04-03-2011, 11:57 AM
Vă mulţumesc enorm pentru comentarii, păreri şi critici ! Şi, desigur, vă mai aştept pe aici. : ] Am venit cu al doilea capitol care nu a fost corectat fiindcă, în momentul de faţă, am destul de puţin timp liber.
Oh, şi ca să nu uit - deşi aproape uitasem - Cheryl vi se pare puţin mai plângăcioasă şi naivă la început din cauza unei problemuţe pe care o are. Nu voi dezvălui " problemuţa " , ofc, dar vă garantez că ea nu o să rămână aşa toată povestea.
Anyway, lectură plăcută !
În acea dimineaţă, am fost trezită de soneria deranjantă a telefonului. Cine naiba se trezea să mă sune la ora aceea ? Era mama ce-mi spunea că era târziu și că Ace mă aștepta la masă, în bucătărie. Fiind năucă de somn, m-am întrebat cine era tipul ăsta şi ce căuta în casa mea, dar mi-am amintit imediat ce căuta Ace aici. Am oftat şi m-am dat jos din pat, punându-mi papucii în picioare şi coborând treptele. Nu erau înguste, dar îmi tremurau picioarele când coboram, de parcă s-ar fi mişcat. Ace stătea pe scaunul de la bar, cu o pereche de pantaloni de trenning pe el, fără să poarte vreun tricou. Învârtea adormit o lingură în bolul cu cereale, căscând.
- ‘Neaţa, am spus somnoroasă şi mi-am aşezat pe scaunul de lângă el.
Mi-a răspuns spunând acelaşi lucru, apoi căscând. Mama mi-a pus un bol de cereale cu lapte în faţă şi am început să mănânc somnoroasă. Ace nu m-a băgat în seamă deloc, doar a stat şi şi-a savurat micul dejun, stând marea majoritate a timpului cu ochii închişi sau privind pierdut pe geam. Ca să fiu sinceră, şi mie îmi plăcea să mă uit pe geam când mâncam. Puteam să văd curtea din spate plină de trandafiri roşii, care erau preferaţii mamei, şi să mă uit la casele scumpe, de bogătaşi, din cartierul de nord al Londrei. Uneori, puteam să o văd pe doamna Greyoff – o babă bătrână, bogată şi nesuferită – alergând prin curte după câinele ei alb, pufos. Era destul de amuzant privitul unei întâmplări de genul acesta şi îţi amintea dezavantajele ce ies în cale când îţi doreşti un câine.
Mama se fâţâia prin bucătărie, spălând vase şi spunându-ne că avea să facă cumpărături fiindcă luni pleca într-o deplasare. Pentru moment, nu mi-am dat seama ce însemna plecarea mamei mele, dar mi-a sărit din minte acest lucru când am fost întrebată ce aveam să facem azi.
- O să merg cu Lizzy să-i prezentăm oraşul lui Ace şi, poate, după aceea mai mergem la cumpărături, cum plănuisem iniţial cu Liz, am spus, accentuând ultima parte ca un reproş pentru adolescent.
Mama a dat din cap şi ne-a luat bolurile goale, începând să le spele şi ne-a trimis să ne îmbrăcăm. Am parcurs drumul până la camere alături de Ace, dar el n-a spus nimic şi n-a afişat zâmbetul său ştrengăresc, cum obişnuia să o facă foarte des.
- Ai păţit ceva ? Eşti cam abătut, am spus înainte să intru în camera mea.
Nu că mi-ar păsa foarte mult de Ace, dar eram curioasă. În plus, dacă era supărat sau ceva în genul acesta, poate nu mai voia să vadă Londra şi puteam să merg la cumpărături cu Lizzy. Oh, ce perfect ar fi fost !
- Nu, nimic. Mi-e doar somn.
Ha! Vis spulberat !
Apoi a intrat în încăperea sa şi a închis uşa după el, fără să mai spună ceva. O parte din mine tindea să creadă că îi era cu adevărat somn, dar cealaltă parte îmi zicea că era ceva în neregulă cu el. Mi-am alungat toate gândurile în legătură cu adolescentul şi m-am concentrat pe întrebarea tipică unei fete : cu ce să mă îmbrac ? Tot timpul aveam astfel de probleme, deşi în dulap aveam tone de haine. M-am uitat pe geam. Era înnorat şi vântul mişca lent frunzele copacilor. O vreme tipică pentru Londra şi mă bucuram nespus că nu ploua. Mi-am pus un maieu roşu şi un pluover subțire, în dungi negre și gri, pe deasupra. Apoi, am tras aceeași pereche de pantaloni negrii pe mine și m-am încălțat cu o pereche de skateri de aceeași culoare cu blugii. M-am pieptănat, aranjându-mi părul astfel încât să cadă cât de cât normal, bretonul acoperindu-mi fruntea. M-am dat cu puțin creion negru fiindcă știam că Lizzy avea să-mi facă capul calendar dacă nu mă fardam măcar puțin. Fiind gata îmbrăcată, mi-am luat o geantă de la Element în negru și alb și am băgat în ea cheile de la casă, portofelul, telefonul, MacBook – ul, un fes negru și umbrela. Mi-am pus geaca de piele neagră pe mine și am ieșit din cameră.
În fața ușii, sprijinit de perete, mă aștepta Ace. Purta o pereche de pantaloni negrii, niște skateri și un tricou albastru pe sub geaca sa de piele. Am deschis ușa și am ieșit afară, reperând imediat BMWul 520 negru, parcat pe aleea din fața casei. La volan stătea o fată cu părul lung, roșcat și ușor ondulat. Lovea ritmic cu degetele volanul mașinii și m-am întrebat de cât timp ne aștepta. M-am urcat pe locul copilotului, iar Ace s-a așezat comod pe bancheta din față.
- Bună, am auzit de tine de la Cheryl. Eu sunt Elizabeth, dar, pe scurt, Lizzy, a spus roșcata, zâmbindu-i lui Ace.
- Da, cum spui tu.
Lizzy mi-a aruncat o privire sceptică și a pornit spre parcarea aflată în apropierea mallului. Spre bucuria mea, în drumul nostru spre destinație, treceam pe lângă Big Ben, Turnul Londrei, Ochiul Londrei, Palatul Buckingham și celelalte obiective turistice ce meritau văzute. I le-am arătat și lui Ace, spunând câteva lucruri despre fiecare, dar fără să mă arăt pasionată de ce ziceam. Din câte îmi dădeam seama, nici adolescentul nu era foarte interesat, uitându-se plictisit pe geam. Am oftat și am observat cum Liz mi-a aruncat altă privire de ce – copil – ciudat, dar n-a spus nimic. Pe tot parcursul drumului – sau ce mai rămăsese din el – am stat şi i-am analizat outfitul lui Lizzy. Ca de obicei, era îmbrăcată mai funky şi, de asemenea, colorat. Purta nişte jeanşi de un roşu tare, un tricou negru cu multe inscripţii colorate şi puţin rupt într-o parte. Peste tricou purta o cămaşă în pătrăţele roşii cu albastre peste care purta obişnuita geacă de piele cu ţinte. Şi, desigur, nu lipsea cravata ei în pătrăţele. Pe cap îi şedeau frumos nişte ochelari Ray Ban Wayfarer cu ramă mov, iar în picioare avea nişte tenişi de la Converse negrii. Dacă o analizam mai amănunţit, realizam că pe ea erau numai haine de firmă, scumpe, nu orice prostii. Şi de aceea era foarte fericită că făcea parte dintr-o familie cu o situaţie financiară destul de bună.
În scurt timp, am ajuns la mall și m-am simțit extrem de fericită. Am coborât toți din mașină și prima destinație a fost cafeneaua Starbucks. Îmi plăceau la nebunie dulciurile de acolo și, desigur, cafelele. Ne-am luat fiecare câte ceva de mâncat și băut și ne-am așezat pe una din canapelele confortabile.
- Și unde ai locuit înainte să te muți în Londra ? A întrebat Lizzy, încercând să-l abordeze pe Ace.
- În Franța, Paris. Dar cred că Cheryl știe mai multe decât mine despre această țară, nu Juliette ?
Tonul său era ironic şi un mic zâmbet i-a apărut pe chip.
- Adică mi-ai citit compunerea ? ! Am întrebat ofensată.
- E cumva interzis ? Ce ai de gând să-mi faci ? Să mă bagi la închisoare ?
-Nu, dar am citit pe internet un ritual mai mişto. O tipă nu îl suporta pe un băiat şi a desenat o pentagramă – credea în Satana – pe asflalt şi în mijlocul cercului a pus un pahar de carton cu sângele lui şi un fir de păr. Şi le-a dat foc tuturor chestiilor ălora. A doua zi, ghici ce, tipul a murit călcat de maşină.
-Dar ce sadică eşti. Satana e rudă cu tine ? Vorbele sale erau lipsite de esenţă, plictisite, dar tonul său m-a enervat. Avea acel ceva ce scotea din sărite orice persoană. Şi el ştia foarte bine chestia aceasta.
Am strâns în mâini paharul de carton, dar am hotărât că nu aveam de ce să-mi răzbun nervii pe el. Din geantă mi-am scos MacBook – ul și am început să scriu nervoasă o poveste despre furie. Nu avea să fie lungă, doar cât să-mi arunc toți nervii în ea. Lizzy mă privea amuzată, iar Ace se uita cu aceeași privire ciudată ce mi-a dat fiori pe șirea spinării. Totuși, deși îmi era frică, voiam nespus de mult să-i sar în brațe și să-l îmbrățișez.Am alungat gândurile nu prea frumoase fiindcă eu și el nu am fi fost niciodată o pereche potrivită și mi-am băgat aparatul în geantă. Cum mă așteptam, toți își terminaseră ce au cumpărat, iar eu am fost nevoită să mă car cu cafeaua după mine prin magazine.
După vreo jumătate de oră de cutreierat, fiecare dintre noi avea câteva pungi în mână, iar Liz se uita atentă după magazinul ei preferat de unde își cumpăra blugi. Nu a durat mult și am putut vedea toți neoanele albe și roșii ce luminau scrisul Levi’s. Prietena mea năvălește înăuntru și-l face pe Ace să râdă și să se uite mai atent la fundul ei. A comentat ceva despre posterior și a intrat înăuntru. L-am urmat tăcută fiindcă mintea îmi cutreiera prin alte părți.
- Îmi răspunzi și mie azi ?! Care dintre astea ? A întrebat, pentru a mia oară probabil, Lizzy.
Ținea în mână foarte multe perechi de blugi de toate culorile.
- Probează-i. Dar unde-i Ace ?
- Stă tolănit pe fotoliul ăla, a spus.
M-am uitat în direcția indicată și l-am văzut tolănit neglijent și prividu-mă întens, atent la fiecare detaliu. Oare aveam ceva pe pantaloni sau bluză ? M-am analizat rapid. Nimic. Și atunci, ce naiba se întâmplase ? Am oftat și mi-am spus pentru a mia oară că n-aveam să-l înțeleg sau descifrez vreodată. Se asemăna perfect cu o carte scrisă în latină, limbă pe care nu pot să o sufăr. Totuși, îi puteam citi pe vânzători ce-l priveau urât, dar nu îndrăzneau să-l dea afară din magazin. Se pare că nu numai mie îmi sugera o stare atât de oribilă de frică. Lizzy i-a observat și ea pe vânzători și mi-a șoptit să merg cu Ace altundeva atâta timp cât ea se proba. Mi-am dat ochii peste cap, iar aceasta mi-a aruncat tipica ei privire de fă-asta-sau-vezi-ce-o-să-pățești. Nu am vrut să mă pun cu Lizzy fiindcă știa cum să mă sensibilizeze mult prea mult, așa că l-am tras după mine pe Ace și am ieșit simultan din magazim.
- Ei, unde vrei să mergem ? Am întrebat indiferentă.
A surâs.
- Undeva unde-ți pot privi ochii.
Am rămas perplexă, neînțelegând ce era cu el. Era ironic și enervant și, dintr-o dată, flirta cu mine fără să aibă nici o problemă. Nu-l puteam înțelege. Parcă se juca cu mine, lucru ce mă scotea din sărite. Ce aveam să mă fac cu el cât timp Lizzy își cumpăra blugi? Avea să dureze destul de mult și eram sigură că trebuia să-l duc într-un loc mare, unde să fie ocupat mult timp. La magazinul de muzică ! Sigur îi plăcea muzica și puteam să ne pierdem printre CD – uri și să nu ne mai vedem. Un plan perfect ! Am început să merg, fără să-i spun unde ne duceam, dar părea să știe deja. Ajunși în fața magazinului, ne-am strecurat înăuntru și muzica metal dată tare aproape că m-a făcut să surzesc. Fără să fiu surprinsă, Ace a dispărut, pierzându-se printre nenumăratele rânduri de CD – uri și am oftat fericită pentru prima dată în ziua aceea. M-am fâțâit de colo-colo, ba luând unul cu Taylor Swift și apoi unul cu System of a Down. De fapt, mă învârteam ca să trag de timp și să primesc telefonul de la Lizzy. După ceva timp, m-am hotărât să mă duc la secțiunea power metal și să mă uit să văd ce noi CD – uri au apărut. Voiam câteva noi. Și cum nenorocul mă lovea totimpul când mă așteptam mai puțin, l-am văzut pe Ace venind înspre mine, cu vreo șapte carcase în mâini. Zâmbea mândru de persoana sa și mi-am permis să mă întind și să-i iau obiectele din mână, începând să citesc formațiile cu voce tare:
- System of a Down, AC/DC, Guns’n’Roses, Nickelback, Linkin Park, Iron Maiden, Metallica. Ai gusturi bune, să știi.
- Să nu-mi spui că și tu asculți metal. Tu ești genul de tipă care ar asculta tot timpul Taylor Swift, Cascada sau Celine Dion. În nici un caz System of a Down.
Iarăși era ironic de dădea pe dinafară și am explodat. I-am aruncat carcasele în brațe și i-am dat o palmă, luând-o înainte spre casă. Am aruncat o hârtie de câteva lire pe masă, atâta cât să ajungă pentru CD – urile lui și m-am cărat din magazin. Eram extrem de furioasă și mai aveam puțin și începeam să plâng datorită nervilor ce mă năpădeau. Ne-am întâlnit cu Lizzy pe drum, care ne-a privit uimită. Când i-am spus că plec de acolo, a rămas puțin șocată, dar mi-a aruncat cheile de la mașina ei, spunându-mi că avea să treacă diseară să o ia. Mie îmi era perfect fiindcă nu aveam să iau autobuzul sau metroul. Ajunși la mașină, m-am trântit pe scaunul șoferului, Ace așezându-se calm pe cel al copilotului. Am vrut să bag cheia în contact, dar brunetul a fost mai rapid și mi-a dat peste mână. Voiam să-l pocnesc din nou, dar s-a ferit și mi-a dat scaunul pe spate destul de mult. Apoi, se așează peste mine, punându-și mâinile de o parte și de alta a capului meu.
- Cireșica e speriată și nervoasă ? A întrebat pe un ton mâdru.
- Cine ești tu ? I-am răspuns cu o altă întrebare, vocea tremurându-mi. Pe moment nu mi-am dat seama ce tâmpenie am spus.
- Cum adică cine sunt ? Un tip ce a venit din Franța în Londra împreună cu tatăl său.
Spunea lucrurile așa normal, cu un ton inocent ce aproape m-a făcut să-l cred.
- Ba nu. Mi-e frică de tine uneori, iar alteori parcă mă atragi precum un magnet. În nici un caz nu te plac... doar că a sta în prezența ta e un lucru foarte ciudat...
- Aici nu poate fi vina mea. Poate e din cauza hormonilor tăi feminini.
Iarăși mi-a închis gura. S-a dat jos de pe mine și am pornit motorul, accelerând și ieșind din parcare. Goneam pe străzile nu foarte aglomerate, grăbindu-mă să ajung acasă. Nu știam motivul exact pentru graba mea. Poate că era din cauza apropierii neomenești de Ace. Într-un sfert de oră, ne aflam în fața casei, iar adolescentul a vrut să iasă din mașină. L-am prins de geacă, oprindu-l și m-am uitat pe geamul de la bucătărie al casei. Îi vedeam spatele mamei. Ace mă privea întrebător și m-am simțit nevoită să-i spun de ce l-am oprit.
- Nu am voie să conduc. Mamei îi e frică să nu fac vreun accident. Tu poți să conduci. Hai să facem schimb de locuri că altfel mă linşează. Şi sunt sigură că nu vrei să rămâi fără o superbitate ca mine.
A acceptat fără să stea pe gânduri. Lucrul cel mai greu a fost să ne schimbăm locurile fără să ieșim din mașină. Ne-am atins corpurile în timpul mutării și fiecare atingere mă făcea să tresar și să simt cum acel loc îmi luase foc. După terminarea operațiunii, ne-am trântit amândoi pe scaune, oftând bucuroși. Am ieșit din mașină, iar eu am băgat cheia sub un ghiveci, unde i-o lăsam tot timpul lui Lizzy. Ace m-a așteptat pe verandă, ținând toate pungile în mâini, atunci am realizat că el le luase pe ale mele, eu uitând total de ele. I-am mulțumit și am dat să le iau, dar s-a oferit să le ducă el. Ce era cu atâta bunăvoință ? Eram puțin uimită, dar m-am prefăcut indiferentă și am luat-o înspre ușă, cu cheile în mână.
- Copii, ce faceți ? Ne-a întâmpinat mama, venind pe hol. Ia te uită ce cavaler avem aici, a adăugat.
Mi-a arucat o privire specifică ei când credea că sunt îndrăgostită și s-a dus repede în bucătărie fiindcă s-a auzit clickul de la cuptorul cu microunde. Am simțit cum Ace mă privea, așa că m-am concentrat și am urcat scările, dar pe la jumătatea lor am auzit-o pe mama strigându-mă. Și cum ea credea că-l plac, am fost silită să stau în sufragerie și să-i arăt ei ce mi-am cumpărat. Ce lucru putea fi mai stânjenitor de atât ? Mă mir că nu mi-a spus să mă și probez de față cu el! Mă simțeam extrem de stânjenită când am început să-mi scot noile achiziții din pungi și să i le arăt mamei. Cu coada ochiului îl vedeam pe Ace râzând în barbă, vag amuzat de ridiculitatea situației. Când am terminat de arătat aproape toate hainele, am observat că două pungi dispăruseră : una cu o eșarfă neagră, iar alta cu un tricou cu o inscripție ciudată. Chiar când am vrut să mă duc să le caut, Ace se ridică de pe canapea și nu am apucat bine să-l văd că se așezase din nou, aruncându-mi punga. Am rămas nemișcată, privindu-l șocată și n-am înțeles cum a reușit să se miște într-atât de rapid. Spre deosebire de mine, mama nu observase nimic și aștepta să vadă ce era în pungă.
După ce i-am arătat și restul lucrurilor, ea s-a dus să-și termine bagajul, iar Ace și cu mine am rămas pe canapea, uitându-ne la televizor. Din păcate, rula unul din filmele acelea romantice și siropoase, tipice. Începeam să detest din tot sufletul aceste creații clișeice : se văd, are loc un accident și se îndrăgostesc. E prea tipic, banal. Dacă aș fi fost regizor, aș fi modificat cu totul un astfel de film, în final rezultând o adevărată capodoperă. Bine, poate că nu excelent, dar mai bine decât filmele existente. Am continuat să ne uităm la film și amândoi începusem să ne plictisim. Ajunsese la momentul accidentului și eram sigură că tipa, Avuse, avea să fie lovită de mașină și, în spital, Clark avea să realizeze că o iubește.
- Cum te-ai mișcat atât de rapid ? Am întrebat, încercând să fac conversație.
- Când ?
Bine că acum făcea pe mielușorul. Era clar că băiatul ăsta ascudea ceva.
- Cu punga aia, am răspuns enervată. Într-o secundă te-ai ridicat de pe canapea, ai luat-o și mi-ai aruncat-o în brațe.
- Ți s-a părut. M-am mișcat normal.
Clar mă credea proastă. Și, ca să știe și el, nu eram așa. Cine ar fi crezut o persoană care mințea atât de prost. Nu eu, asta era categoric. Niciodată nu fusesem luată drept proastă şi nu aveam de gând ca Ace să fie prima persoană care să facă aşa ceva. Nu !
După ceva timp, pleoapele au început să-mi fie grele și n-am mai fost deloc atentă la film. Îmi lăsasem capul într-o parte și mai aveam puțin și adormeam. Capul mi-a atins ceva tare, dar, totodată, comod și nu m-am putut abține și am aţipit.
Simțisem cum am fost luată în brațe de două mâini puternice și am vrut să spun ceva, dar pe gură mi-a ieșit numai un mormăit. Cu greu am reușit să-mi întredeschid ochii și am văzut șuvițele negre ale părului lui Ace cum îmi atingeau obrazul. Era alb la față – mult prea palid decât ar fi trebuit – și ochii săi aveau tente albe. Buzele îi erau mai roșii ca oricând. Dar arăta complet diferit ! Era foarte încordat – și nu din cauza greutății mele fiindcă eram slabă – și îi vedeam maxilarul cum se încorda și rămânea așa ceva timp, după care îl relaxa și relua procesul. Părea foarte... nici nu știu ce adjectiv sau adverb i s-ar fi potrivit. Era atât de nervos, trist, neliniștit... Mă copleșeau stările sale sufletești, chiar dacă nu puteam să i le simt.
- Ace...
Aproape am gemut când i-am rostit numele, iar pe față i-am putut vedea un zâmbet încordat care, mai apoi, s-a transformat într-o linie dreaptă. M-a lăsat în camera mea, pe pat, și m-a învelit cu pătura călduroasă. M-am prefăcut că dorm – deși nu mai aveam mult – și am continuat să-l privesc pe ascuns fiindcă n-a părăsit camera imediat. S-a uitat pe geam și ceva de afară l-a înfiorat fiindcă a tras draperiile în fugă și a ieșit precum un fulger din camera mea. După ce am auzit zgomotul ușii celeilalte încăperi, m-am dat jos din pat și m-am uitat curioasă pe geam. Nu vedeam nimic interesant, nimic ce ar putea speria pe cineva. Doar luna arăta spectaculos, fiind în formă de seceră, asemănătoare cu partea ce taie de la coasă. M-am reîntors în pat, fiind de părere că poate văzuse vreun animal care a fugit până când am vrut să mă uit pe geam. Destul de copleşită de multiplele stări sufleteşti ce mi se schimbau mai rapid decât m-aş fi aşteptat, m-am întors pe o parte şi mi-am luat iPodul de pe noptieră. Am băgat căştile în urechi şi am selectat Playlistul meu preferat, pe care-l ascultam des când nu puteam să dorm. Aşa aveam să-mi distrag mintea de la subiectul Ace şi să mă gândesc, poate, la următorul capitol pe care l-aş scrie sau, cine ştie, la următoarea zi.
Oh, şi ca să nu uit - deşi aproape uitasem - Cheryl vi se pare puţin mai plângăcioasă şi naivă la început din cauza unei problemuţe pe care o are. Nu voi dezvălui " problemuţa " , ofc, dar vă garantez că ea nu o să rămână aşa toată povestea.
Anyway, lectură plăcută !
2
În acea dimineaţă, am fost trezită de soneria deranjantă a telefonului. Cine naiba se trezea să mă sune la ora aceea ? Era mama ce-mi spunea că era târziu și că Ace mă aștepta la masă, în bucătărie. Fiind năucă de somn, m-am întrebat cine era tipul ăsta şi ce căuta în casa mea, dar mi-am amintit imediat ce căuta Ace aici. Am oftat şi m-am dat jos din pat, punându-mi papucii în picioare şi coborând treptele. Nu erau înguste, dar îmi tremurau picioarele când coboram, de parcă s-ar fi mişcat. Ace stătea pe scaunul de la bar, cu o pereche de pantaloni de trenning pe el, fără să poarte vreun tricou. Învârtea adormit o lingură în bolul cu cereale, căscând.
- ‘Neaţa, am spus somnoroasă şi mi-am aşezat pe scaunul de lângă el.
Mi-a răspuns spunând acelaşi lucru, apoi căscând. Mama mi-a pus un bol de cereale cu lapte în faţă şi am început să mănânc somnoroasă. Ace nu m-a băgat în seamă deloc, doar a stat şi şi-a savurat micul dejun, stând marea majoritate a timpului cu ochii închişi sau privind pierdut pe geam. Ca să fiu sinceră, şi mie îmi plăcea să mă uit pe geam când mâncam. Puteam să văd curtea din spate plină de trandafiri roşii, care erau preferaţii mamei, şi să mă uit la casele scumpe, de bogătaşi, din cartierul de nord al Londrei. Uneori, puteam să o văd pe doamna Greyoff – o babă bătrână, bogată şi nesuferită – alergând prin curte după câinele ei alb, pufos. Era destul de amuzant privitul unei întâmplări de genul acesta şi îţi amintea dezavantajele ce ies în cale când îţi doreşti un câine.
Mama se fâţâia prin bucătărie, spălând vase şi spunându-ne că avea să facă cumpărături fiindcă luni pleca într-o deplasare. Pentru moment, nu mi-am dat seama ce însemna plecarea mamei mele, dar mi-a sărit din minte acest lucru când am fost întrebată ce aveam să facem azi.
- O să merg cu Lizzy să-i prezentăm oraşul lui Ace şi, poate, după aceea mai mergem la cumpărături, cum plănuisem iniţial cu Liz, am spus, accentuând ultima parte ca un reproş pentru adolescent.
Mama a dat din cap şi ne-a luat bolurile goale, începând să le spele şi ne-a trimis să ne îmbrăcăm. Am parcurs drumul până la camere alături de Ace, dar el n-a spus nimic şi n-a afişat zâmbetul său ştrengăresc, cum obişnuia să o facă foarte des.
- Ai păţit ceva ? Eşti cam abătut, am spus înainte să intru în camera mea.
Nu că mi-ar păsa foarte mult de Ace, dar eram curioasă. În plus, dacă era supărat sau ceva în genul acesta, poate nu mai voia să vadă Londra şi puteam să merg la cumpărături cu Lizzy. Oh, ce perfect ar fi fost !
- Nu, nimic. Mi-e doar somn.
Ha! Vis spulberat !
Apoi a intrat în încăperea sa şi a închis uşa după el, fără să mai spună ceva. O parte din mine tindea să creadă că îi era cu adevărat somn, dar cealaltă parte îmi zicea că era ceva în neregulă cu el. Mi-am alungat toate gândurile în legătură cu adolescentul şi m-am concentrat pe întrebarea tipică unei fete : cu ce să mă îmbrac ? Tot timpul aveam astfel de probleme, deşi în dulap aveam tone de haine. M-am uitat pe geam. Era înnorat şi vântul mişca lent frunzele copacilor. O vreme tipică pentru Londra şi mă bucuram nespus că nu ploua. Mi-am pus un maieu roşu şi un pluover subțire, în dungi negre și gri, pe deasupra. Apoi, am tras aceeași pereche de pantaloni negrii pe mine și m-am încălțat cu o pereche de skateri de aceeași culoare cu blugii. M-am pieptănat, aranjându-mi părul astfel încât să cadă cât de cât normal, bretonul acoperindu-mi fruntea. M-am dat cu puțin creion negru fiindcă știam că Lizzy avea să-mi facă capul calendar dacă nu mă fardam măcar puțin. Fiind gata îmbrăcată, mi-am luat o geantă de la Element în negru și alb și am băgat în ea cheile de la casă, portofelul, telefonul, MacBook – ul, un fes negru și umbrela. Mi-am pus geaca de piele neagră pe mine și am ieșit din cameră.
În fața ușii, sprijinit de perete, mă aștepta Ace. Purta o pereche de pantaloni negrii, niște skateri și un tricou albastru pe sub geaca sa de piele. Am deschis ușa și am ieșit afară, reperând imediat BMWul 520 negru, parcat pe aleea din fața casei. La volan stătea o fată cu părul lung, roșcat și ușor ondulat. Lovea ritmic cu degetele volanul mașinii și m-am întrebat de cât timp ne aștepta. M-am urcat pe locul copilotului, iar Ace s-a așezat comod pe bancheta din față.
- Bună, am auzit de tine de la Cheryl. Eu sunt Elizabeth, dar, pe scurt, Lizzy, a spus roșcata, zâmbindu-i lui Ace.
- Da, cum spui tu.
Lizzy mi-a aruncat o privire sceptică și a pornit spre parcarea aflată în apropierea mallului. Spre bucuria mea, în drumul nostru spre destinație, treceam pe lângă Big Ben, Turnul Londrei, Ochiul Londrei, Palatul Buckingham și celelalte obiective turistice ce meritau văzute. I le-am arătat și lui Ace, spunând câteva lucruri despre fiecare, dar fără să mă arăt pasionată de ce ziceam. Din câte îmi dădeam seama, nici adolescentul nu era foarte interesat, uitându-se plictisit pe geam. Am oftat și am observat cum Liz mi-a aruncat altă privire de ce – copil – ciudat, dar n-a spus nimic. Pe tot parcursul drumului – sau ce mai rămăsese din el – am stat şi i-am analizat outfitul lui Lizzy. Ca de obicei, era îmbrăcată mai funky şi, de asemenea, colorat. Purta nişte jeanşi de un roşu tare, un tricou negru cu multe inscripţii colorate şi puţin rupt într-o parte. Peste tricou purta o cămaşă în pătrăţele roşii cu albastre peste care purta obişnuita geacă de piele cu ţinte. Şi, desigur, nu lipsea cravata ei în pătrăţele. Pe cap îi şedeau frumos nişte ochelari Ray Ban Wayfarer cu ramă mov, iar în picioare avea nişte tenişi de la Converse negrii. Dacă o analizam mai amănunţit, realizam că pe ea erau numai haine de firmă, scumpe, nu orice prostii. Şi de aceea era foarte fericită că făcea parte dintr-o familie cu o situaţie financiară destul de bună.
În scurt timp, am ajuns la mall și m-am simțit extrem de fericită. Am coborât toți din mașină și prima destinație a fost cafeneaua Starbucks. Îmi plăceau la nebunie dulciurile de acolo și, desigur, cafelele. Ne-am luat fiecare câte ceva de mâncat și băut și ne-am așezat pe una din canapelele confortabile.
- Și unde ai locuit înainte să te muți în Londra ? A întrebat Lizzy, încercând să-l abordeze pe Ace.
- În Franța, Paris. Dar cred că Cheryl știe mai multe decât mine despre această țară, nu Juliette ?
Tonul său era ironic şi un mic zâmbet i-a apărut pe chip.
- Adică mi-ai citit compunerea ? ! Am întrebat ofensată.
- E cumva interzis ? Ce ai de gând să-mi faci ? Să mă bagi la închisoare ?
-Nu, dar am citit pe internet un ritual mai mişto. O tipă nu îl suporta pe un băiat şi a desenat o pentagramă – credea în Satana – pe asflalt şi în mijlocul cercului a pus un pahar de carton cu sângele lui şi un fir de păr. Şi le-a dat foc tuturor chestiilor ălora. A doua zi, ghici ce, tipul a murit călcat de maşină.
-Dar ce sadică eşti. Satana e rudă cu tine ? Vorbele sale erau lipsite de esenţă, plictisite, dar tonul său m-a enervat. Avea acel ceva ce scotea din sărite orice persoană. Şi el ştia foarte bine chestia aceasta.
Am strâns în mâini paharul de carton, dar am hotărât că nu aveam de ce să-mi răzbun nervii pe el. Din geantă mi-am scos MacBook – ul și am început să scriu nervoasă o poveste despre furie. Nu avea să fie lungă, doar cât să-mi arunc toți nervii în ea. Lizzy mă privea amuzată, iar Ace se uita cu aceeași privire ciudată ce mi-a dat fiori pe șirea spinării. Totuși, deși îmi era frică, voiam nespus de mult să-i sar în brațe și să-l îmbrățișez.Am alungat gândurile nu prea frumoase fiindcă eu și el nu am fi fost niciodată o pereche potrivită și mi-am băgat aparatul în geantă. Cum mă așteptam, toți își terminaseră ce au cumpărat, iar eu am fost nevoită să mă car cu cafeaua după mine prin magazine.
După vreo jumătate de oră de cutreierat, fiecare dintre noi avea câteva pungi în mână, iar Liz se uita atentă după magazinul ei preferat de unde își cumpăra blugi. Nu a durat mult și am putut vedea toți neoanele albe și roșii ce luminau scrisul Levi’s. Prietena mea năvălește înăuntru și-l face pe Ace să râdă și să se uite mai atent la fundul ei. A comentat ceva despre posterior și a intrat înăuntru. L-am urmat tăcută fiindcă mintea îmi cutreiera prin alte părți.
- Îmi răspunzi și mie azi ?! Care dintre astea ? A întrebat, pentru a mia oară probabil, Lizzy.
Ținea în mână foarte multe perechi de blugi de toate culorile.
- Probează-i. Dar unde-i Ace ?
- Stă tolănit pe fotoliul ăla, a spus.
M-am uitat în direcția indicată și l-am văzut tolănit neglijent și prividu-mă întens, atent la fiecare detaliu. Oare aveam ceva pe pantaloni sau bluză ? M-am analizat rapid. Nimic. Și atunci, ce naiba se întâmplase ? Am oftat și mi-am spus pentru a mia oară că n-aveam să-l înțeleg sau descifrez vreodată. Se asemăna perfect cu o carte scrisă în latină, limbă pe care nu pot să o sufăr. Totuși, îi puteam citi pe vânzători ce-l priveau urât, dar nu îndrăzneau să-l dea afară din magazin. Se pare că nu numai mie îmi sugera o stare atât de oribilă de frică. Lizzy i-a observat și ea pe vânzători și mi-a șoptit să merg cu Ace altundeva atâta timp cât ea se proba. Mi-am dat ochii peste cap, iar aceasta mi-a aruncat tipica ei privire de fă-asta-sau-vezi-ce-o-să-pățești. Nu am vrut să mă pun cu Lizzy fiindcă știa cum să mă sensibilizeze mult prea mult, așa că l-am tras după mine pe Ace și am ieșit simultan din magazim.
- Ei, unde vrei să mergem ? Am întrebat indiferentă.
A surâs.
- Undeva unde-ți pot privi ochii.
Am rămas perplexă, neînțelegând ce era cu el. Era ironic și enervant și, dintr-o dată, flirta cu mine fără să aibă nici o problemă. Nu-l puteam înțelege. Parcă se juca cu mine, lucru ce mă scotea din sărite. Ce aveam să mă fac cu el cât timp Lizzy își cumpăra blugi? Avea să dureze destul de mult și eram sigură că trebuia să-l duc într-un loc mare, unde să fie ocupat mult timp. La magazinul de muzică ! Sigur îi plăcea muzica și puteam să ne pierdem printre CD – uri și să nu ne mai vedem. Un plan perfect ! Am început să merg, fără să-i spun unde ne duceam, dar părea să știe deja. Ajunși în fața magazinului, ne-am strecurat înăuntru și muzica metal dată tare aproape că m-a făcut să surzesc. Fără să fiu surprinsă, Ace a dispărut, pierzându-se printre nenumăratele rânduri de CD – uri și am oftat fericită pentru prima dată în ziua aceea. M-am fâțâit de colo-colo, ba luând unul cu Taylor Swift și apoi unul cu System of a Down. De fapt, mă învârteam ca să trag de timp și să primesc telefonul de la Lizzy. După ceva timp, m-am hotărât să mă duc la secțiunea power metal și să mă uit să văd ce noi CD – uri au apărut. Voiam câteva noi. Și cum nenorocul mă lovea totimpul când mă așteptam mai puțin, l-am văzut pe Ace venind înspre mine, cu vreo șapte carcase în mâini. Zâmbea mândru de persoana sa și mi-am permis să mă întind și să-i iau obiectele din mână, începând să citesc formațiile cu voce tare:
- System of a Down, AC/DC, Guns’n’Roses, Nickelback, Linkin Park, Iron Maiden, Metallica. Ai gusturi bune, să știi.
- Să nu-mi spui că și tu asculți metal. Tu ești genul de tipă care ar asculta tot timpul Taylor Swift, Cascada sau Celine Dion. În nici un caz System of a Down.
Iarăși era ironic de dădea pe dinafară și am explodat. I-am aruncat carcasele în brațe și i-am dat o palmă, luând-o înainte spre casă. Am aruncat o hârtie de câteva lire pe masă, atâta cât să ajungă pentru CD – urile lui și m-am cărat din magazin. Eram extrem de furioasă și mai aveam puțin și începeam să plâng datorită nervilor ce mă năpădeau. Ne-am întâlnit cu Lizzy pe drum, care ne-a privit uimită. Când i-am spus că plec de acolo, a rămas puțin șocată, dar mi-a aruncat cheile de la mașina ei, spunându-mi că avea să treacă diseară să o ia. Mie îmi era perfect fiindcă nu aveam să iau autobuzul sau metroul. Ajunși la mașină, m-am trântit pe scaunul șoferului, Ace așezându-se calm pe cel al copilotului. Am vrut să bag cheia în contact, dar brunetul a fost mai rapid și mi-a dat peste mână. Voiam să-l pocnesc din nou, dar s-a ferit și mi-a dat scaunul pe spate destul de mult. Apoi, se așează peste mine, punându-și mâinile de o parte și de alta a capului meu.
- Cireșica e speriată și nervoasă ? A întrebat pe un ton mâdru.
- Cine ești tu ? I-am răspuns cu o altă întrebare, vocea tremurându-mi. Pe moment nu mi-am dat seama ce tâmpenie am spus.
- Cum adică cine sunt ? Un tip ce a venit din Franța în Londra împreună cu tatăl său.
Spunea lucrurile așa normal, cu un ton inocent ce aproape m-a făcut să-l cred.
- Ba nu. Mi-e frică de tine uneori, iar alteori parcă mă atragi precum un magnet. În nici un caz nu te plac... doar că a sta în prezența ta e un lucru foarte ciudat...
- Aici nu poate fi vina mea. Poate e din cauza hormonilor tăi feminini.
Iarăși mi-a închis gura. S-a dat jos de pe mine și am pornit motorul, accelerând și ieșind din parcare. Goneam pe străzile nu foarte aglomerate, grăbindu-mă să ajung acasă. Nu știam motivul exact pentru graba mea. Poate că era din cauza apropierii neomenești de Ace. Într-un sfert de oră, ne aflam în fața casei, iar adolescentul a vrut să iasă din mașină. L-am prins de geacă, oprindu-l și m-am uitat pe geamul de la bucătărie al casei. Îi vedeam spatele mamei. Ace mă privea întrebător și m-am simțit nevoită să-i spun de ce l-am oprit.
- Nu am voie să conduc. Mamei îi e frică să nu fac vreun accident. Tu poți să conduci. Hai să facem schimb de locuri că altfel mă linşează. Şi sunt sigură că nu vrei să rămâi fără o superbitate ca mine.
A acceptat fără să stea pe gânduri. Lucrul cel mai greu a fost să ne schimbăm locurile fără să ieșim din mașină. Ne-am atins corpurile în timpul mutării și fiecare atingere mă făcea să tresar și să simt cum acel loc îmi luase foc. După terminarea operațiunii, ne-am trântit amândoi pe scaune, oftând bucuroși. Am ieșit din mașină, iar eu am băgat cheia sub un ghiveci, unde i-o lăsam tot timpul lui Lizzy. Ace m-a așteptat pe verandă, ținând toate pungile în mâini, atunci am realizat că el le luase pe ale mele, eu uitând total de ele. I-am mulțumit și am dat să le iau, dar s-a oferit să le ducă el. Ce era cu atâta bunăvoință ? Eram puțin uimită, dar m-am prefăcut indiferentă și am luat-o înspre ușă, cu cheile în mână.
- Copii, ce faceți ? Ne-a întâmpinat mama, venind pe hol. Ia te uită ce cavaler avem aici, a adăugat.
Mi-a arucat o privire specifică ei când credea că sunt îndrăgostită și s-a dus repede în bucătărie fiindcă s-a auzit clickul de la cuptorul cu microunde. Am simțit cum Ace mă privea, așa că m-am concentrat și am urcat scările, dar pe la jumătatea lor am auzit-o pe mama strigându-mă. Și cum ea credea că-l plac, am fost silită să stau în sufragerie și să-i arăt ei ce mi-am cumpărat. Ce lucru putea fi mai stânjenitor de atât ? Mă mir că nu mi-a spus să mă și probez de față cu el! Mă simțeam extrem de stânjenită când am început să-mi scot noile achiziții din pungi și să i le arăt mamei. Cu coada ochiului îl vedeam pe Ace râzând în barbă, vag amuzat de ridiculitatea situației. Când am terminat de arătat aproape toate hainele, am observat că două pungi dispăruseră : una cu o eșarfă neagră, iar alta cu un tricou cu o inscripție ciudată. Chiar când am vrut să mă duc să le caut, Ace se ridică de pe canapea și nu am apucat bine să-l văd că se așezase din nou, aruncându-mi punga. Am rămas nemișcată, privindu-l șocată și n-am înțeles cum a reușit să se miște într-atât de rapid. Spre deosebire de mine, mama nu observase nimic și aștepta să vadă ce era în pungă.
După ce i-am arătat și restul lucrurilor, ea s-a dus să-și termine bagajul, iar Ace și cu mine am rămas pe canapea, uitându-ne la televizor. Din păcate, rula unul din filmele acelea romantice și siropoase, tipice. Începeam să detest din tot sufletul aceste creații clișeice : se văd, are loc un accident și se îndrăgostesc. E prea tipic, banal. Dacă aș fi fost regizor, aș fi modificat cu totul un astfel de film, în final rezultând o adevărată capodoperă. Bine, poate că nu excelent, dar mai bine decât filmele existente. Am continuat să ne uităm la film și amândoi începusem să ne plictisim. Ajunsese la momentul accidentului și eram sigură că tipa, Avuse, avea să fie lovită de mașină și, în spital, Clark avea să realizeze că o iubește.
- Cum te-ai mișcat atât de rapid ? Am întrebat, încercând să fac conversație.
- Când ?
Bine că acum făcea pe mielușorul. Era clar că băiatul ăsta ascudea ceva.
- Cu punga aia, am răspuns enervată. Într-o secundă te-ai ridicat de pe canapea, ai luat-o și mi-ai aruncat-o în brațe.
- Ți s-a părut. M-am mișcat normal.
Clar mă credea proastă. Și, ca să știe și el, nu eram așa. Cine ar fi crezut o persoană care mințea atât de prost. Nu eu, asta era categoric. Niciodată nu fusesem luată drept proastă şi nu aveam de gând ca Ace să fie prima persoană care să facă aşa ceva. Nu !
După ceva timp, pleoapele au început să-mi fie grele și n-am mai fost deloc atentă la film. Îmi lăsasem capul într-o parte și mai aveam puțin și adormeam. Capul mi-a atins ceva tare, dar, totodată, comod și nu m-am putut abține și am aţipit.
Simțisem cum am fost luată în brațe de două mâini puternice și am vrut să spun ceva, dar pe gură mi-a ieșit numai un mormăit. Cu greu am reușit să-mi întredeschid ochii și am văzut șuvițele negre ale părului lui Ace cum îmi atingeau obrazul. Era alb la față – mult prea palid decât ar fi trebuit – și ochii săi aveau tente albe. Buzele îi erau mai roșii ca oricând. Dar arăta complet diferit ! Era foarte încordat – și nu din cauza greutății mele fiindcă eram slabă – și îi vedeam maxilarul cum se încorda și rămânea așa ceva timp, după care îl relaxa și relua procesul. Părea foarte... nici nu știu ce adjectiv sau adverb i s-ar fi potrivit. Era atât de nervos, trist, neliniștit... Mă copleșeau stările sale sufletești, chiar dacă nu puteam să i le simt.
- Ace...
Aproape am gemut când i-am rostit numele, iar pe față i-am putut vedea un zâmbet încordat care, mai apoi, s-a transformat într-o linie dreaptă. M-a lăsat în camera mea, pe pat, și m-a învelit cu pătura călduroasă. M-am prefăcut că dorm – deși nu mai aveam mult – și am continuat să-l privesc pe ascuns fiindcă n-a părăsit camera imediat. S-a uitat pe geam și ceva de afară l-a înfiorat fiindcă a tras draperiile în fugă și a ieșit precum un fulger din camera mea. După ce am auzit zgomotul ușii celeilalte încăperi, m-am dat jos din pat și m-am uitat curioasă pe geam. Nu vedeam nimic interesant, nimic ce ar putea speria pe cineva. Doar luna arăta spectaculos, fiind în formă de seceră, asemănătoare cu partea ce taie de la coasă. M-am reîntors în pat, fiind de părere că poate văzuse vreun animal care a fugit până când am vrut să mă uit pe geam. Destul de copleşită de multiplele stări sufleteşti ce mi se schimbau mai rapid decât m-aş fi aşteptat, m-am întors pe o parte şi mi-am luat iPodul de pe noptieră. Am băgat căştile în urechi şi am selectat Playlistul meu preferat, pe care-l ascultam des când nu puteam să dorm. Aşa aveam să-mi distrag mintea de la subiectul Ace şi să mă gândesc, poate, la următorul capitol pe care l-aş scrie sau, cine ştie, la următoarea zi.
Metal was here.
![[Imagine: metalsig.png]](http://i538.photobucket.com/albums/ff350/Ram369/metalsig.png)
I\'ll start to worry when I\'m dead.