschis cu ferestre mari.
-Aici locuieste? ma intreb, facand ochii cat cepele. Cine ar fi crezut ca un printisor ca el statea intr-o vila ca asta ?!
Acum planul meu o luase putin pe ruta gresita. Daca nu era acasa? Daca raspundea altcineva la usa? Ma indoiam sa locuiasca singur in imensa casa. Ascund hartia in buzunar, inaintand ca un domn pe covorul rosu pana ce ajung la usa din fata, care si ea era stralucitoare si frumos lacuita. Pe acea suprafata din lemn scria numarul casei cu niste cifre arabe, stiind clar ca nimerisem bine. Imi apropii doua degete de usa si incep sa bat usor, apasand de doua ori si pe sonerie. Nu dura mult si usa incepu sa se deschida, dupa aceasta aflandu-se o silueta la fel cum o vazusem in centru, slaba si inalta, imbracata intr-o pereche de pantaloni si o bluza larga, alba cu dungi maro. Ochii mici nici nu iti dadeai seama daca te privesc, iar obrajii si chipul palid ma faceau si mai curios. Acesta era Matsuro, cu siguranta, insa nu arata ca in ziua in care si-a cumparat jocul.
Incepe a ma analiza, stand nemiscat fara sa reactionez intr-un fel. Totul parca se petrecea in reluare, iar eu stateam ca o statuie in fata lui. Isi deschide ochii mult mai bine, parca realizand cine se afla in fata lui.
-Kiru? ma intreaba pustiul din fata mea cu o voce sfioasa, de abia reusind sa il aud.
Era ceva in neregula cu el, nu ma inselam. Era schimbat intr-u totul. Aspectul fizic cat si psihicul lui nu mai ereau aceleasi. Ridic o spranceana, vazand cum imi face loc sa intru, asa ca nu am ezitat si am pasit in incapere.
Totusi… de unde imi stia numele?
@ChuuLuvsYaoi : Nu, defapt Inaru e mai mare cu 5 ani decat Matsuro, asta am vrut sa zic, nu ca are 5 ani
Doamne, cum sa aibe 5 ani? Fii mai atenta cand citesti daca vrei sa intelegi ceva. Ma indoiesc ca ai observat ca vorbesc din perspectiva a doua personaje : Kiru si Matsuro.@Țiușcă : As vrea sa scriu cu alineat, stiu ca ar arata mai bine, dar eu scriu ficul mai intai in Word si ... mi se pare cam greu sa fac cu alineat, plus ca unele cuvinte mi le considera gresite si le modifica el ( dar in engleza ~.~ )
~Capitolul 3 Trup slabit~
Ochii ii sclipeau de bucuria ca ma putea atinge din nou, ca va putea profita de trupul meu slabit. Stateam gol in fata lui fara sa stiu ce sa fac. Pe masura ce se apropia de mine, inima imi batea ca o nebuna vrand sa iasa afara si sa evadeze. Privirea lui exprima ura, cu siguranta nu aveam cum sa scap de aici, sau macar sa ma ascund. De prea multe ori am cazut in capcanele lui, voiam sa ma schimb sa ripostez insa trupul nu actiona asa cum doream eu, statea intins pe suprafata moale, ca o statuie. Rugamintile mele erau in zadar, nu avea sa se opreasca prea curand din a-si satisface placerile cu mine. Ochii incepura sa imi lacrimeze, lasand la iveala picaturile marunte ce se prelingeau pe obrajii-mi calzi si ajungeau pe cearsaf. Ma imobilizat cu o mana, strangandu-mi incheieturile bratelor si ridicandu-le deasupra capului. Era prea puternic si dorinta de evadara esuase inca de la inceput. Imi ridica piciorul cu cealalta mana, inghitind in sec. Si-l aseza pe umar apoi incepu sa ma penetreze brusc, fara pic de ezitare. In acel moment gura mi se umplu cu gemete de durere iar obrajii erau umezi de acel lichid sarat. Miscarile lui erau din ce in ce mai puternice, la fel si stransoarea. Corpul imi tremura, nefiind obisnuit cu atata durere, iar fata imi era rosie.
-In..a…ru…spun printre gemete, incercand sa ii atrag atentia ca era gresit ceea ce facea.
Faptul ca nu ma baga in seama si ma ignora complet, continuandu-si treaba imi provoca sila. De ce eram eu aici? De ce nu m-ar fi putut calca o masina inainte sa ajung acasa?
Imi inchid ochii, muscandu-mi buzele atunci cand ii simt limba pe abdomenul meu. Urca din ce in ce mai mult, pana la gat, lasand urme de saliva pe toata pielea alba, care acum ardea. As fi urlat si mai mult pana as fi reusit sa scot toata durerea din mine dar stiam ca asta nu m-a ajuta la nimic. Buzele lui se plimbara pe intregul meu gat, oferindu-mi durere si in zona aceea. Incepu sa isi infiga coltii ascutit in pielea gatului meu ca un vampir insetat de sange, de acel lichid vascos si rosu. Orice particica din corp imi ardea insa pe el nu il interesa asta. Am incercat sa ripostez , sa imi misc mainile sau picioarele insa in zadar. Corpul lui greoi era ca o pereche de catuse ce ma bloca din a face orice miscare. Ochii imi erau inchisi, insa imagini imi apareau in minte, imagini ce imi provocau si mai multa scarba, asa ca i-am deschis. Privirea lui ramasese aceeasi , lucru ce ma inspaimanta si mai tare. Ma penetreaza din ce in ce mai adanc, simtind o durere foarte puternica la mijloc. Macar de mi-as fi putut duce mana acolo. Buzele imi sunt acaparate intr-un sarut salbatic iar limba lui se plimba prin lacasul meu umed, dorind sa imi faca si mai mult rau. Brusc simt cum buza imi sangereaza, fusesem muscat de acel om fara suflet.
Dupa ce isi terminase toata treaba cu mine m-a lasat acolo ca o carpa prafuita si patata de sange ce eram. Nu insemnam nimic pentru el, decat o jucarie ce o folosea doar cand avea chef, apoi o arunca la gunoi ca pe oricare alta. Ochii plini de lacrimi s-au inchis acum, iar buzele patate de sangele inchegat isi pierdusera orice frumusete.
**
Ma saturasem de linistea din casa, trebuia sa ies afara, sa iau aer si sa ma plimb prin aglomeratia urbana din capitala. Imi iau o camasa alba impreuna cu o cravata si o pereche de blugi albastrii, largi. Vazand vremea de afara prin sticla geamului de la bucatarie, realizez ca imi alesesem o tinuta potrivita, in plus trebuia sa trec si pe la birou sa iau actele sefului meu, deci imi trebuia neaparat o camasa alba.
Imi trec mana printre suvitele blonde si ies din casa, indreptandu-ma spre centru. Vantul trecea prin bretonul subtire, deranjandu-mi privirea galbena, indiferenta. Cu cat ma apropiam mai mult spre piata din centru, cu atat vedeam ce aglomeratie e, dar nu ma deranja, eram obisnuit.
Lumea era grabita iar timpul nu statea nici catusi de putin in loc. Toti se indreapta spre o destinatie necunoscuta, nici macar eu nu stiu incotro ma indrept. Ma avant in multimea de oameni ce stateau in fata unui copil ce isi plimba mainile pe corzile unui instrument maroniu, din lemn, numit chitara. Suntele ce le provoca erau unele lente, mirifice pentru urechile umane. Nu stiam ce exprima insa era un lucru placut sa il asculti. Tipul era imbracat in niste haine murdare, ba mai bine zis era aproape gol, cu un tricou rupt la colturi si o pereche de pantaloni verzi, murdari si aceia. Era de mirare ca la cat de bine canta, aspectul fizic era injositor. Unii oameni mai nerabdatori aruncau banuti pe o batistuta alba, iar ceilalti asteptau sa termine cantecul melancolic si dupa ce isi stergeau lacrimile, aruncau si ei cate ceva stralucitor, o moneda sau doua. Am trecut indiferent pe langa acea multime, chiar daca melodia imi unsese sufletul intr-un fel. Doar numele meu era Kiru, domnul indiferent.
Nici acum nu stiam incotro ma indrept, insa un trup slabanog ce de abia se tinea pe picioare imi atrase atentia. Parea confuz, nestiind incotro se indreapta, parea singur, suparat. Fac un pas marunt in fata si nici pe ala nu apuc sa il termin, cand tipul isi intoarce privirea spre oameni, de parca acum se trezise la viata. Parul saten si chipul lui nu mai aveau aceeasi stralucire. L-as cunoaste oriunde chiar si dupa o operatie estetica : era Matsuro. Ce patise? Fata ii era diferita, la fel si trupul ce parea atat de slabit. Privea buimac in jur, de parca nu cunostea oamenii, lumea si nimic din preajma acestuia. De la bun inceput imi atrasese atentia tipul, asta probabil ca orientarile mele sexuale ieseau la iveala din cand in cand. Devenisem curios, mai ales ca puteam da de el oricand, ii stiam adresa, dar nu puteam aparea la el la usa fara un motiv. Nu il cunosteam bine, ba chiar de loc. Ii stiam numele si atat, iar acum modul in care arata ma ingrijora intr-un fel. Ce tot vorbesc? Domnul Kiru indiferentul si perversul a disparut? Ridic o spranceana, vorbind cu subinconstientul meu. Imi trec neconditionat limba peste buza inferioara si inaintez prin multime, obiectivul meu fiind ajungerea la Matsuro. Parca nu ma apropiam deloc de el, faceam o multime de pasi dar nici macar cu un centimetru nu mai ajungeam aproape de trupul lui inalt si slab, din contra, se pierdea si el in multime odata cu mine. Chipul ii disparu printre miile si miile de straini, pana l-am pierdut in valurile de oameni. Aglomeratie idioata!
Nu se putea sfarsi asa. Daca imi aduc bine aminte, ii stiam adresa de cand isi cumparase jocul acela pentru play station, era simplu sa ajung la el acasa. Curiozitatea ma omora, probabil era un defect de al meu. Tot ce trebuia sa fac era sa ma abtin de la gandurile perverse ce le tineam incuiate in mine in ultima vreme si sa gasesc un motiv pentru care apaream in fata usii lui. Nu voiam sa par un obsedat, asa dintr-o data, nu? Isi putea forma oricum o parere despre mine, eram indiferent iar eu asta consideram o calitate.
Ma intorc la firma si incep sa rascolesc prin niste sertare actul in care arata clar locul unde statea satenul. La dracu`, nu gaseam nimic in legatura cu casa lui, din contra, dadeam de o multime de foi care ar fi trebuit aruncate pana acum. Strang usor din pumn din cauza nervilor. Tocmai cand aveam nevoie de ceva nu gaseam. Imi musc buza inferioara, infigandu-mi din ce in ce mai mult dintii in ea pana un lichid rosu isi facu aparitia.
-Uite ca m-am si muscat, murmur, trecandu-mi limba peste acel lichid rosu si vascos.
Dupa inca putin timp de cautat am si gasit hartia, ochii parca sclipindu-mi la atingerea acelei foi albe unde nu scria nimic altceva decat adresa lui Matsuro. Bun, acum nu-mi mai trebuia decat un motiv pentru care apaream la locuinta lui. Asta era partea cea mai grea, dar sigur gaseam ceva. Sunt baiat destept! imi spun, afisand un zambet incurajator in coltul gurii.
Tin bine hartia in mana, verificand la fiecare colt al strazii numerele ca nu cumva sa gresesc adresa. Imi mai aranjez o data cravata in timp ce pasesc pe o poteca inconjurata in colturi de flori si de un gard varuit in alb. Poteca era alcatuita din niste placi de cristal, asa de mult straluceau in bataile soarelui. Parfumul florilor se strecura pe sub nasul meu, mangaindu-mi fiecare dorinta. Ochii imi erau orbiti de pomii incarcati si mesele de sah din curte. Imi ridic capul si fixez cu privirea o casa imensa de un verde deschis cu ferestre mari.
-Aici locuieste? ma intreb, facand ochii cat cepele. Cine ar fi crezut ca un printisor ca el statea intr-o vila ca asta ?!
Acum planul meu o luase putin pe ruta gresita. Daca nu era acasa? Daca raspundea altcineva la usa? Ma indoiam sa locuiasca singur in imensa casa. Ascund hartia in buzunar, inaintand ca un domn pe covorul rosu pana ce ajung la usa din fata, care si ea era stralucitoare si frumos lacuita. Pe acea suprafata din lemn scria numarul casei cu niste cifre arabe, stiind clar ca nimerisem bine. Imi apropii doua degete de usa si incep sa bat usor, apasand de doua ori si pe sonerie. Nu dura mult si usa incepu sa se deschida, dupa aceasta aflandu-se o silueta la fel cum o vazusem in centru, slaba si inalta, imbracata intr-o pereche de pantaloni si o bluza larga, alba cu dungi maro. Ochii mici nici nu iti dadeai seama daca te privesc, iar obrajii si chipul palid ma faceau si mai curios. Acesta era Matsuro, cu siguranta, insa nu arata ca in ziua in care si-a cumparat jocul.
Incepe a ma analiza, stand nemiscat fara sa reactionez intr-un fel. Totul parca se petrecea in reluare, iar eu stateam ca o statuie in fata lui. Isi deschide ochii mult mai bine, parca realizand cine se afla in fata lui.
-Kiru? ma intreaba pustiul din fata mea cu o voce sfioasa, de abia reusind sa il aud.
Era ceva in neregula cu el, nu ma inselam. Era schimbat intr-u totul. Aspectul fizic cat si psihicul lui nu mai ereau aceleasi. Ridic o spranceana, vazand cum imi face loc sa intru, asa ca nu am ezitat si am pasit in incapere.
Totusi… de unde imi stia numele?
![[Imagine: dbigps.png]](http://i42.tinypic.com/dbigps.png)