Looking for soulmate

[~Crystal~]

Capitolul 9

Sakura fuge in casa indreptandu-se spre camera ei. Aceasta se tranteste in pat si incepe sa planga, umezind lenjeria roz, de bumbac.
Intre timp mama ei incerca sa il convinga pe tatal sau sa nu fie atat de drastic.
-Scumpule, Sakura nu a facut asta intentionat. Plus ca ei nu au deocamdata nicio treaba cu afacerile, de ce i-ai interzis sa aiba vreo legatura cu el?
-Ai spus bine „deocamdata”. Peste doi ani vor fi majori si ambii vor mosteni cate o avere uriasa. Stii ce rivalitate este intre firma noastra si a lor. Am muncit prea mult ca sa las totul sa se duca pe apa sambetei pentru o pasiune trecatoare.
-De ce nu ai incerdere in ea? Nu ar face nimic necugetat. Tocmai ca stiu ce rivalitate este intre voi si odata cu asta, ar fi o sansa sa se termine.
Fara sa mai asculte ce are de spus sotia lui, tatal Sakurei se duce la culcare.
Intre timp, rozalia statea intinsa in pat privind in gol. Trebuia sa-si dea seama ca asta urma sa se intample. Nu-i pasa de ce spuneau parintii ei. Ea nu avea de gand se renunte la dragostea pe care i-o purta brunetului. Aceasta obosita fiind, cade in lumea viselor.
A doua zi soarele stralucea puternic pe cer. Vantul domol matura strazile de frunzele cazute. Sakura inca dormea, pana cand este deranjata de ceasul ei destptator care arata ora 7:00. Aceasta se ridica cu greu din pat si se indreapta spre baie cu gandul sa-si faca un dus. Dupa tanara deschide dulapul din lemn de cires si se imbraca cu o pereche de bulgi negri, un tricou stramt alb, un bolero rosu si se incalta cu o pereche de baleini rosii. Sakura coboara si observa ca parintii erau deja acolo.
-Buna dimineata, scumpo!
-Buna dimineata! Spune Sakura in timp ce se aseaza la masa si incepe sa bea dintr-un pahar cu suc de portocale.
-Ti-a mai venit mintea la cap, domnisoara? Intreaba tatal fetei ridicand din spranceana.
La auzirea acestor cuvinte, rozalia pune paharul usor pe masa si ofteaza adanc. Aceasta se ridica si fara sa mai spuna nimic isi ia jacketa si pleaca spre scoala pe jos.
Dupa jumatate de ora de mers tanara ajunge in curtea scolii. Trece pe langa Sasuke fara sa il vada si cand ajunge aproape de clasa simte cum cineva o prinde de talie.
-Nu stii sa saluti? Intreaba brunetul zambind si lipind-o usor de perete.
-Scuze. Nu te-am vazut. Adauga Sakura privind in jos.
-S-a intamplat ceva? Pari suparata.
-Este vorba de tatal meu. Nu vrea sa ma vada prin preajma ta.
-De ce nu? Intreaba Sasuke confuz.
-Din cauza rivalitatii dintre parintii nostri…
Sakura nu apuca sa-si termine propozitia pentru ca buzele ei au fost cuprinse de ale brunetuli intr-un sarut tandru. Sasuke rupe usor sarutul privind-o pe rozalie plin de incerdere.
-Asta nu inseamna ca nu putem fi impreuna. Parintii tau nu trebuie neaparat sa afle.
Sakura zambeste larg si il imbratiseaza strans pe tanar multuminu-i. Dupa cateva momente cei doi se intra in clasa si se aseaza fiecare in banca lui.
Niciunul dintre ei nu putea sa fie atent la ora. Se uitau unul la altul facandu-si cu ochiul si zambind. Cand profesorul nu era atent isi aruncau biletele pline de cuvinte dulci. Pe unul dintre ele scria:
„ Te astept dupa ore in fata scolii. Vreau sa-ti arat ceva si nu accept niciun refuz. Nu-ti fa grij. Nu vom fi vazuti de nimeni.
Sasuke”
Dupa inca cateva ore care au trecut in acelasi ritm si care s-au derulat sub privirile pline de invidie ale blondei care simtea cum ii fierbe sangele de nervi, puteau pleca acasa. Rozalia isi strange toate lucrurile in ghiozdan si dupa ce toata lumea a plecat se indreapta spre curtea scolii unde se afla Sasuke.
-Deci ce doreai sa-mi arati?
-Vei vedea…
Acestea fiind spuse, brunetul o prinde de mana pe rozalie si o ghideaza spre locul pe care dorea sa i-l arate. Pe drum cei doi mergeau imbratisati fara sa stie ca cineva ii urmareste.
Dupa o ora de mers ajung la periferia metropolei si intra pe o proprietate care parea a fi a familiei Uchiha. Trecand de o casa cocheta, total diferita de vila in care locuia el, ajung intr-o padurice. In mijlocul acesteia se afla un un iaz ce reprezenta mediul de viata a doua lebede. Iazul era stabatut de un pod, la capatul caruia se afla un foisor inconjurat de flori. Sakura se delecta cu imagimile din jurul sau. Vazand zambetul larg de pe chipul tinerei, Sasuke se asigura ca este incantata de acel loc.
-Vin aici cand ma satur de aglomeratia si de zgomotul din oras. Stii, esti prima fata pe care o aduc aici. Adauga brunetul lasand capul in jos, obrajii fiindu-i acoperiti cu o nuanta rosiatica.
La auzul acestei replici, inima rozaliei incepuse sa bata mai puternic din cauza emotiei.
Tanarul se apropie usor de ea si o saruta pe obraz dupa care incepe sa priveasca impreuna lebedele.
-Stiai ca lebedele traiesc toata viata in perechi? Cand moare una, moare si cealalta. Adauga brunetul cuprinzadu-i talia.
-Nu, nu stiam…
-Uite Sakura, eu chiar nu am de gand sa renunt la tine. Nu ma intereseaza cat de departe trebuie sa merg ca sa-i conving pe ai tai ca nu am nicio legatura cu rivalitatea dintre ei si parintii mei.
-Multumesc mult. E bine de stiut ca nu te lasi intimidat atat de usor.
-Te iubesc, Sakura! Spune brunetul saruntand-o usor pe frunte.
-Si eu!