06-03-2011, 11:29 PM
***
Pe cine mintea? Se simtea un pic dezamagit, dar pana la urma la ce se astepta? La o declaratie de dragoste din partea lui? Pe de-o parte.. Poate ca da, dar undeva in adancul sufletului stia ca nu va primi asa ceva. Jesse ofta pentru a suta oara de cand se afla in supermarket. Hana il privea curioasa, dar nu zisese nimic in legatura cu starea posomorata in care se afla tanarul. Banuia ca Blake facuse ceva. Off, uneori si copilul ala era inconstient. Va trebui sa aiba o discutie cu el destul de curand.
- Gata, zise Jesse intr-un final. Am luat to ce era pe lista. Acum nu ne mai ramane decat sa gatim.
- Usor de zis, greu de facut. Te intreb inca o data, zise Hana in timp ce asteptau amandoi la casa, esti sigur ca vrei sa faci chestia asta? Nu e prea tarziu sa te razgandesti.
- Ti-am mai zis de nu stiu cate ori ca da. Iti faci prea multe probleme. Vom gati, nu mergem la razboi. Pe Jesse il amuza situatia, si cumva ii ridica moralul. Mama lui Blake era atat de simpatica.
- Buna, Hana, zise femeia de la casa cand ajunsera ei la rand. Cum de faci atatea cumparaturi?
- Am musafiri, deci vreau sa gatesc, zise Hana cu mandrie.
Femeia zambi un pic si o privi mirata.
- Esti sigura? Adu-ti aminte ce ai patit ultima data cand...
- Aia a fost atunci, acum am ajutor si femeia il arata pe Jesse care astepta rabdator.
- O, cine e tanarul acesta dragut? Caserita il masura din cap pana in picioare pe Jesse, fiind fascinata de frumusetea lui.
- E ginerele meu.
Jesse aproape scapa plasele din mana cand o auzi pe Hana. Ginere? Cine, el?
Caserita clipi uimita.
- Hana, nu stiam ca ai si o fata...
- Pai nu am. Pe chipul Hanei era cel mai natural zambet posibil. Cybil, ti-l prezint pe Jesse, iubitul lui Blake.
Femeia ramasese cu gura cascata la propriu. Il privi pe Jesse ca pe un extraterestru si aproba pierduta din cap.
- Imi pare bine, zise intr-un final.
- Placerea e de partea mea. Jesse folosi cel mai galant ton posibil si zambetul sau de jurnalist, dupa care ii facu un semn discret Hanei sa plece. Bine macar ca femeia isi dadu seama.
O salutara pe caserita, care inca il privea intr-un mod destul de ciudat si iesira afara in frig.
- Nu-mi vine sa cred ca ai zis asa ceva, zise tanarul de indata ce porni masina.
- De ce? Am zis adevarul, nu-i asa? Esti iubitul fiului meu si prin urmare ginerele meu.
- Pai... Aa... Cam asa ceva, dar totusi... Jesse ofta. Nu are importanta daca pe tine nu te deranjeaza.
- Cum sa ma dernajeze cand fiul meu a gasit in sfarsit persoana potrivita?
Jesse o privi, nestiind ce sa zica. El era persoana potrivita? Ofta. Sigur Blake nu-l vedea asa, dar isi promisese ca nu se va gandi la asta. Nu avea niciun rost.
Odata ajunsi acasa se apucasera de gatit. Intreaga operatiune dura aproximativ patru ore. Desigur ca ar fu durat numai doua daca Hana nu ar fi reusit sa arda friptura si sa taie sosul pentru paste. Vrusese sa se lase pagubasa, dar Jesse o trase inapoi in bucatarie, explicandu-i cum sa faca una si alta. Pana la urma reusisera sa termine. Iar partea buna era ca bucataria era inca intacta, nu tocmai curata, dar intacta, iar Hana era in culmea fericirii. In seara asta va gati cina preparata de ea. Se intreba ce mutra va face sotul ei cand va vedea. Abia astepta...
Ii venea sa-si ia campii. De trei ore statea si il asculta pe tatal sau cum vorbeste despre ceva afaceri imobiliare. Asta nu era domeniul lui, nu intelegea nimic. Era ca si cum ii vorbeau in chineza. Capul il durea si mintea ii fugea la Jesse. Nu mai vorbise cu el de cand plecase din camera. Pe cand coborase, tanarul era deja pelcat cu mama lui la cumparaturi. La naiba, de ce nu-i spusese ca-l iubeste?
- Blake, esti atent?
Vocea lui Hank il scosese din starea de visare. Clipii si se uita inca o data pe actele din fata sa. Nu,nici acum nu intelegea nimic.
- Mda, cum sa nu fiu?!
- Ai face bine sa fii, caci intr-o buna zi toate astea...
- ... iti vor apartine, continua doctorul in locul lui. Stiu discursul, tata, nu te mai obosi. Dar ti-am mai zis ca asta nu e domeniul meu si ca nu ma intereseaza.
Hank ofta. Nu se schimbase deloc. Fiul sau era la fel de incapatat ca intotdeauna.
- In fine... Hai atunci sa le lasam pe alta data si sa mergem acasa sa mancam. E ora cinei imediat, zise uitandu-se la ceasul de pe mana.
- In sfarsit...
Cand ajunsera acasa ramasesera cu adevarat surprinsi. Masa era frumos aranjata cu fel de fel de bunatati. Hank ramasese uimit. Nu stia ca firma de catering facea si asa ceva. In decursul zilei aflasera ca prietenii lui Blake intentionau sa mai ramana inca vreo doua nopti, asa ca masa era aranjata pentru zece persoane. Hana era in culmea fericirii. Acum avea in sfarsit sansa demonstrze ca e o buna gospodina.
- Haide-ti, asezati-va la masa pana nu se raceste de tot! Deja ati intarziat.
Toata lumea o asculta.
- Va place? intreba dupa cateva minute in care ii lasa sa deguste in liniste.
- E delicios. De cand restaurantul face si asa ceva? intreba Hank. Mancare era cu adevarat buna si parea facuta in casa. Ii aducea aminte de mancarea pe care o maca in copilarie.
- Nu restaurantul a gatit-o, ci eu, zise cu mandrie femeia. Atat Hank cat si Blake aproape ca se inecara cand auzisera. Bine, m-a ajutat si Jesse un pic. Il privi pe tanar si ii facu cu ochiul. Bine, un pic mai mult.
Blake se incrunta.
- Nu stiam ca tu stii sa gatesti! Sunase ca un repros, dar nu asta ii fusese intentia. Nu era prima oara cand mancase asa ceva. Mancarea avea un gust anume. Abia atunci ii picase fisa ca de fiecare data cand mancase la Jesee, de fapt macare nu fusese comandata, ci gatita de catre el.
- Am si eu hobiurile mele, zise tanarul ridicand din umeri.
- Felicitari, fiule, ti-ai gasit o muiere perfecta, zise Hank sarcastic.
Hana il pironi cu privire si acesta tacu. Off, de ce trebuia ca tanarul acesta sa fie atat de perfect?! In adancul sau stia ca este un copil bun, muncitor si onest, dar asta nu il facea sa se simta mai bine. Nu era normal ca fiul sau sa iasa cu un... Barbat.
- Felicitari, zise Antony, mancarea e delicioasa.
- Multumesc. In sfarsit cineva care apreciaza tot efortul pe care eu si Jesse l-am depus.
Restul cinei trecuse fara incidente majore. Dupa ce toata lumea se ridica de la masa, Jesse incepu sa stranga farfuriile si sa le duca in bucatarie. El terminase ultimul de mancat, asa ca se apuca sa le spele. Blake venise sa-l ajute. Timp de cateva minute niciunul nu zisese nimic, apoi, nemaisuportand tacerea, Blake il intreba:
- De ce nu mi-ai zis ca de fapt tu gateai?
- Avea vreun rost? De fiecare data iti placea mancarea. Nu conta daca credeai ca am gatit eu sau ca am comandat-o.
- Conta pentru mine. Blake il prinse de barbie si-i intoarse chipul spre el. Multumesc pentru masa. Isi lasa buzele sa le atinga pe ale tanarului pentru cateva clipe. Cand inceta, observa ca Jesse avea obrajii usor imbujorati. Nu-i venea sa creada ca inca se mai rusina. Dupa tot ce facuse in dimineata aceea...
Terminara de spalat si de sters vasele si se alaturara celorlalti fix in momentul in care Hank isi expunea marele plan.
- Maine vom merge la vanatoare! Vocea lui rasuna in intregul living. Propun un concurs. Ne impartim in trei echipe si prima echipa care vine acasa cu o caprioara castiga.
Din incapere se auzeu murmure de aprobare. Majoritatea erau de acord.
Cand il observa pe Jesse intrand cu Blake in urma lui isi indrepta toata atentia spre el.
- Tu ce zici, intri in joc? Sau preferi sa stai acasa si sa faci de mancare?
Omul asta nu avea de gand sa se potoleasca, iar el se cam saturase sa fie luat peste picior. Era barbat, ce mama naibii! Fusese in cele mai periculoase locuri ale lumii, nu mai avea de gand sa-i permita batranului astuia sa-si bata joc de el.
Expresia i se schimba, ochii ii devenira reci, atat de reci incat batranul simti ca-i ingheata sufletul. Era obisnuit sa-l vada pe tanar cu figura aceea de copil nevinovat pe chip, nu asa. Pana la urma va fi interesant.
- Ma bag, zise Jesse cu o voce fara inflexiuni. Care-i miza?
- Echipa care prinde prima caprioara castiga.
- Numai una? Tonul lui Jesse deveni sarcastic. Cu cine fac echipa?
- Cu mine, zise batranul zambind.
Tensiunea din atmosfera se mai risipi cand interveni si Blake.
- Nu, nici nu ma gandesc. Se intoarse spre Jesse. Nu vei merge la vanatoare. Ce dracu`, abia ti s-a vindecat rana din umar. Nu e momentul sa mergi si sa te plimbi prin frig.
- Aa, pai daca sotul nu-ti da voie, il atata Hank pe tanar, atunci cred ca va trebui sa facem alte echipe.
- Am zis ca vin. Nu mai e nimic de discutat. La ce ora sa fiu gata?
- La cinci, dragul meu. Crezi ca vei fi in stare sa te trezesti?
- E perfect, zise Jesse, dupa care facu stanga imprejur si pleca spre etaj.
Pe cine mintea? Se simtea un pic dezamagit, dar pana la urma la ce se astepta? La o declaratie de dragoste din partea lui? Pe de-o parte.. Poate ca da, dar undeva in adancul sufletului stia ca nu va primi asa ceva. Jesse ofta pentru a suta oara de cand se afla in supermarket. Hana il privea curioasa, dar nu zisese nimic in legatura cu starea posomorata in care se afla tanarul. Banuia ca Blake facuse ceva. Off, uneori si copilul ala era inconstient. Va trebui sa aiba o discutie cu el destul de curand.
- Gata, zise Jesse intr-un final. Am luat to ce era pe lista. Acum nu ne mai ramane decat sa gatim.
- Usor de zis, greu de facut. Te intreb inca o data, zise Hana in timp ce asteptau amandoi la casa, esti sigur ca vrei sa faci chestia asta? Nu e prea tarziu sa te razgandesti.
- Ti-am mai zis de nu stiu cate ori ca da. Iti faci prea multe probleme. Vom gati, nu mergem la razboi. Pe Jesse il amuza situatia, si cumva ii ridica moralul. Mama lui Blake era atat de simpatica.
- Buna, Hana, zise femeia de la casa cand ajunsera ei la rand. Cum de faci atatea cumparaturi?
- Am musafiri, deci vreau sa gatesc, zise Hana cu mandrie.
Femeia zambi un pic si o privi mirata.
- Esti sigura? Adu-ti aminte ce ai patit ultima data cand...
- Aia a fost atunci, acum am ajutor si femeia il arata pe Jesse care astepta rabdator.
- O, cine e tanarul acesta dragut? Caserita il masura din cap pana in picioare pe Jesse, fiind fascinata de frumusetea lui.
- E ginerele meu.
Jesse aproape scapa plasele din mana cand o auzi pe Hana. Ginere? Cine, el?
Caserita clipi uimita.
- Hana, nu stiam ca ai si o fata...
- Pai nu am. Pe chipul Hanei era cel mai natural zambet posibil. Cybil, ti-l prezint pe Jesse, iubitul lui Blake.
Femeia ramasese cu gura cascata la propriu. Il privi pe Jesse ca pe un extraterestru si aproba pierduta din cap.
- Imi pare bine, zise intr-un final.
- Placerea e de partea mea. Jesse folosi cel mai galant ton posibil si zambetul sau de jurnalist, dupa care ii facu un semn discret Hanei sa plece. Bine macar ca femeia isi dadu seama.
O salutara pe caserita, care inca il privea intr-un mod destul de ciudat si iesira afara in frig.
- Nu-mi vine sa cred ca ai zis asa ceva, zise tanarul de indata ce porni masina.
- De ce? Am zis adevarul, nu-i asa? Esti iubitul fiului meu si prin urmare ginerele meu.
- Pai... Aa... Cam asa ceva, dar totusi... Jesse ofta. Nu are importanta daca pe tine nu te deranjeaza.
- Cum sa ma dernajeze cand fiul meu a gasit in sfarsit persoana potrivita?
Jesse o privi, nestiind ce sa zica. El era persoana potrivita? Ofta. Sigur Blake nu-l vedea asa, dar isi promisese ca nu se va gandi la asta. Nu avea niciun rost.
Odata ajunsi acasa se apucasera de gatit. Intreaga operatiune dura aproximativ patru ore. Desigur ca ar fu durat numai doua daca Hana nu ar fi reusit sa arda friptura si sa taie sosul pentru paste. Vrusese sa se lase pagubasa, dar Jesse o trase inapoi in bucatarie, explicandu-i cum sa faca una si alta. Pana la urma reusisera sa termine. Iar partea buna era ca bucataria era inca intacta, nu tocmai curata, dar intacta, iar Hana era in culmea fericirii. In seara asta va gati cina preparata de ea. Se intreba ce mutra va face sotul ei cand va vedea. Abia astepta...
Ii venea sa-si ia campii. De trei ore statea si il asculta pe tatal sau cum vorbeste despre ceva afaceri imobiliare. Asta nu era domeniul lui, nu intelegea nimic. Era ca si cum ii vorbeau in chineza. Capul il durea si mintea ii fugea la Jesse. Nu mai vorbise cu el de cand plecase din camera. Pe cand coborase, tanarul era deja pelcat cu mama lui la cumparaturi. La naiba, de ce nu-i spusese ca-l iubeste?
- Blake, esti atent?
Vocea lui Hank il scosese din starea de visare. Clipii si se uita inca o data pe actele din fata sa. Nu,nici acum nu intelegea nimic.
- Mda, cum sa nu fiu?!
- Ai face bine sa fii, caci intr-o buna zi toate astea...
- ... iti vor apartine, continua doctorul in locul lui. Stiu discursul, tata, nu te mai obosi. Dar ti-am mai zis ca asta nu e domeniul meu si ca nu ma intereseaza.
Hank ofta. Nu se schimbase deloc. Fiul sau era la fel de incapatat ca intotdeauna.
- In fine... Hai atunci sa le lasam pe alta data si sa mergem acasa sa mancam. E ora cinei imediat, zise uitandu-se la ceasul de pe mana.
- In sfarsit...
Cand ajunsera acasa ramasesera cu adevarat surprinsi. Masa era frumos aranjata cu fel de fel de bunatati. Hank ramasese uimit. Nu stia ca firma de catering facea si asa ceva. In decursul zilei aflasera ca prietenii lui Blake intentionau sa mai ramana inca vreo doua nopti, asa ca masa era aranjata pentru zece persoane. Hana era in culmea fericirii. Acum avea in sfarsit sansa demonstrze ca e o buna gospodina.
- Haide-ti, asezati-va la masa pana nu se raceste de tot! Deja ati intarziat.
Toata lumea o asculta.
- Va place? intreba dupa cateva minute in care ii lasa sa deguste in liniste.
- E delicios. De cand restaurantul face si asa ceva? intreba Hank. Mancare era cu adevarat buna si parea facuta in casa. Ii aducea aminte de mancarea pe care o maca in copilarie.
- Nu restaurantul a gatit-o, ci eu, zise cu mandrie femeia. Atat Hank cat si Blake aproape ca se inecara cand auzisera. Bine, m-a ajutat si Jesse un pic. Il privi pe tanar si ii facu cu ochiul. Bine, un pic mai mult.
Blake se incrunta.
- Nu stiam ca tu stii sa gatesti! Sunase ca un repros, dar nu asta ii fusese intentia. Nu era prima oara cand mancase asa ceva. Mancarea avea un gust anume. Abia atunci ii picase fisa ca de fiecare data cand mancase la Jesee, de fapt macare nu fusese comandata, ci gatita de catre el.
- Am si eu hobiurile mele, zise tanarul ridicand din umeri.
- Felicitari, fiule, ti-ai gasit o muiere perfecta, zise Hank sarcastic.
Hana il pironi cu privire si acesta tacu. Off, de ce trebuia ca tanarul acesta sa fie atat de perfect?! In adancul sau stia ca este un copil bun, muncitor si onest, dar asta nu il facea sa se simta mai bine. Nu era normal ca fiul sau sa iasa cu un... Barbat.
- Felicitari, zise Antony, mancarea e delicioasa.
- Multumesc. In sfarsit cineva care apreciaza tot efortul pe care eu si Jesse l-am depus.
Restul cinei trecuse fara incidente majore. Dupa ce toata lumea se ridica de la masa, Jesse incepu sa stranga farfuriile si sa le duca in bucatarie. El terminase ultimul de mancat, asa ca se apuca sa le spele. Blake venise sa-l ajute. Timp de cateva minute niciunul nu zisese nimic, apoi, nemaisuportand tacerea, Blake il intreba:
- De ce nu mi-ai zis ca de fapt tu gateai?
- Avea vreun rost? De fiecare data iti placea mancarea. Nu conta daca credeai ca am gatit eu sau ca am comandat-o.
- Conta pentru mine. Blake il prinse de barbie si-i intoarse chipul spre el. Multumesc pentru masa. Isi lasa buzele sa le atinga pe ale tanarului pentru cateva clipe. Cand inceta, observa ca Jesse avea obrajii usor imbujorati. Nu-i venea sa creada ca inca se mai rusina. Dupa tot ce facuse in dimineata aceea...
Terminara de spalat si de sters vasele si se alaturara celorlalti fix in momentul in care Hank isi expunea marele plan.
- Maine vom merge la vanatoare! Vocea lui rasuna in intregul living. Propun un concurs. Ne impartim in trei echipe si prima echipa care vine acasa cu o caprioara castiga.
Din incapere se auzeu murmure de aprobare. Majoritatea erau de acord.
Cand il observa pe Jesse intrand cu Blake in urma lui isi indrepta toata atentia spre el.
- Tu ce zici, intri in joc? Sau preferi sa stai acasa si sa faci de mancare?
Omul asta nu avea de gand sa se potoleasca, iar el se cam saturase sa fie luat peste picior. Era barbat, ce mama naibii! Fusese in cele mai periculoase locuri ale lumii, nu mai avea de gand sa-i permita batranului astuia sa-si bata joc de el.
Expresia i se schimba, ochii ii devenira reci, atat de reci incat batranul simti ca-i ingheata sufletul. Era obisnuit sa-l vada pe tanar cu figura aceea de copil nevinovat pe chip, nu asa. Pana la urma va fi interesant.
- Ma bag, zise Jesse cu o voce fara inflexiuni. Care-i miza?
- Echipa care prinde prima caprioara castiga.
- Numai una? Tonul lui Jesse deveni sarcastic. Cu cine fac echipa?
- Cu mine, zise batranul zambind.
Tensiunea din atmosfera se mai risipi cand interveni si Blake.
- Nu, nici nu ma gandesc. Se intoarse spre Jesse. Nu vei merge la vanatoare. Ce dracu`, abia ti s-a vindecat rana din umar. Nu e momentul sa mergi si sa te plimbi prin frig.
- Aa, pai daca sotul nu-ti da voie, il atata Hank pe tanar, atunci cred ca va trebui sa facem alte echipe.
- Am zis ca vin. Nu mai e nimic de discutat. La ce ora sa fiu gata?
- La cinci, dragul meu. Crezi ca vei fi in stare sa te trezesti?
- E perfect, zise Jesse, dupa care facu stanga imprejur si pleca spre etaj.
"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
![[Imagine: chibi_5001.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_5001.gif)
, chibi-ul lui