07-03-2011, 06:14 PM
Lex
Termin in Hailey si o dau jos de pe mine, tragand cu ochiul la Elian care se odihneste in bratele brunetei. Tipa ii mangaie parul si are un zambet trist, care ma ingrijoreaza putin. Medea( asta este numele ei) a fost intotdeauna exagerat de bine dispusa, indiferent de situatie. Ma intriga imaginea lor: ea, parand mult mai matura, tinandu-l cu atata grija in brate, iar el...
- Lex, scumpule, ma auzi?
Hailey continua sa traga de mine si sa sa lipseasca de trupul meu ca o pisica alintata, torcand incet la pieptul meu.
- Da, spune...
- Iti ziceam despre cum nu trebuie sa-ti faci nici o grija pentru...uhm, incidentul de mai devreme. Iau anticonceptionale asa ca nu este nici cea mai mica problema.
De parca mi-ar fi pasat!
- Mhm, ma bucur - ii spun uitandu-ma in continuare la Elian. Nu reusesc sa imi dau seama in ce stare se afla, are ochii aproape inchisi si unghiile infipte usor in pulpele Medeei, de parca ar incearca sa o tina langa el, fiindu-i imposibil sa vorbeasca. Cumva, bruneta ii intelege mesajul si continua sa-l stranga la pieptul ei afisand o privire incarcata de ceva ce pare aproape matern.
Imi vine sa vars si incerc sa-mi amintesc cat am baut dar nu am idee, privesc cu niste ochi goi sticlele desfacute de pe masa, unele goale, paharele si zambetul destul de fals al blondei care-mi place atat de mult.
Intotdeauna mi-a placut Hailey. Este o nebunie de fata, lipsita de scrupule sau prejudecati, nu se da in laturi de la nimic si uneori imi da impresia ca nu are de fapt un suflet, ca este intr-un fel goala pe dinauntru. Iar asta, desi poate suna rau, imi place la nebunie. Hailey este un fel de manechin inchinat pacatului, o scolarita cu forme care te lasa fara cuvinte dar care nu are nimic de regretat, nu exista in ea durere ori trecut...cel putin nu pentru cei pe care ii face sa se simta bine. Eu am adus-o aici iar ea stie ca este un fel de deliciu personal, exista o legatura destul de simpla intre noi. Uneori, cand ma refugiez alaturi de trupul ei cu toate frustrarile mele, imi doresc sa-i spun ca o iubesc. Ii si spun uneori. Este asa un " te iubesc" spart, il rostesc si pur si simplu cred ce spun, la fel si ea. Si-mi spune ce-mi doresc sa aud, cuvinte frumoase, senzuale, care ma incalzesc si ajuta sa-mi uit neajunsurile.
O privesc pe Medea dezmierdandu-l pe Elian si simt un gol imens in stomac, ceva ma trage in jos si nu stiu de ce sa ma agat asa ca-mi infig, asemeni lui, mainile in carnea fetei care-mi alina ranile. Bruneta se simte privita si isi ridica ochii, intalnindu-mi privirea. Are niste ochi mari, intunecati si totusi calzi, ca doua sageti care-ti sfasie sufletul daca le oferi ocazia. Desi imi surade automat, simt din partea ei cuvinte grele, parca mi-ar spune ca sunt vinovat pentru Elian si stiu ca are dreptate. A, da' ce-i pasa ei? Nu le plateste nimeni ca sa gandeasca mai departe de lucrurile de baza pe care ar trebui sa le faca.
- Hailey, Medea, mersi mult pentru companie, fetelor...
- A fost placerea noastra, imi spune bruneta privind in gol. Pare pierduta undeva departe si in glasul ei nu am mai simtit nici macar acea amabilitate de dinainte.
- Ne puteti lasa singuri acum, le spun iar ele se ridica sa plece. Hailey ma saruta delicat si isi aseaza rochia, apoi urca scarile zambind. Bruneta il strange de mana pe Elian, eu marai enervat, dorindu-mi sa inceteze.
Elian deschide ochii, o priveste lung si trist iar ea ii arunca o jumatate de zambet care ma doare si incep sa bat din picior nervos.
- Medea, sopteste Elian cu o voce atat de rupta de lume incat ma sperii, gandindu-ma ca ar putea fi bolnav sau ceva.
- Da?
- Multumesc.
Fata tresare brusc si ochii i se umezesc usor dar apoi zambeste larg, exact ca la inceput si se lumineaza la fata, adresanduni-se pe vechiul ton intre profesional si prietenesc:
- Cu placere, baieti! Lex, nota nu ti-o mai aduc, doar esti fiul patronului...Si, aaa, m-as bucura daca tatal tau nu ar afla nimic despre asta, nu stiu daca l-ar deranja sau...
- A, scumpo, doar stii ca iubesc confidentialitatea la fel de mult ca si voi!
- In regula. O seara placuta in cotinuare, ne spune si se face nevazuta.
Aprind o tigara si imi caut cuvintele, turnandu-mi inca un pahar. Inima imi bate destul de repede iar buzele imi tremura imperceptibil.
- Si, aaa, te simti mai bine acum, Elian?
- Oh, mai du-te dracului, "sefule"...
- Elian, nu mi-o lua in nume de rau. Pe bune, nu ai de ce... asa sunt eu.
- Schimba-te ! imi spune privindu-ma drept in ochi.
- De ce as face asa ceva? Imi este extraordinar de bine asa cum sunt acum. Ar trebui sa fiu prost ca sa...
- Pentru mine.
- Poftim? il intreb ridicand din sprancene. Ce vrea sa spuna cu asta?
- Schimba-te pentru mine, Lex... De fapt, ce prost sunt! Si mai ales naiv. Tocmai mi-ai demonstrat cat de mult iti pasa tie de mine: e un zero barat, asta e! Esti atat de mizerabil! Da, da... ar trebui sa fi prost ca sa schimbi ceva la tine. Doar le poti face pe toate, nu? Parca intreaga lume ti-ar apartine. Nici nu inteleg de ce m-ai mai tarait dupa tine aici. Ca sa-mi arati inca o data ca-ti permiti totul? Nu-mi pasa, Lex, nu-mi pasa!
- Nu asta am vrut...
- Atunci ai vrut sa ma mai ranesti putin. Te-ai gandit ca nu primisem de ajuns, nu? Ma tot calci in picioare si ma ridici numai ca sa o poti face din nou. Imi dai sperante ca apoi sa mi le poti distruge.
Plange si tipa din cand in cand iar eu tremur tot. Vreau doar sa beau pana imi pierd cunostinta, iar a doua zi sa nu imi mai aduc aminte nimic. Trag din tigara atat de mult ca izbucnesc intr-o tuse violenta si am impresia ca-mi voi scuipa plamanii.
Reusesc sa ma linistesc si, surprins de lacrimile fierbinti ce mi se rostogolesc dau pe gat paharul dintr-o inghitura si nu ma mai pot abtine.
- Te iubesc, Elian! Sunt cel mai mare cretin pe care l-ai cunoscut, il cunosti si il vei cunoaste vreodata dar trebuie sa stii.
Face niste ochi enormi si se apleaca usor in fata, cu capul lasat pe o parte.
- Ce-ai spus?
- Am spus ca te iubesc, prostule! Inceteaza sa mai faci pe surdul si nu mai pune atatea intrebari! Te iubesc, bine? Te iubesc, te iubesc, te iubesc, te iubesc, te...
Se repede peste masa si-mi ia fata in maini, sarutandu-ma apasat, lung si muscandu-mi buzele. Tremur incontrolabil iar capul mi se invarte, am o stare generala de rau si-mi este greu sa ma pot concentra, suspin profund si il strang in brate plangand.
Elian
In momentul de fata Lex imi aminteste ingrozitor de mult de mine.
-Stii, uneori ma apuca o panica ingrozitoare, ma simt atat de speriat ca nu mai stiu de mine, nu mai stiu nici cum ma cheama. Imi este frica de abandon, de faptul ca raman singur, parasit, fara nimeni care sa ma iubeasca. Ma las cuprins de teroare si ma chinui pana cand criza imi trece.
Cred ca se trage din cauza faptului ca nu am langa mine oamenii pe care ar trebui sa ii am, ca m-am simtit lasat deoparte de cei de la care sufletul meu aproape cersea dragoste...
- Doamne, Elian, chiar stiu despre ce vorbesti, chiar stiu, imi spune suspinand cu capul lasat pe umarul meu. Il mangai incet, asa cum mi-a facut Medea mai devreme, fiindca stiu ca ajuta, si continui sa vorbesc.
- Am atata nevoie de iubire, de mangaiere, de oameni care sa ma linisteasca atunci cand eu singur nu ma pot calma, cand simt ca nu mai pot continua...
- Da, Elian, dar ce faci cand nu ai de unde lua oamenii astia? Cand ei nu mai sunt? Ce pot sa fac, daca nu sa fiu asa cum sunt acum?
Oare mi-a spus ca ma iubeste pentru ca este mult prea beat? Dar daca nu are nici o legatura cu betia atunci... nu stiu.
Nu stiu cum fac eu, eu pur si simplu ma chinui pana la capat, pana cand criza se consuma de la sine. Cred ca Lex isi consuma durerile astea in bautura, in aparenta sa bunastare.
- Sa astepti, ii zic privind in gol. Sa continui sa astepti. Pana la urma cineva o sa vina la tine si o sa te ridice de jos, o sa-ti spuna ca totul o sa fie bine pentru ca in sfarsit a venit.
- Nu o sa vina nimeni, prostule...
- Tu ai venit.
- Si te-am ranit si mai tare. Ai avut mai multe dezamagiri...
- Si mai multe sperante. Visuri. Dorinte. Am simtit placere. Poate nu asa cum aveam nevoie dar am simtit toate asta, am simtit ca...
Lex ridica deodata privirea si ma tinuiteste nerabdator iar eu simt ca nu mai pot scoate nici un sunet.
- Ca?! Hai, spune...
- Nimic.
- Spune-o, Elian!
- Nu am nimic de spus...
- Te rog, doar spune...
- Nimic, la naiba! ma rastesc si dau sa ma ridic.
Ma prinde de picioare si trage incet in jos, fixandu-ma cu o privire rugatoare. Genunchii imi tremura iar cateva lacrimi imi aluneca pe obraji.
- Cred ca te iubesc, Lex...
Scancesc iar picioarele ma lasa si cad peste el. Ma strange cu putere la pieptul lui si inchid ochii, bucurandu-ma de senzatia de siguranta care ma invaluie. Ma rog sa dureze macar putin. Macar pana voi deschide din nou ochii.
Termin in Hailey si o dau jos de pe mine, tragand cu ochiul la Elian care se odihneste in bratele brunetei. Tipa ii mangaie parul si are un zambet trist, care ma ingrijoreaza putin. Medea( asta este numele ei) a fost intotdeauna exagerat de bine dispusa, indiferent de situatie. Ma intriga imaginea lor: ea, parand mult mai matura, tinandu-l cu atata grija in brate, iar el...
- Lex, scumpule, ma auzi?
Hailey continua sa traga de mine si sa sa lipseasca de trupul meu ca o pisica alintata, torcand incet la pieptul meu.
- Da, spune...
- Iti ziceam despre cum nu trebuie sa-ti faci nici o grija pentru...uhm, incidentul de mai devreme. Iau anticonceptionale asa ca nu este nici cea mai mica problema.
De parca mi-ar fi pasat!
- Mhm, ma bucur - ii spun uitandu-ma in continuare la Elian. Nu reusesc sa imi dau seama in ce stare se afla, are ochii aproape inchisi si unghiile infipte usor in pulpele Medeei, de parca ar incearca sa o tina langa el, fiindu-i imposibil sa vorbeasca. Cumva, bruneta ii intelege mesajul si continua sa-l stranga la pieptul ei afisand o privire incarcata de ceva ce pare aproape matern.
Imi vine sa vars si incerc sa-mi amintesc cat am baut dar nu am idee, privesc cu niste ochi goi sticlele desfacute de pe masa, unele goale, paharele si zambetul destul de fals al blondei care-mi place atat de mult.
Intotdeauna mi-a placut Hailey. Este o nebunie de fata, lipsita de scrupule sau prejudecati, nu se da in laturi de la nimic si uneori imi da impresia ca nu are de fapt un suflet, ca este intr-un fel goala pe dinauntru. Iar asta, desi poate suna rau, imi place la nebunie. Hailey este un fel de manechin inchinat pacatului, o scolarita cu forme care te lasa fara cuvinte dar care nu are nimic de regretat, nu exista in ea durere ori trecut...cel putin nu pentru cei pe care ii face sa se simta bine. Eu am adus-o aici iar ea stie ca este un fel de deliciu personal, exista o legatura destul de simpla intre noi. Uneori, cand ma refugiez alaturi de trupul ei cu toate frustrarile mele, imi doresc sa-i spun ca o iubesc. Ii si spun uneori. Este asa un " te iubesc" spart, il rostesc si pur si simplu cred ce spun, la fel si ea. Si-mi spune ce-mi doresc sa aud, cuvinte frumoase, senzuale, care ma incalzesc si ajuta sa-mi uit neajunsurile.
O privesc pe Medea dezmierdandu-l pe Elian si simt un gol imens in stomac, ceva ma trage in jos si nu stiu de ce sa ma agat asa ca-mi infig, asemeni lui, mainile in carnea fetei care-mi alina ranile. Bruneta se simte privita si isi ridica ochii, intalnindu-mi privirea. Are niste ochi mari, intunecati si totusi calzi, ca doua sageti care-ti sfasie sufletul daca le oferi ocazia. Desi imi surade automat, simt din partea ei cuvinte grele, parca mi-ar spune ca sunt vinovat pentru Elian si stiu ca are dreptate. A, da' ce-i pasa ei? Nu le plateste nimeni ca sa gandeasca mai departe de lucrurile de baza pe care ar trebui sa le faca.
- Hailey, Medea, mersi mult pentru companie, fetelor...
- A fost placerea noastra, imi spune bruneta privind in gol. Pare pierduta undeva departe si in glasul ei nu am mai simtit nici macar acea amabilitate de dinainte.
- Ne puteti lasa singuri acum, le spun iar ele se ridica sa plece. Hailey ma saruta delicat si isi aseaza rochia, apoi urca scarile zambind. Bruneta il strange de mana pe Elian, eu marai enervat, dorindu-mi sa inceteze.
Elian deschide ochii, o priveste lung si trist iar ea ii arunca o jumatate de zambet care ma doare si incep sa bat din picior nervos.
- Medea, sopteste Elian cu o voce atat de rupta de lume incat ma sperii, gandindu-ma ca ar putea fi bolnav sau ceva.
- Da?
- Multumesc.
Fata tresare brusc si ochii i se umezesc usor dar apoi zambeste larg, exact ca la inceput si se lumineaza la fata, adresanduni-se pe vechiul ton intre profesional si prietenesc:
- Cu placere, baieti! Lex, nota nu ti-o mai aduc, doar esti fiul patronului...Si, aaa, m-as bucura daca tatal tau nu ar afla nimic despre asta, nu stiu daca l-ar deranja sau...
- A, scumpo, doar stii ca iubesc confidentialitatea la fel de mult ca si voi!
- In regula. O seara placuta in cotinuare, ne spune si se face nevazuta.
Aprind o tigara si imi caut cuvintele, turnandu-mi inca un pahar. Inima imi bate destul de repede iar buzele imi tremura imperceptibil.
- Si, aaa, te simti mai bine acum, Elian?
- Oh, mai du-te dracului, "sefule"...
- Elian, nu mi-o lua in nume de rau. Pe bune, nu ai de ce... asa sunt eu.
- Schimba-te ! imi spune privindu-ma drept in ochi.
- De ce as face asa ceva? Imi este extraordinar de bine asa cum sunt acum. Ar trebui sa fiu prost ca sa...
- Pentru mine.
- Poftim? il intreb ridicand din sprancene. Ce vrea sa spuna cu asta?
- Schimba-te pentru mine, Lex... De fapt, ce prost sunt! Si mai ales naiv. Tocmai mi-ai demonstrat cat de mult iti pasa tie de mine: e un zero barat, asta e! Esti atat de mizerabil! Da, da... ar trebui sa fi prost ca sa schimbi ceva la tine. Doar le poti face pe toate, nu? Parca intreaga lume ti-ar apartine. Nici nu inteleg de ce m-ai mai tarait dupa tine aici. Ca sa-mi arati inca o data ca-ti permiti totul? Nu-mi pasa, Lex, nu-mi pasa!
- Nu asta am vrut...
- Atunci ai vrut sa ma mai ranesti putin. Te-ai gandit ca nu primisem de ajuns, nu? Ma tot calci in picioare si ma ridici numai ca sa o poti face din nou. Imi dai sperante ca apoi sa mi le poti distruge.
Plange si tipa din cand in cand iar eu tremur tot. Vreau doar sa beau pana imi pierd cunostinta, iar a doua zi sa nu imi mai aduc aminte nimic. Trag din tigara atat de mult ca izbucnesc intr-o tuse violenta si am impresia ca-mi voi scuipa plamanii.
Reusesc sa ma linistesc si, surprins de lacrimile fierbinti ce mi se rostogolesc dau pe gat paharul dintr-o inghitura si nu ma mai pot abtine.
- Te iubesc, Elian! Sunt cel mai mare cretin pe care l-ai cunoscut, il cunosti si il vei cunoaste vreodata dar trebuie sa stii.
Face niste ochi enormi si se apleaca usor in fata, cu capul lasat pe o parte.
- Ce-ai spus?
- Am spus ca te iubesc, prostule! Inceteaza sa mai faci pe surdul si nu mai pune atatea intrebari! Te iubesc, bine? Te iubesc, te iubesc, te iubesc, te iubesc, te...
Se repede peste masa si-mi ia fata in maini, sarutandu-ma apasat, lung si muscandu-mi buzele. Tremur incontrolabil iar capul mi se invarte, am o stare generala de rau si-mi este greu sa ma pot concentra, suspin profund si il strang in brate plangand.
Elian
In momentul de fata Lex imi aminteste ingrozitor de mult de mine.
-Stii, uneori ma apuca o panica ingrozitoare, ma simt atat de speriat ca nu mai stiu de mine, nu mai stiu nici cum ma cheama. Imi este frica de abandon, de faptul ca raman singur, parasit, fara nimeni care sa ma iubeasca. Ma las cuprins de teroare si ma chinui pana cand criza imi trece.
Cred ca se trage din cauza faptului ca nu am langa mine oamenii pe care ar trebui sa ii am, ca m-am simtit lasat deoparte de cei de la care sufletul meu aproape cersea dragoste...
- Doamne, Elian, chiar stiu despre ce vorbesti, chiar stiu, imi spune suspinand cu capul lasat pe umarul meu. Il mangai incet, asa cum mi-a facut Medea mai devreme, fiindca stiu ca ajuta, si continui sa vorbesc.
- Am atata nevoie de iubire, de mangaiere, de oameni care sa ma linisteasca atunci cand eu singur nu ma pot calma, cand simt ca nu mai pot continua...
- Da, Elian, dar ce faci cand nu ai de unde lua oamenii astia? Cand ei nu mai sunt? Ce pot sa fac, daca nu sa fiu asa cum sunt acum?
Oare mi-a spus ca ma iubeste pentru ca este mult prea beat? Dar daca nu are nici o legatura cu betia atunci... nu stiu.
Nu stiu cum fac eu, eu pur si simplu ma chinui pana la capat, pana cand criza se consuma de la sine. Cred ca Lex isi consuma durerile astea in bautura, in aparenta sa bunastare.
- Sa astepti, ii zic privind in gol. Sa continui sa astepti. Pana la urma cineva o sa vina la tine si o sa te ridice de jos, o sa-ti spuna ca totul o sa fie bine pentru ca in sfarsit a venit.
- Nu o sa vina nimeni, prostule...
- Tu ai venit.
- Si te-am ranit si mai tare. Ai avut mai multe dezamagiri...
- Si mai multe sperante. Visuri. Dorinte. Am simtit placere. Poate nu asa cum aveam nevoie dar am simtit toate asta, am simtit ca...
Lex ridica deodata privirea si ma tinuiteste nerabdator iar eu simt ca nu mai pot scoate nici un sunet.
- Ca?! Hai, spune...
- Nimic.
- Spune-o, Elian!
- Nu am nimic de spus...
- Te rog, doar spune...
- Nimic, la naiba! ma rastesc si dau sa ma ridic.
Ma prinde de picioare si trage incet in jos, fixandu-ma cu o privire rugatoare. Genunchii imi tremura iar cateva lacrimi imi aluneca pe obraji.
- Cred ca te iubesc, Lex...
Scancesc iar picioarele ma lasa si cad peste el. Ma strange cu putere la pieptul lui si inchid ochii, bucurandu-ma de senzatia de siguranta care ma invaluie. Ma rog sa dureze macar putin. Macar pana voi deschide din nou ochii.
Am să-mi trag un glonţ în cap
Şi-am să-mi fac o gaură
Ş-am să vad lumea prin ea
Într-o altă aură .
Maybe I was naive, got lost in your eyes, and never really had a chance…
Make you wish you never, wish you...
Wish you never never, wish you never been born
Şi-am să-mi fac o gaură
Ş-am să vad lumea prin ea
Într-o altă aură .
Maybe I was naive, got lost in your eyes, and never really had a chance…
Make you wish you never, wish you...
Wish you never never, wish you never been born