06-03-2011, 09:16 PM
Hey capitol nou... Dar mai intai...
IMPORTANT:Am observat ca multi nu prea ati priceput ce este cu diamantul, asa ca o sa explic cat se poate de simplu... este un diamant capabil sa iti mareasca puterile la infinit... mai exact unui demon sau preot/Lord intunecat, de aceea o preoteasa special aleasa cu puteri purificatoare trebuie sa il apere si evident sa il mentina pur... daca ar ajunge pe mainile cui nu trebuie ar deveni impur si asta nu ar fi bine pentru restul omenirii... oameni obijnuiti cred ca e o binecuvantare, dar ei defapt nu stiu ce trebuie sa indure o preoteasa... dar nu este nici blestemat(am vazut ca a scris cineva intr-un comm asta).
Sper ca am reusit sa va mai lamuresc si daca mai aveti alte intrebari nu ezitati sa le puneti.
5
Era o zi noua, dar acelasi drum plictisitor.
Din cate am inteles de la Mikado trebuia sa ajungem in satul in care au locuit parinti ei. Trebuia sa ajungem c-am pe dupa-amiaza, asa ca nu mai era mult de mers.
Ne-am oprit putin, deoarece oasele batrane trebuiau sa se odihneasca. Deoarece ma plictiseam ingrozitor de tare m-am asezat la poalele unui copac si mangai iarba de catifea. Era asa de liniste, mult prea liniste, asteptam sa se intample ceva orice. Am inceput sa numar secundele care nu se mai terminau, incepeam sa ma simt ciudat. Aveam senzatia ca o luam razna si o durere de cap incepuse sa ma chinuie. Am inchis ochii sperand sa dispara durerea. Simteam cum ma prabusesc intr-o prapastie, aveam senzatia ca ma inghite un abis nesfarsit de intuneric, imi simteam corpul cuprins de o durere cumplita, imi exploda capul, vroiam sa inceteze, vroiam sa dispara. Plamani nu mai doreau sa primeasca niciun gram de aer. Simteam nevoia sa tip, trebuia sa tip, dar nu puteam. Aveam un nod enorm in gat ce nu pernitea cuvintelor sa avanseze. Durerea se intensifica cu fiecare secunda, simteam cum ma pierd, cedam cu fiecare clipa ce trecea, eram gata sa ma prabusesc in infinit.
- Yuuki... Yuuki esti bine? vocea blanda a lui Mikado ma aduce la realitate, iar mana ei calda asezata pe obrazul meu rece ma trezeste parca dintr-un cosmar.
Plamani se luptau sa primeasca aer, iar inima nu se putea opri din ritmul haotic care parea ca o luase razna.
Doream sa ii dau un raspuns lui Mikado, care nu se putea opri din strigat si din a-mi zgudui trupul si asa inghitit de durere, dar nu puteam sa-mi deschid gura, nu putea sa-mi misc nici un centrimetru din propriul corp. Strangeam cu putere firul realitati si incercam din rasputeri sa raman lucida, dar de ce o faceam, nu vroiam sa o fac. Imi dau drumul in marea de intuneric si puteam simti deja cum trupul mi se relaxa, ma detasam incetul cu incetul de orice simt al realitati. M-am lasat cuprinsa de acel sentiment si m-am pierdut.
- Trebuie sa fie ceva aici, orice... vocea lui Mikado rasuna langa mine. Trebuia sa ma trezesc, dar eu nu voiam, iar dupa o lupta contradictorie eu am fost cea care am pierdut. Am deschis usor ochii si o priveam nepasatoare pe Mika , care mai avea putin si plangea. Am simtit din nou cum nu mai pot respira, dar de aceasta data de vina era imbratisarea sufocanta a dadacei mele.
Dupa ce realizeaza ca mai avea putin si ma omora involuntar,se deslipeste cu greu de mine si imi intinde o cana cu ceai de plante.
- Mikado s-a intamplat, ii spun femei care a explodat, la figurat.
- Desi nu voiam sa se petreaca atat de repede, trebuia sa se intample odata si odata, mi se adreseaza fiind gata sa planga din nou, cum te simti? continua printre suspine.
- Ma simt ca un gol imens, aflat intr-un desert de lacrimi, ii raspund in timp ce ochii mi se umezesc rapid si obrajii mi se inunda. Nu plangeam, ma descarcam, dar totusi nu plangeam.
- Stai linistita nu va dura mult si o sa te obijnuiesti cu timpul, o sa vezi ca...
- Unde suntem?o intrerup cu brutalitate pe femeie. Aceasta se resemneaza si imi spune ca ne aflam in casa in care au locuit parinti ei. Ma intind la loc, pana acum fiind in sezut si inchid ochi. Vroiam sa ma detasez din nou, era asa bine.
Ma trezesc plutind pe un nor, deasupra fiind alte sute de norii, iar dedesupt se aflau mii de oamenii inconstienti de ceea ce putea fi langa ei. Era ciudat nu mai avusesem un vis de cand o pierdusem pe mama, desi o simteam aproape. Imi rotesc privirea pri jur si o vad pe ea, mai frumoasa decat as putea eu spera ca voi fi vreodata.
Parul alb ii cadea pe umeri ca o cascada limpede, ochii verzi raspandeau caldura, iar pielea alba stralucea ca un diamant. Cat pot ura obiectul ala, din cauza lui am pierdut-o. Ii ating usor parul, apoi abraji. Imi zambeste cu dragoste, un zambet pe care o mama poate sa il ofere doar copilului ei. O imbratisez strans nevrand sa o pierd din nou. Am deschis gura vrand sa-i spun cat de dor imi e de ea, cat o iubesc si cata nevoie am de ea. Ma pregateam sa rostesc cele mai dureroase cuvinte de pana acum, dar...
- Ajutor, va rog am nevoie de ajutor... tresar sa ma trezesc speriata.
Imi indrept privirea spre sursa acelor cuvinte si o vad pe Mikado incercand sa o linisteasca pe o femeie de aproximativ treizeci de ani, bruneta cu ochi albastri migdalati.
- Va rog fetita mea e bolnava si nu stiu ce sa mai fac, spune femeia inecandu-se in lacrimi, am auzit ca aici e o fata care o poate salva, continua luptandu-se cu aceleasi lacrimi.
Ma ridic si ma indrept pre cele doua femei. Imi asez mana pe umarul lui Mikado care incerca sa o convinga ca nu era nimeni aici care sa o poata ajuta. Ii spun doici mele ca este in regula si ma indrept spre femeie.
- Deci este adevarat ce se spune, chiar a venit o preoteasa la noi in sat, spune femeia cu speranta in glas.
O iau de mana incurajator si ii fac semn sa imi arate calea. Mergeam incet pe o straduta c-am ingusta acompaniata de privirile curioase ale satenilor, cat uram lucrul asta.
Kurai: Dormea asa frumos, pot spune ca e draguta cand nu face aluzii rautacioase, pacat ca trebuie sa o distrug. Totusi ceva nu e in regula, de ce a lesinat in padure, nu e ceva normal.
Ce tot vorbesc, nimic la ea cat si la mine nu e normal. O privesc ceva timp, pana ce este trezita de conversatia celor doua femei. In prima faza imi venea sa le omor, dar ma calmez rapid. Nu le puteam auzi si nici nu-mi pasa sa aflu subiectul discutiei dintre ele, eu vroiam sa o privesc in continuare, dar se pare ca mi-am ratat sansa. Inchid ochi pentru o clipa si respir adanc, apoi o vad pe papusica din gheata cum pleaca cu femeia care mai devreme era in fata usi. Imediat in fata mea apare Mikado care ma roaga sa ma duc dupa ea. In nici un caz, am fata de dadaca sau asa ceva? Nici gand, nu ma duc nicaieri, se poate descurca si singura.
- Te rog Kurai fa asta pentru Yuuki, imi spune femeia cat putea de convingator.
- O sa supravietuiasca si fara mine, ii zic nepasator.
- Nu poti sa intelegi, puterile lui Yuuki au slabit, trebuie sa avem grija sa nu se intample ceva, mi se adreseaza rugatoare.
Acum mi-a starnit curiozitatea, ii arunc o privire intrebatoare si dornica de detali, facand-o pe femeie sa continue.
- Ufffffff... in fiecare luna fetele si femeile au o perioada de slabiciune, nici preotesele nu sunt scutite, timp de patru cinci zile le slabesc puterile, iar orice lucru facut gresit le poate costa mult, termina de spus putin dezamagita ca a trebuit sa divulge un asemenea secret foarte periculos pentru orice preoteasa.
Ma ridic si pornesc pe urmele celor doua. Deci mica preoteasa nu mai e la fel de puternica. Nici nu isi poate da seama cat o va costa informatia asta.
Le ajung din urma pe cele doua care se pare ca au fost oprite de ceva sau cineva. In fata lor era o gasca de baieti care erau pusi pe cearta, mai bine nici ca se putea, nu am mai avut parte de actiune de mult timp. Seful natarailor se apropie de papusica mea.
- Ce noroc am, am dat peste preoteasa tanara si frumoasa pe care o cautam, te voi lua si pe tine si pe diamantul pe care il ai, spune maimutoiul in timp ce o atinge pe obraz si abdomen.
Cred ca o sa-i rup mainile idiotului.
Asta este tot pentru moment, astept critici si sper ca nu v-am dezamagit prea tare si ca nu am abuzat prea mult de dialog... si daca am facut-o imi pare foarte foarte foarte rau, dar nu stau prea bine cu inspiratia momentan:((
P.S. Nu m-ar deranja daca as primi comm-uri si de la alti useri inafara de cei obijnuiti:*:bye:
IMPORTANT:Am observat ca multi nu prea ati priceput ce este cu diamantul, asa ca o sa explic cat se poate de simplu... este un diamant capabil sa iti mareasca puterile la infinit... mai exact unui demon sau preot/Lord intunecat, de aceea o preoteasa special aleasa cu puteri purificatoare trebuie sa il apere si evident sa il mentina pur... daca ar ajunge pe mainile cui nu trebuie ar deveni impur si asta nu ar fi bine pentru restul omenirii... oameni obijnuiti cred ca e o binecuvantare, dar ei defapt nu stiu ce trebuie sa indure o preoteasa... dar nu este nici blestemat(am vazut ca a scris cineva intr-un comm asta).
Sper ca am reusit sa va mai lamuresc si daca mai aveti alte intrebari nu ezitati sa le puneti.
5
Era o zi noua, dar acelasi drum plictisitor.
Din cate am inteles de la Mikado trebuia sa ajungem in satul in care au locuit parinti ei. Trebuia sa ajungem c-am pe dupa-amiaza, asa ca nu mai era mult de mers.
Ne-am oprit putin, deoarece oasele batrane trebuiau sa se odihneasca. Deoarece ma plictiseam ingrozitor de tare m-am asezat la poalele unui copac si mangai iarba de catifea. Era asa de liniste, mult prea liniste, asteptam sa se intample ceva orice. Am inceput sa numar secundele care nu se mai terminau, incepeam sa ma simt ciudat. Aveam senzatia ca o luam razna si o durere de cap incepuse sa ma chinuie. Am inchis ochii sperand sa dispara durerea. Simteam cum ma prabusesc intr-o prapastie, aveam senzatia ca ma inghite un abis nesfarsit de intuneric, imi simteam corpul cuprins de o durere cumplita, imi exploda capul, vroiam sa inceteze, vroiam sa dispara. Plamani nu mai doreau sa primeasca niciun gram de aer. Simteam nevoia sa tip, trebuia sa tip, dar nu puteam. Aveam un nod enorm in gat ce nu pernitea cuvintelor sa avanseze. Durerea se intensifica cu fiecare secunda, simteam cum ma pierd, cedam cu fiecare clipa ce trecea, eram gata sa ma prabusesc in infinit.
- Yuuki... Yuuki esti bine? vocea blanda a lui Mikado ma aduce la realitate, iar mana ei calda asezata pe obrazul meu rece ma trezeste parca dintr-un cosmar.
Plamani se luptau sa primeasca aer, iar inima nu se putea opri din ritmul haotic care parea ca o luase razna.
Doream sa ii dau un raspuns lui Mikado, care nu se putea opri din strigat si din a-mi zgudui trupul si asa inghitit de durere, dar nu puteam sa-mi deschid gura, nu putea sa-mi misc nici un centrimetru din propriul corp. Strangeam cu putere firul realitati si incercam din rasputeri sa raman lucida, dar de ce o faceam, nu vroiam sa o fac. Imi dau drumul in marea de intuneric si puteam simti deja cum trupul mi se relaxa, ma detasam incetul cu incetul de orice simt al realitati. M-am lasat cuprinsa de acel sentiment si m-am pierdut.
- Trebuie sa fie ceva aici, orice... vocea lui Mikado rasuna langa mine. Trebuia sa ma trezesc, dar eu nu voiam, iar dupa o lupta contradictorie eu am fost cea care am pierdut. Am deschis usor ochii si o priveam nepasatoare pe Mika , care mai avea putin si plangea. Am simtit din nou cum nu mai pot respira, dar de aceasta data de vina era imbratisarea sufocanta a dadacei mele.
Dupa ce realizeaza ca mai avea putin si ma omora involuntar,se deslipeste cu greu de mine si imi intinde o cana cu ceai de plante.
- Mikado s-a intamplat, ii spun femei care a explodat, la figurat.
- Desi nu voiam sa se petreaca atat de repede, trebuia sa se intample odata si odata, mi se adreseaza fiind gata sa planga din nou, cum te simti? continua printre suspine.
- Ma simt ca un gol imens, aflat intr-un desert de lacrimi, ii raspund in timp ce ochii mi se umezesc rapid si obrajii mi se inunda. Nu plangeam, ma descarcam, dar totusi nu plangeam.
- Stai linistita nu va dura mult si o sa te obijnuiesti cu timpul, o sa vezi ca...
- Unde suntem?o intrerup cu brutalitate pe femeie. Aceasta se resemneaza si imi spune ca ne aflam in casa in care au locuit parinti ei. Ma intind la loc, pana acum fiind in sezut si inchid ochi. Vroiam sa ma detasez din nou, era asa bine.
Ma trezesc plutind pe un nor, deasupra fiind alte sute de norii, iar dedesupt se aflau mii de oamenii inconstienti de ceea ce putea fi langa ei. Era ciudat nu mai avusesem un vis de cand o pierdusem pe mama, desi o simteam aproape. Imi rotesc privirea pri jur si o vad pe ea, mai frumoasa decat as putea eu spera ca voi fi vreodata.
Parul alb ii cadea pe umeri ca o cascada limpede, ochii verzi raspandeau caldura, iar pielea alba stralucea ca un diamant. Cat pot ura obiectul ala, din cauza lui am pierdut-o. Ii ating usor parul, apoi abraji. Imi zambeste cu dragoste, un zambet pe care o mama poate sa il ofere doar copilului ei. O imbratisez strans nevrand sa o pierd din nou. Am deschis gura vrand sa-i spun cat de dor imi e de ea, cat o iubesc si cata nevoie am de ea. Ma pregateam sa rostesc cele mai dureroase cuvinte de pana acum, dar...
- Ajutor, va rog am nevoie de ajutor... tresar sa ma trezesc speriata.
Imi indrept privirea spre sursa acelor cuvinte si o vad pe Mikado incercand sa o linisteasca pe o femeie de aproximativ treizeci de ani, bruneta cu ochi albastri migdalati.
- Va rog fetita mea e bolnava si nu stiu ce sa mai fac, spune femeia inecandu-se in lacrimi, am auzit ca aici e o fata care o poate salva, continua luptandu-se cu aceleasi lacrimi.
Ma ridic si ma indrept pre cele doua femei. Imi asez mana pe umarul lui Mikado care incerca sa o convinga ca nu era nimeni aici care sa o poata ajuta. Ii spun doici mele ca este in regula si ma indrept spre femeie.
- Deci este adevarat ce se spune, chiar a venit o preoteasa la noi in sat, spune femeia cu speranta in glas.
O iau de mana incurajator si ii fac semn sa imi arate calea. Mergeam incet pe o straduta c-am ingusta acompaniata de privirile curioase ale satenilor, cat uram lucrul asta.
Kurai: Dormea asa frumos, pot spune ca e draguta cand nu face aluzii rautacioase, pacat ca trebuie sa o distrug. Totusi ceva nu e in regula, de ce a lesinat in padure, nu e ceva normal.
Ce tot vorbesc, nimic la ea cat si la mine nu e normal. O privesc ceva timp, pana ce este trezita de conversatia celor doua femei. In prima faza imi venea sa le omor, dar ma calmez rapid. Nu le puteam auzi si nici nu-mi pasa sa aflu subiectul discutiei dintre ele, eu vroiam sa o privesc in continuare, dar se pare ca mi-am ratat sansa. Inchid ochi pentru o clipa si respir adanc, apoi o vad pe papusica din gheata cum pleaca cu femeia care mai devreme era in fata usi. Imediat in fata mea apare Mikado care ma roaga sa ma duc dupa ea. In nici un caz, am fata de dadaca sau asa ceva? Nici gand, nu ma duc nicaieri, se poate descurca si singura.
- Te rog Kurai fa asta pentru Yuuki, imi spune femeia cat putea de convingator.
- O sa supravietuiasca si fara mine, ii zic nepasator.
- Nu poti sa intelegi, puterile lui Yuuki au slabit, trebuie sa avem grija sa nu se intample ceva, mi se adreseaza rugatoare.
Acum mi-a starnit curiozitatea, ii arunc o privire intrebatoare si dornica de detali, facand-o pe femeie sa continue.
- Ufffffff... in fiecare luna fetele si femeile au o perioada de slabiciune, nici preotesele nu sunt scutite, timp de patru cinci zile le slabesc puterile, iar orice lucru facut gresit le poate costa mult, termina de spus putin dezamagita ca a trebuit sa divulge un asemenea secret foarte periculos pentru orice preoteasa.
Ma ridic si pornesc pe urmele celor doua. Deci mica preoteasa nu mai e la fel de puternica. Nici nu isi poate da seama cat o va costa informatia asta.
Le ajung din urma pe cele doua care se pare ca au fost oprite de ceva sau cineva. In fata lor era o gasca de baieti care erau pusi pe cearta, mai bine nici ca se putea, nu am mai avut parte de actiune de mult timp. Seful natarailor se apropie de papusica mea.
- Ce noroc am, am dat peste preoteasa tanara si frumoasa pe care o cautam, te voi lua si pe tine si pe diamantul pe care il ai, spune maimutoiul in timp ce o atinge pe obraz si abdomen.
Cred ca o sa-i rup mainile idiotului.
Asta este tot pentru moment, astept critici si sper ca nu v-am dezamagit prea tare si ca nu am abuzat prea mult de dialog... si daca am facut-o imi pare foarte foarte foarte rau, dar nu stau prea bine cu inspiratia momentan:((
P.S. Nu m-ar deranja daca as primi comm-uri si de la alti useri inafara de cei obijnuiti:*:bye: