11-03-2011, 06:54 PM
Capitolul VIII
Moarta?
Ies in fata casei si imi vad echipa, se pare ca Suigetsu s-a trezit cu fata la cearceaf. Ii tot reprosa lui Karin ca avea un vis ciudat.
-Era o fata frumoasa cu parul roz, si avea Sharingan, si se lupta cu Madara. Ma uit in ochii lui si il vad speriat.
Spre surprinderea mea se pare ca toti am avut acelasi vis, dar asta inseamna ca Sakura poate sa transmita gandurile pe o anumita suprafata, adica toti din sat stiu ca Sakura la ucis pe Danzo.
Ridic privirea si vad o stea care sclipeste prea tare, plec, dar unde plec, ii aud pe prieteni mei intrebandu-ma ce am de gand sa fac, le spun sa plece. Ultimul lucru pe care l-am auzit era prostiile pe care putea sa le scoata albastruiul pe gura. Incep sa alerg, trebuie sa o gasesc pe Sakura, cred ca Kakashi a mers cu ea la inchisoare, dar asta este intr-o locatie strict secreta, si e foarte greu sa patrund acolo. Ce pot face pentru rozalia mea? Rozalia mea, ce frumos suna. Concentreazate Sasuke, trebuie sa o gasesc repede, stiu ca Karin este in spatele meu, dar m-ar putea ajuta la un anumit moment.
In vad pe Kakashi care era la pamant, ce sa intamplat, arata ca si cum s-ar fi desfasurat o lupta in locul asta. Oribil, cine este acea persoana, arata groaznic, zacea intr-o balta de sange. Kakahsi era doar inconstient, Karin iese din umbra si se apropie de necunoscutul care zacea intr-o balta de sange. Cand ma apropi de cei doi raman socat, era Kiba, Sakura nu l-ar fi ranit nici o data pe el, era cea mai importanta persoana pentru ea. Oare ce sa intamplat aici? Roscata ma anunta ca ranile nu sunt foarte grave si il poate vindeca usor. Cand isi revine imi spune ca au fost atacati de Akatsuki si ca Sakura a fost cel mai grav ranita, se pare ca Orochimaru face din nou parte din grupare. Firar, exact de asta aveam nevoie, un disperat care vrea sa pune mana pe Sharingan, dau tare cu pumnul in copac si acesta se face aschiute. Ma intorc spre fata care se pare ca plange, da, pe ea nu pot conta.
-Daca vrei sa mergi dupa Sakura poti sa-l iei pe Akamaru cu tine, i-a insemnat pe cei din grupare. Aprob si ii spun roscatei sa aiba grija aici, pornesc alaturi de caninele lui Kiba, cat de mare este cainele asta.
Sper ca Sakura este bine, nu are cum sa faca singura fata intregului grup de nebuni. Cainele scoate un latrat si vad ca copacul din lateral cum explodeaza, raman dator caine. Se pare ca sunt pe aproape, nu au cum sa fie prea departe. Cainele mai latra o data si o vad pe Sakura lesinata. Ma apropriu de ea si realizez ca e moarta, nu se poate. Ochii mei se umezesc, si doua lacrimi isi fac aparitia pe chipul meu.
-Te rog...Trezestete. Nu, Sakura!
Strang in brate corpul fara viata al fetei pe care o iubesc, daca nu plecam atunci acum poate ca eram impreauna, poate ca nu ar fi fost vanata, poate ca ar mai fi in viata.
Iau trupu nensufletit al fetei pe care o iubesc, daca ai sti ce simt pentru tine. Strang tare din pumn, jur ca o voi razbuna pe Sakura. Pornesc cu ea spre sat, la intrare o vad pe Hinata, Ino si Temari, erau cele mai bune prietene, nu vrea sa le privesc. Cand se apropie ma intreaba de cat timp doarme Sakura. Doarme, somnul vesnic, nu se va mai trezi din acest somn, nu putea sa le spun ce sa intamplat, dar oricum ar fi aflat. Karin se apropie si imi simte trupul rece, gol, ii verifica pulsul, inima nu mai bate de mult timp. Ochii roscatei sunt plini de lacrimi, cand fetele au realizat ce sa intamplat au inceput sa planga si ele.
-E doar vina ta. O privesc pe roscata fara sa pot spune nimic, eram deacord cu ea, e doar vina mea. Daca eu nu eram asa cum sunt ea era inca in viata. O asez pe Sakura jos si plec, alerg prin sat, ajung la o banca si las doua lacrimi sa mi se scurga pe chip, dupa cele doua lacrimi amare si reci mai vin si altele. Incet fata a fost inundata de rauri, cerul plange si el un inger, un inger care a plecat la locul lui in Rai.
Langa mine se aseaza Kiba, se pare ca si el avea lacrimi in ochii, sau era de la ploaie. Nu, plangea, era cel mai apropiat de Sakura, nu il mai pot privi, ma gandesc doar la rozalia mea.
-Uneori Sakura nu era sigura, dar simtea ca te iubeste. Imi ridic privirea si vad ca satenul privea cerul si zambea. Daca a murit stiu ca ma vegheaza de acolo de sus, pentru ca ea e asemeni unui inger si datoria ei este sa ne protejeze.
Schitez un zambet gandinduma ca Sakura ma astepta undeva si curand voi merge la ea, fara ea nu mai are rost sa traiesc prea mult, pana duc la bun sfarsit razbunarea.
-Am iubito si inca o iubesc, dar ea simte ceva pentru tine, nici nu-ti dai seama cat de norocos esti Sasuke, sau mai bine zis ai fi putut fi.
Kiba ma lasa singur, sa sufar acolo, pe banca pe care am lasato pe Sakura. Acum se pare ca eu stau aici in urma ei, cand o voi revedea ma va ura, stiu asta, stiu ca deja ma uraste. El o iubea, poate ca daca erau impreuna cu Kiba acum ar mai fi in viata.
Sper sa va placa:)
Moarta?
Ies in fata casei si imi vad echipa, se pare ca Suigetsu s-a trezit cu fata la cearceaf. Ii tot reprosa lui Karin ca avea un vis ciudat.
-Era o fata frumoasa cu parul roz, si avea Sharingan, si se lupta cu Madara. Ma uit in ochii lui si il vad speriat.
Spre surprinderea mea se pare ca toti am avut acelasi vis, dar asta inseamna ca Sakura poate sa transmita gandurile pe o anumita suprafata, adica toti din sat stiu ca Sakura la ucis pe Danzo.
Ridic privirea si vad o stea care sclipeste prea tare, plec, dar unde plec, ii aud pe prieteni mei intrebandu-ma ce am de gand sa fac, le spun sa plece. Ultimul lucru pe care l-am auzit era prostiile pe care putea sa le scoata albastruiul pe gura. Incep sa alerg, trebuie sa o gasesc pe Sakura, cred ca Kakashi a mers cu ea la inchisoare, dar asta este intr-o locatie strict secreta, si e foarte greu sa patrund acolo. Ce pot face pentru rozalia mea? Rozalia mea, ce frumos suna. Concentreazate Sasuke, trebuie sa o gasesc repede, stiu ca Karin este in spatele meu, dar m-ar putea ajuta la un anumit moment.
In vad pe Kakashi care era la pamant, ce sa intamplat, arata ca si cum s-ar fi desfasurat o lupta in locul asta. Oribil, cine este acea persoana, arata groaznic, zacea intr-o balta de sange. Kakahsi era doar inconstient, Karin iese din umbra si se apropie de necunoscutul care zacea intr-o balta de sange. Cand ma apropi de cei doi raman socat, era Kiba, Sakura nu l-ar fi ranit nici o data pe el, era cea mai importanta persoana pentru ea. Oare ce sa intamplat aici? Roscata ma anunta ca ranile nu sunt foarte grave si il poate vindeca usor. Cand isi revine imi spune ca au fost atacati de Akatsuki si ca Sakura a fost cel mai grav ranita, se pare ca Orochimaru face din nou parte din grupare. Firar, exact de asta aveam nevoie, un disperat care vrea sa pune mana pe Sharingan, dau tare cu pumnul in copac si acesta se face aschiute. Ma intorc spre fata care se pare ca plange, da, pe ea nu pot conta.
-Daca vrei sa mergi dupa Sakura poti sa-l iei pe Akamaru cu tine, i-a insemnat pe cei din grupare. Aprob si ii spun roscatei sa aiba grija aici, pornesc alaturi de caninele lui Kiba, cat de mare este cainele asta.
Sper ca Sakura este bine, nu are cum sa faca singura fata intregului grup de nebuni. Cainele scoate un latrat si vad ca copacul din lateral cum explodeaza, raman dator caine. Se pare ca sunt pe aproape, nu au cum sa fie prea departe. Cainele mai latra o data si o vad pe Sakura lesinata. Ma apropriu de ea si realizez ca e moarta, nu se poate. Ochii mei se umezesc, si doua lacrimi isi fac aparitia pe chipul meu.
-Te rog...Trezestete. Nu, Sakura!
Strang in brate corpul fara viata al fetei pe care o iubesc, daca nu plecam atunci acum poate ca eram impreauna, poate ca nu ar fi fost vanata, poate ca ar mai fi in viata.
Iau trupu nensufletit al fetei pe care o iubesc, daca ai sti ce simt pentru tine. Strang tare din pumn, jur ca o voi razbuna pe Sakura. Pornesc cu ea spre sat, la intrare o vad pe Hinata, Ino si Temari, erau cele mai bune prietene, nu vrea sa le privesc. Cand se apropie ma intreaba de cat timp doarme Sakura. Doarme, somnul vesnic, nu se va mai trezi din acest somn, nu putea sa le spun ce sa intamplat, dar oricum ar fi aflat. Karin se apropie si imi simte trupul rece, gol, ii verifica pulsul, inima nu mai bate de mult timp. Ochii roscatei sunt plini de lacrimi, cand fetele au realizat ce sa intamplat au inceput sa planga si ele.
-E doar vina ta. O privesc pe roscata fara sa pot spune nimic, eram deacord cu ea, e doar vina mea. Daca eu nu eram asa cum sunt ea era inca in viata. O asez pe Sakura jos si plec, alerg prin sat, ajung la o banca si las doua lacrimi sa mi se scurga pe chip, dupa cele doua lacrimi amare si reci mai vin si altele. Incet fata a fost inundata de rauri, cerul plange si el un inger, un inger care a plecat la locul lui in Rai.
Langa mine se aseaza Kiba, se pare ca si el avea lacrimi in ochii, sau era de la ploaie. Nu, plangea, era cel mai apropiat de Sakura, nu il mai pot privi, ma gandesc doar la rozalia mea.
-Uneori Sakura nu era sigura, dar simtea ca te iubeste. Imi ridic privirea si vad ca satenul privea cerul si zambea. Daca a murit stiu ca ma vegheaza de acolo de sus, pentru ca ea e asemeni unui inger si datoria ei este sa ne protejeze.
Schitez un zambet gandinduma ca Sakura ma astepta undeva si curand voi merge la ea, fara ea nu mai are rost sa traiesc prea mult, pana duc la bun sfarsit razbunarea.
-Am iubito si inca o iubesc, dar ea simte ceva pentru tine, nici nu-ti dai seama cat de norocos esti Sasuke, sau mai bine zis ai fi putut fi.
Kiba ma lasa singur, sa sufar acolo, pe banca pe care am lasato pe Sakura. Acum se pare ca eu stau aici in urma ei, cand o voi revedea ma va ura, stiu asta, stiu ca deja ma uraste. El o iubea, poate ca daca erau impreuna cu Kiba acum ar mai fi in viata.
Sper sa va placa:)