Scaldare in dorinta [Poveste finalizata]

[Yaoi Queen]

Mai fetelor, mai v-am prevenit ca e diferit dar stati linistite, va veni si yaoi (ce fic e ala fara yaoi?)
Si acum, nu stiu de ce, am avut chef de postat un alt capitol... desi probabil ar fi trebuit sa il postez maine... sau poimaine (regula mea de 3-4 zile diferenta intre capitole postate )

Capitolul XV

Mi-am lasat ceasca de cafea langa cea a lui Kyan, pe masa, si m-am asezat pe scaunul pe care statuse el. Mi-am dat ochelarii jos, punandu-i langa cestile noastre, apoi mi-am asezat ambele maini pe chip, in timp ce coatele imi erau puse pe genunchii apropiati. Imi simteam trupul termurand dintr-o durere care practic nu exista, pentru ca inima nu doare, ci doar gandul care imi hranea mintea cu expresia atat de suparata a lui Kyan.
Am oftat, apoi mi-am unit mainile in dreptul buzelor, ramanand cu ochii pierduti in propriile mele ganduri. Totul mi se parea atat de complicat, desi probabil o persoana din exterior s-ar intreba "Si care ar fi problema? Zice ca te vrea, atunci fi al lui, pentru ca si tu vrei asta." Dar nu putea fi atat de simplu. Asa ceva era imposibil. El era un actor, de asemenea si iubitul surorii mele, desi fals... insa publicul ii voia impreuna. Pe ei doi. In niciun caz pe tocilarul bun-de-nimic al Samanthei Kannes.
Dar nu puteam... Nu voiam sa fie suparat. Voiam sa fie la fel de dulce si calm cum a fost mereu. Nu puteam sa il las pur si simplu asa, dupa cate imi spusese si cate facuse pentru mine. Sau, la naiba! dupa cat de mult il voiam mereu langa mine. Pentru ca asta ma framanta pe mine cu adevarat: il voiam! Si, Dumnezeule, il voiam atat de mult...
M-am lasat pe spatarul scaunului incercand sa imi relaxez trupul, insa nu au trecut mai mult de cinci secunde pana cand m-am ridicat si am iesit pe usa, in incercarea de a-l aduce inapoi pe Kyan.
Ajuns pe malul oceanului, am privit in stanga si in dreapta, insa am realizat ca imi uiatsem ochelarii pe masa. Tot ce vedeam era o umbra mergand pe malul apei, la o foarte mare departare, si speram din toata inima sa nu gresesc, si sa fie el. Pasii mei pareau a fi calmi, si incepusem a merge in aceeasi directie, insa nu era indeajuns, deoarece se indeparta tot mai mult, iar eu incepeam sa il pierd din ochi. Am marit pasul, si ma grabeam, insa in scurt timp fugeam atat de repede, incat parca picioarele nu mai faceau parte din mine, si tot ceea ce faceau ele era sa fuga pentru mine.
Cand ajunsesem mai aproape, am realizat ca era chiar el. Nu aveam cum sa ma insel. Il recunoscusem. Am continuat sa fug, pana cand practic, ma izbisem de el, si m-am prins de bratul lui, oprindu-l.
-Te rog, Kyan! Nu vreau sa fii suparat. Habar nu ai cat imi este de greu sa spun ca nu avem voie sa fim mai apropiati. Chiar imi doresc asta, dar mi se pare atat de greu. M-ai intrebat ce e in mintea mea, si ca sa fiu sincer, e o harababura totala! Tu esti cineva, esti Kyan Lawson. Dar eu cine sunt? intreabasem eu retoric, desigur, deoarece in comparatie cu el eu eram un nimeni.
Toate acele cuvinte le rostisem atat de repede si totusi speram ca el sa le fi inteles, deoarece curajul mi se risipise mai repede chiar si decat alcoolul. Am ramas agatat de bratul lui, respirand obosit, cu privirea indreptata spre bicepsii lui, care erau in dreptul ochilor mei.
-Cine esti? Chiar vrei sa iti demonstrez ca pentru mine esti intr-adevar cineva? intrebase el cu o urma de nervozitate in voce.
Imi ridicasem chipul, curios fiind cand ii auzisem vorbele, si i-am simtit cealalta mana, asezandu-se in spatele capului meu, prinzand intre degete cateva suvite din parul meu blond. Buzele lui le-au acoperit pe ale mele, iar ochii mei au ramas atintiti spre ai lui, atat de aproape, incat puteam chiar sa ma pierd il intensitatea albastrului lor. Chiar asta se intamplase. Ma pierdusem cand limba lui se aventurase in caldura umeda a gurii mele, chemandu-ma sa ma alatur lui. Ah, dar era atat de delicios, iar buzele mele infometate nu doreau decat sa il guste. Nu am refuzat invitatia, si mi-am lasat limba sa il exploreze doritoare. Ii dadusem drumul bratului cu care acesta imi inconjurase spatele, si ma trase aproape, lipindu-mi mijlocul de al sau. Mi-am asezat palmele pe umerii lui incordati, ca un punct de sprijin cand am observat ca datorita diferentei de inaltime, eu eram usor lasat pe spate.
Ii simteam limba mangaind-o pe a mea intr-un fel atat de bland si totusi era atat de posesiv... de pasional, parca facand dragoste.
Intreg corpul imi reactiona, tremura usor la fiorii trimisi de Kyan in trupul meu, iar pantalonii imi devenisera stramti in partea din fata. Era deranjant, insa nu voiam sa se opreasca. Avandu-mi soldurile lipite de el, il simtisem tare acolo jos, si tresarisem usor. Am gemut surprins cand bratul sau ma lipise mai tare de trupul lui, indemnandu-ma sa ii simt organul presat pe abdomenul meu, apoi luasem o gura de aer zdravana cand isi dezlipise buzele de ale mele, coborand spre gat. Mainile lui se strecurasera pe sub tricoul meu, iar degetele sale au urcat pe corpul meu, de la mijloc pana la coaste.
Am inghitit cu greu, si am tresarit usor la sentimentul atingerii mainilor sale calde si mari. Imi deschisesem buzele, pentru a incerca sa vorbesc, insa nu am reusit decat sa ii rostesc numele in soapta.
-Ah, Dumnezeule, Justin, esti atat de dulce...
Acesta isi trecuse mainile pana pe spatele meu, lipindu-ma din nou de el, cand buzele sale lasau dare fierbinti pe pielea sensibila a gatului meu.
Din nou, ma durea pieptul, insa in acel moment nu era din pricina unei suferinte, ci ma durea dorinta care incercam sa o tin in frau atat de mult.
-Kyan, te rog, stai...
-Nu mai vorbi, ma intrerupse el, cu buzele lipite de gatul meu. De fiecare data cand o faci, cuvintele noastre intra in contradictie, adauga apoi, revenind la buzele mele, punand din nou stapanire pe ele.
Limba lui flamanda o cauta pe a mea, iar mainile sale imi cercetau trupul. Palma dreapta se oprise peste partea stanga a pieptul meu, parca vrand sa imi simta bataile grabite si ritmate ale inimii mele tulburate. Isi coborase ambele maini spre cureaua pantalonilor mei, insa imediat isi retrase buzele de pe ale mele, ridicandu-si capul spre cer si maraind o injuratura printre dinti. Isi luase mainile de pe corpul meu, si isi asezase palma dreapta pe chip.
La fel ca in seara precedenta, incercam sa ma regasesc, sa ies din ameteala care ma cuprinse, iar Kyan se asezase jos, pe nisipul ud, lovit din cand in cand de unele valuri. Isi tinea un picior intins, iar celalalt indoit de la genunchi.
-Deci... nu mai esti suparat? il intrebasem eu confuz.
-Ah, Justin, mormai el, frecandu-si fruntea cu degetele, expirand apoi puternic. De ce nu ma opresti? Intr-o zi voi intrece orice masura, spuse apoi, inchizandu-si ochii.
M-am asezat langa el, prinzandu-mi genunchii cu mainile. -Nu cred ca as putea, sau ca as vrea...
Si-a intors chipul spre mine, privindu-ma surprins. Lumina puternica a soarelui ce ii mangaia chipul le dadea ochilor lui o nuanta de un albastru utopic. Parca nu ii apartineau unui om. Mi s-a oprit respiratia pentru o secunda, apoi mi-am intors privirea spre ocean, lasandu-mi barbia pe genunchi.
-Stiu ca daca as vrea sa te opresti, ai face-o... Dar imi vine atat de greu sa spun asa ceva cand... cand ma saruti in felul ala.
Am simtit cum obrajii mi-au luat din nou foc, si mi-am ascuns intreg chipul, punandu-mi fruntea pe brate.
-De aceea spun ca nu putem fi mai mult decat prieteni... eu nu voi fi in stare sa refuz nimic ce vine din partea ta... si imi e teama.
-Dar nu ai de ce sa iti fie teama, rosti acesta, lasandu-si chipul in palma.
-Ba da, am. Faima ta... ma inspaimanta faptul ca ti-as putea distruge cariera daca doar o singura persoana afla despre asta... Nu vreau sa se intample asa ceva.
-Faima mea?! sarise el, privindu-ma uimit. Justin, da-o dracului de faima! Da-o dracului de cariera! Nu te mai gandi la mine ca la un actor, ci ca la un om, la naiba! Pentru ca la urma urmei asta sunt: un om, nu-i asa? Iar omul asta te vrea pe tine cu orice pret, spuse el, aratand cu degetul mijlocul pieptului sau.
-Nu... Nu se poate. Esti un om. Dar omul asta e Kyan Lawson, nu orice om, am rostit eu, ridicandu-mi chipul din ascunzatoare, pentru a privi orizontul albastru dinaintea mea.
Barbatul scoase un sunet animalic, ridicandu-se nervos de jos in timp ce isi varase mana in buzunarul pantalonilor, scotand de acolo telefonul mobil, incepand sa il butoneze, apoi punandu-l la ureche.
-Chris? rostise acesta, dandu-mi de inteles ca vorbea cu managerul sau. Anuleaza contractul de saptamana viitoare si orice contract pe care il mai am! Nu mai filmez pentru nimic!
Am tresarit speriat, ridicandu-ma in picioare.
-Ce faci, Kyan? inceteaza! am spus eu, intinzandu-ma spre el, pentru a-i lua telefonul din mana. Te rog sa nu faci asta! spusesem pe urma, cand acesta isi ridicase mana cu micul aparat, pentru ca eu sa nu ajung la el.
-Cu orice pret, am spus.
-Nu! Nu am sa te iert niciodata daca faci prostia asta! Vezi? De asta imi e frica! Iti distrugi cariera!
-Nu imi distrug cariera pe atat cat ma distrugi tu pe mine!
M-am oprit brusc din incercarea de a-i lua telefonul atunci cand din nou respiratia parca mi s-a oprit si am ramas inaintea lui cu capul plecat. Inima incepuse a-mi bate atat de tare incat durea...
-Imi pare rau, am spus eu aproape soptit, acoperindu-mi chipul cu palmele. Nu vreau asta, Kyan, dar imi e frica...
Imi simteam ochii umezi, insa nu plangeam chiar daca probabil as fi avut nevoie de asta.
-Nu am avut niciodata intentia sa se ajunga aici...
-Justin, niciunul din noi nu a avut intentia asta, dar s-a intamplat. Pur si simplu s-a intamplat, spuse acesta, inchizand apelul catre Chris, si bagandu-si telefonul in buzunar. Ai sa ma distrugi cu adevarat daca ai sa ramai cu expresia asta, adaugase acesta, asezandu-si palma pe obrazul meu. Nu vreau sa fii suparat. In niciun caz speriat...
Ma trase in bratele sale, si m-a strans usor cu o mana, in timp ce cealalta imi mangaia crestetul capului de parca eram un copil... dar era atat de bine.
Dupa un scurt timp in care am ramas astfel, Kyan ofta.
-Cred ca trebuie sa fac o baie, a spus el, indemnandu-ma sa imi ridic privirea spre el.
Ca si cum ar fi stat sa isi aleaga cuvintele, privind in stanga si in dreapta, si-a coborat apoi ochii spre mine, zambindu-mi in coltul gurii.
-Ca sa ma calmez.
Obrajii mei se inrosisera, amintindu-mi de momentul in care il simtisem atat de tare in pantaloni, insa am fost si mai jenat de faptul ca si eu eram in aceeasi situatie.