[Terminat] Sharingan si timpul [+18 YAOI]

[Nywa]

[center]Capitolul 5[/center]

Era asa de fain sa stau si sa lenevesc, in timp ceva cald ma mangaia pe spate, prin haine si mirosul de iarba proaspata sa imi inunde narile si umplandu-mi plamani cu aer proaspat si curat. As fi putut sa stau asa pentru totdeauna, dar pana l-a urma m-am trezit, deschizandu-mi ochii, clipind usor. Se pare ca am adormit pe iarba, care incepea usor-usor sa se usuce, aratand ca vine incurand iarna cea cruda si rea. Ma uit in jurul meu si il vad pe asa-zisa dadaca, cum statea putin mai incolo de mine si desena ceva pe un caiet special pentru desene. Vreau sa ma misc, dar ma ruga sa stau nemiscat si am facut cum mi-a spun, lasandu-mi la loc capul pe iarba, incepand sa ma uit la tanar, cum desena probabil peisajul din spatele meu.
Dupa ce termina, ma invita sa mergem la Ichiraku, pentru a manca ramen fiindca diseara e nu stiu ce carnaval in oras si ar vrea sa mergem, asta daca ma simt in stare. Zambesc amuzat si ii spun ca mergem, fiindca nu depindea de mine, daca vreau sa merg sau nu, ci de el, fiindca trebuia sa fiu cu Anki douazeci si patru din douazeci si patru de ore. Ne-am ridicat de pe iarba si dupa ce ne-am scuturat hainele, am pornit spre parcul central, ca acolo se tinea carnavalul...

- Ai talent la desene, ii spun, in timp ce ma uitam prin caietul sau de schite.
- Mersi, spuse, rosind usor in obraji si imi zambi cu toata fata.
Ii raspund la zambet, apoi ma uit la schita ce a facut-o cu mine, cand dormeam pe iarba. Parea atat de realista si de bine schitata, incat parea vie. I-am dat inapoi caietul, pe care il baga in gentuta de la state, apoi rupse din inghetata dubla si imi dadu mie un bat, atentionandu-ma sa mananc calm, ca astfel iar imi vas pe acolo plamani. Am inceput sa ne plimbam pe acolo, uitandu-ne pe la jocurile si suvenirurile ce erau prezentate. Ne-am oprit la standul de pestisori, unde i-am gasit pe tatal lui Anki, care am aflat ca il chema Kenta si pe Yune, cum plangea ca vroia un pestisor. M-am oferit sa ii prind eu, mai ales ca aveam a doua chakra de apa, deci imi va fi usor sa ii prind si asa a fost.
- Anbu, mormai Anki suparat privind o siluieta ce statea la intunecimea dintre doua tarabe.
Ne-am dus acolo, prefacandu-ne ca ne scapam de treaba mica, in timp ce luptatorul Anbu ii spuse albiciosului ca in nu stiu ce padure de bambus, au loc dispariti misterioase, iar cadavrele sunt gasite crucificate si au piroane infipte in cap. Am inchis din ochi, scuturand usor din cap, alungand imaginea sinistra ce mi-a fost indusa de vorbele idiotului aluia de luptator.
- Echipa normala imi trebuie. Il cauti pe Uzumaki si pe Hinata, le explici situatia si intr-o ora sa se prezinte la poarta mare, spuse tanarul de langa mine, pe un ton rece si de comanda. Itachi e al treilea membru! Marai si luptatorul disparu.
Am pornit la pas grabit de la carnaval, ajugand sa alergam de-a dreptul pe acoperisurile caselor, fiindca strazile erau foarte aglomerate, din cauza carnavalului. Am intrat in casa si eu era sa ma ciocnesc de Yary sau era Yuri? In fine unul dintre gemeni, dar noroc ca s-a dat la o parte. Am intrat in camera si mi-am tras pe mine vechile haine, cu care am venit inafara de pelerina si am vrut sa imi iau genata cu ustensile, dar m-am oprit, cand am simtit privirea baiatului in ceafa. Acesta era deja gata imbracat si acum isi punea la spate o gentuta mai mare, dubla si sub ea si-a prins geanta neagra, cu ustensile de doctorie. Isi puse in spate o katana si apoi arunca una si mie, spunand ca o katana e mai buna decat un kunai. Ma privi din nou in ochi si facu semnul pentru eliberare, apoi ma anunta, ca am Sharingan-ul functional.
In sfarsit. M-am simtit vurnerabil cu Sharingan-ul sigilat, mai ales ca in Akatsuki aveam mereu Sharingan-ul activat. Iesim afara din casa, dupa ce Anki le spuse gemenilor ca pleaca intr-o misiune urgenta si unul dintre gemeni ii dadu bandana, fiindca o luasera sa se joace putin de-a Chiuninul cel exigent si studentul lenes. Fratele lor cel mare le multumi pentru grija si apoi am pornit spre poarta principala.
- Uchiha, tine! Striga la mine, in timp ce saream de pe un acoperis pe altul si imi arunca ceva.
Prind si vad ca era o gentuta pentru ustensile si am deschis-o curios. In interior am gasit bomboane pentru chakra suplimentara, niste pergamente cu arme ascunse, silc si niste fumigene. Parca aveam voie cu o singura arma, dar se pare ca albiciosul nu e de aceeasi parere ca si Tsunade-sama. Imi pun gentuta la spate si pornim mai departe si in zece minute ajungem la poarta.
Acolo ne astepta o fata de saisprezece ani, cu parul albastru-inchis sau ceva de genu, lung pana aproape de fund si cu varfurile filate. Bretonul era la fel. Ochi indigo, o tradau ca era din respectabilul clan Hyuuga. Langa ea era Naruto, care mormai ceva cand ma vazu, apoi il intreba pe Anki, unde este al treilea membru.
- Itachi e al treilea membru, spuse calm Jonin-ul.
- Bun, asta insemna ca Hinata ne conduce...
- Eu voi conduce misiunea idiotule, ca sunt Jonin de la varsta de doisprezece ani si daca imi aduc bine aminte, tu ai absolvit Academia la treisprezece ani, iar eu la unsprezece ani. Mai are careva de comentat? Intreba pe un ton autoritar si rece, dandu-mi de inteles, ca era obisnuit sa conduca misiuni mai periculoase decat asta.
Am spus cu toti trei in cor ca nu, apoi am pornit dupa el, afundandu-ne in intunericul, ce se lasa peste sat, mai ales ca urma sa era amurgul...