Unlimited Pleasure

[MiraA]

Ms mult de comm-uri fetelor :* si acum nextul:

Capitolul 4

M-a trezit sunetul enervant al ceasului care pur si simplu nu vroia sa se opreasca. Am injurat nervos si i-am dat una de a cazut de pe noptiera, dar nici asa nu se oprise din sunat. Aveam ciudatul sentiment ca voi avea o zi "bestiala"...M-am ridicat cu parere de rau din pat si m-am privit in oglinda,incercand sa-mi dau seama daca ciufulitul acela cu ochi somnorosi si umflati de la nesomn sunt eu. Raspunsul era "da". Am oftat si m-am bagat la un dus rapid, apoi m-am imbracat in vesnica mea uniforma si am coborat la parter parca asteptan sa aud vocea subtire a mamei, zicandu-mi: "Taki, grabeste-te sau vei intarzia!" Dar era liniste...mult prea liniste.
Am ridicat din umeri nepasator, intrand in bucatarie. Nici aici nu era nimeni. Mi-am pus o cana mare de cafea pe care am baut-o din cateva guri, simtind cum lichidul maroniu ma incalzeste si tot odata ma aduce la viata. Uitandu-ma la ceas mi-am dat seama ca, daca nu ma voi grabii, chiar voi intarzia, asa ca am trecut cu pasi mari si hotarati din bucataire in hol, cautand cu privirea cheile de la masina mea. Dar nu erau niciunde...
Ce naiba facusem cu ele cu o seara inainte? Am intors tot holul cu susul in jos in cautare lor, dar disparusera fara urma, apoi mi-a venit o idee cum adevarat nebuneasca...
-Doar nu a...am zis cu voce tare si am alergat spre garaj. Masina mea nu era acolo...Super, am mormait suparat. Sunt 4 masin in garaj si ea o ia pe a mea. Asa ceva nu am mai vazut...
Am incercat s-o sun, dar nu mi-a raspuns, asa ca m-am conformat si am luat masina ei,un Bentley Continental sport decapotabil si am plecat spre scoala, dar nici bine nu am facut 5 kilometrii ca imi suna telefonul.
-Da, am raspuns atent la drum
-Taki, te-ai trezit? Am recunoscut deindata vocea mamei. Ciudat, dar parea un pic ingrijorata.
-Da, cum sa nu ma trezesc...Ce faci, mama?
-Uite...prin oras cu niste treburi. Taki...trebuie sa-ti spun ceva
Nu mi-a placut deloc cum sunase acel ceva din gura ei. Ma intrebam ce mai facuse de data asta.
-Ce? am intrebat aparent nepasator...
-Masina ta, incepuse cu o voce vinovata
-Ce e cu masina mea? Ce ai facut, mama?
-Aaa, nimic. Ti-am zgariat-o un pic...zise cu o voce inocenta
Oare de ce nu ma miram? Mama erau unul dintre cei mai buni soferi pe care ii cunosteam, dar avea o problema si mai mare cu regulile de circulatie decat mine. Am oftat, dar am incercat sa-mi pastrez o voce calma la telefon, chit ca imi venea sa urlu de draci.
-Cat de un pic inseamna un pic? scepticismul meu era evident.
-Un pic. Tatal tau a dus-o la un garaj ca sa-i inlocuiasca partea din caroserie...
Nu mi-a placut deloc ce am auzit. Nimeni nu se atingea de masina mea inafara de mine. Niciodata nu o dusesem la un garaj ca sa fie reparata si nu aveam de gand sa incep de acum. Am injurat in gand apoi i-am cerut adresa garajului mamei mele. Avusesem dreptate: urma sa fie o zi de toata jena.
Am intors masina, nebagand in seama claxonurile celorlalti soferi si am pornit in tromba. Scoala putea sa mai astepte...masina mea era pe primul loc.
Nu era foarte departe, asa ca am ajuns in mai putin de 10 minute. Garajul era defapt ditamai cladirea cu un etaj. Am banuit ca la parter se reparau masinile, iar sus erau birourile administrative. Mi-am lasat masina in parcarea destul de maricica si am iesit, oprindu-ma un pic ca sa inspectez locul. Auzeam din interiorul cladirii muzica si oameni vorbind, iar rampe am vazut doua masini de lux care nu aratau asa bine. Undeva mai in dreapta, tot in interiorul garajului mi-am vazut si bijuteria. Am rasuflat usurat, dandu-mi seama ca nu era asa de distrusa precum ma asteptam. Fiind prea cufundat in ganduri nu l-am auzit pe ce se se apropie din spate
-Te pot ajuta cu ceva?
Am tresarit si m-am intors rapid, zarindu-l pe baiatul ce condusese acel BMW aseara. Am ramas un pci surprins si probabil se vedea pe chipul meu chestia asta, caci el ma intreba daca ma simt bine.
-N-am nimic, i-am raspuns, zambind. Am venit sa-mi iau masina.
Mi-a facut semn sa-l urmez in interior, ceea ce am si facut, atragand toate privirile spre mine. Stiu ca aratam cam nelalocul meu in acel garaj imbracat in uniforma scolii, dar asta nu era un motiv destul de bun sa se holbeze toti asa...
-Mike, zise tipul, a venit un pusti dupa masina lui.
De sub una din rampe iesise acelasi tip din seara precedenta de la curse. Ma privii pret de cate secunde, apoi pe chip ii aparu un zambet sinistru care ma facu sa tresar. Era imbracat intr-un maieu negru si o pereche de pantaloni de treining care se mulau pe corpul sau bine facut. Privirea lui albastra, iscoditoare ma masura din cap pana-n picioare, inspectandu-ma ca pe una din aceste masini. Simteam cum sangele mi se urca in obraji, asa ca am scuturat capul ca sa scap de senzatie. Ce naiba era cu mine?
-Buna, i-am zis, zambindu-i. Cred ca masina mea a ajuns din gresela la tine. O vreau inapoi. Acum. Am folosit cel mai hotarat ton de care eram in stare, dar nu parea a fi prea impresionat.
-Daca a ajuns aici, nu a ajuns din greseala, imi raspunse cu o voce aroganta. Tatal tau a adus-o mai devreme. inca n-am apucat sa ma uit la ea. Se sterse pe maini cu o carpa, dupa care se indrepta spre locul unde era masina mea. L-am urmat indeaproape, intrebandu-ma de ce toti se uitau asa la mine. Stiau ei ceva ce eu nu stiam?
-Imi repar singur masina. Nu vreau sa te atingi de ea.
Se intoarse si ma privii surprins.
-Nu ai incredere in profesionalismul meu?
-Nu am incredere in tine, i-am raspuns, lasandu-ma pe vine si uitandu-ma la aripa dreapta a masinii. O zgarietura pe dracu'. I-a frecat toata partea. Acum va trebui sa o inlocuiesc.
Incepu sa rada cu pofta de parca spusesem ceva amuzant. Ti se pare amuzant? l-am intrebat intr-un final.
-Tu esti amuzant. Nu ma asteptam sa fii asa.
Nu i-am raspuns, ci am inceput sa ma dezbrac de sacoul uniformei, aruncandu-l pe podea, urmat indeproape de cravata. Mi-am desfacut doi nasturi la camasa si mi-am suflecat manecile, hotarat sa incep sa dou jos piesa aia de caroserie.
Ce crezi ca faci? ma intreba intr-un final, privindu-ma ciudat.
-Ce ti se pare ca fac? Ghicesc ca nu ma vei lasa sa o iau de aici. Asa ca am de gand sa o repar. Te voi platii pentru servicile tale, desigur, l-am asigurat. Dar nu te vei atinge de masina mea.
S-a incruntat, parca dorind sa zica ceva, dar sunetul unei frane ne atrase atentia la toti. O masina micuta, decapotabila intrase in parcarea din fata garajului, se intoarse la 180 de grade, lasand urme de cauciuc ars pe asfalt si parca la mustata intre alte doua masini intr-un loc atat de ingust incat mie mi-ar fi luat vreo doua incercari ca sa o pun asa.
Din ea cobora o femeie inalta, satena cu parul lung care ii curgea in cascade peste umeri. Mersul ei elegant atragea toate privirile ca un magnet spre corpul de zeita ce era pus in valoare de pantalonii negrii mulati si topul decoltat. Se indrepta spre mine cu pasi hotarati nebagandu-i in seama pe ceilalti.
-La dracu', am mormait enervat.
-Prietena? intreba Mike, chicotind.
-Mai rau...mama, am raspuns oftand...