Scaldare in dorinta [Poveste finalizata]

[Yaoi Queen]

*kukuku* ^^ next ^^


Capitolul XIV

Voiam sa o apelez pe sora mea, pentru a o intreba din curiozitate cine e Chris, deoarece am presupus ca ea cunostea destul de multe persoane care il inconjurau pe Kyan, insa chiar atunci cand ii cautam numarul in lista plina cu numere de femei si foarte putine de barbati, el intrase pe usa bucatariei.
Avea in mana un pachet de cafea, din aceea pe care obisnuiam sa o folosesc si sa o prepar, mai nou, special pentru el. Nu obisnuiam sa beau cafea si faceam extrem de rar una, insa de cand cu Kyan, faceam cafea de fiecare data cand el dorea.
-Iti place sa cercetezi prin telefoanele oamenilor? intrebase el, ridicand o spranceana.
-Nu, doar eram curios... Cine e Chris? am intrebat eu dintr-o data, ridicandu-mi ochii spre el, in timp ce imi asezam mai bine ochelarii.
-Chris? Ce conteaza cine e Chris? intreba el nepasator, in timp ce trecu pe langa mine si aseza pachetul de cafea pe bufet.
-Intreb doar...
Simteam o presiune puternica in piept, vazand ca nu voia sa imi raspunda, si am inceput sa inghit cu greu, insa inima imi batea cu putere.
-E managerul meu, spuse el, sprijinindu-se cu o mana de bufet, chiar in dreapta mea.
Am eliberat incet aerul din piept care era nerabdator sa iasa, apoi am intins mana cu telefonul spre Kyan, vrand sa i-l dau inapoi.
Ma prinse de incheietura, tragandu-ma spre el.
Ochii lui imi urmarisera reactia sfioasa atunci cand trupul mi s-a lipit de al sau, si doar dupa o privire mai indelungata, incepuse a-mi vorbi.
-De ce erai curios sa afli cine e Chris?
-Pura curiozitate, am raspuns eu, fara a-mi ridica privirea la nivelul chipului sau, aranjandu-mi din nou ochelarii.
-Ce? Te simteai amenintat?
-De ce trebuie sa tragi mereu concluzii din ceva ce eu nu spun?
-Oh, ba spui, dar nu iti dai seama. Gesturile, corpul si expresiile tale imi povestesc mai mult decat ar putea sa o faca vocea ta.
-Doar nu te astepti sa cred asta.
-Chipul tau nu exprima curiozitate atunci cand m-ai intrebat de Chris, ci ingrijorare.
-Eram doar curios...sincer, am spus eu pe un ton pe care nici macar eu nu mi-l credeam.
Chiar si asa, acesta imi daduse drumul, probabil pentru ca nu dorea sa ma preseze sau sa ma sperie, desi stiu ca ar mai fi putut continua mult si bine, pana aveam sa cedez.
Am inceput sa fac cafea, chiar daca el nu imi ceruse, insa stiam ca dorea, din moment ce iesise sa o cumpere.
Imi simteam obrajii atat de infierbantati, motiv pentru care mi-am ferit chipul de Kyan pana cand am terminat de facut cafelele.
Intre timp, el se asezase pe scaunul pe care a stat si cu ceva timp in urma, inainte de a iesi afara. A luat aceeasi pozitie, insa de acea data, nu ma mai asculta, ci doar se gandea. Ochii lui pareau parca pierduti intr-un punct pe peretele din fata sa, iar expresia ii era serioasa.
Parca era pierdut in spatiu, iar in acel moment ma gandeam daca ar fi trebuit sa ii spun adevarul despre atitudinea mea in momentul in care i-am vazut numarul lui Chris de atatea ori in lista de apeluri...
Dar totusi, ma intrebam de ce sa ii fi spus? Oricum nu rezolvam nimic altceva decat sa imi puna si mai multe intrebari. Poate nici nu avea dreptul sa stie... dar atunci, eu cu ce drept i-am "scotocit" in telefon?
"Dar acum descopar ca te doresc al dracului de mult"
Acele cuvinte, care ii apartineau barbatului, venite parca dintr-un colt al mintii mele, mi-au facut instantaneu pielea de gaina si am ramas cu privirea atintita spre peretele dinaintea aragazului. Pana si un melc ar fi facut mai mult zgomot decat faceam noi doi in acea bucatarie, insa imediat am fost scos din transa de sunetul lichidului negru care incepuse a a clocoti. Am oprit repede focul, pe urma am turnat cafeaua in doua cesti. Dupa ce una i-am inmanat-o barbatului ce statea ganditor pe scaun, m-am sprijinit de masa de langa el.
-Vreau sa mergem in club, am rostit eu dintr-o data, facandu-l sa isi intoarca privirea curioasa spre mine.
-In club? Ce sa facem acolo? nu as putea decat sa ma imbat ca porcu' si sa ma cari acasa in spate ca pe un aurolac. Vrei asta?
-Dar de ce sa te imbeti? Poti sa te distrezi... sa dai peste vreo... fata cumsecade...
Apropoul meu il facuse sa se ridice brusc in picioare si sa isi scoata nervos telefonul din buzunar.
-O transez pe sora-ta! spuse el, pe un ton ridicat, incruntandu-se.
-Ce? De ce? am sarit eu uimit de atitudinea lui.
-Ce ti-a spus?
-Pai ea... nimic.
-Nu minti, Justin! spune-mi exact ce ti-a zis ea!
-Ei bine... ca tu nu ai mai... stii tu. De ceva timp... Dar de unde stiai ca ea a fost?
-Nu stiam. Dar nu esti genul care sa vrea sa mearga in cluburi. Trebuia sa iti fi venit de undeva ideea, asadar am inceput cu ultima persoana cu care ai vorbit: Samantha. Crezi cumva ca daca am nevoie femeie, nu fac rost de una? Daca ai fi tras un ochi la apelurile pierdute, ai fi vazut ca nu duc lipsa de ele. Pur si simplu, nu vreau.
-Dar Sam a zis ca e de cand ne-am intalnit noi! Ma simt prost din cauza asta!
Acesta isi sprijinise fruntea in doua degete, tinandu-si ochii inchisi, apoi a oftat scurt.
-Tu nu intelegi. Nu pot si nu vreau! Ai de gand sa discutam despre viata mea sexuala? intrebase acesta, ridicandu-si incet pleoapele, spre a privi in jos, spre mine.
-Din moment ce in clipa de fata ma priveste, atunci da! Sam a zis...
-Sam?! Da-o dracului pe Sam! Deja ma scoate din sarite! Zici ca viata mea sexuala te priveste? Spune-mi de ce.
Imi simteam din nou obrajii calzi, si nu stiam cum sa imi mai lipesc cuvintele unele de altele. Subiectul devenea din ce in ce mai greu de abordat din punctul meu de vedere. Poate ar fi trebuit sa tac dic gura.
Am inghitit cu greu si mi-am lasat privirea in jos. Stiam ce trebuia sa ii spun, dar totul era foarte jenant.
-Pentru ca... am ajuns la concluzia ca din cauza mea esti asa.
-Si ce daca sunt? intrebase el calm, asezandu-se la loc pe scaun, ca o furtuna care a facut ravagiile de rigoare, apoi dispare, lasand fiintele cu necazurile pe cap. Sa iti spun clar: Nu vreau o alta persoana in pat langa mine, nici pe mine nici sub mine. Pur si simplu nu vreau. Iar daca asta inseamna sa rabd de "foame" sau sa raman ipotent, pentru ca stau si ma uit la tine ca un caine tinut in lesa la o bucata de carne frageda, atunci, ghinionul meu. Daca vrei o varianta si mai scurta, atunci ia-o asa: Nu doresc pe altcineva inafara de tine, nici daca ar fi sa mor.
Parca as fi facut stop cardiac, deoarece nu mi-am mai simtit inima batand, iar aerul mi s-a oprit in plamani. In acelasi moment obrajii mi s-au infierbantat si am simtit zeci de fiori ce-mi treceau prin corp. Stangeam in maini ceasca aceea de cafea de parca doar ea ma mai putea ajuta sa scap de acea senzatie.
Am inghitit cu greu, apoi mi-am intredeschis buzele, vrand sa vorbesc. A durat ceva timp pana cand sa pot rosti ceva, insa am facut-o.
-Imposibil, Kyan. Imi pare rau, dar gandirea ta e fara noima.
-Chiar crezi? vru acesta sa stie, lasandu-se pe spatarul scaunului, parca relaxat.
-Evident. Cred ca e doar in mintea ta lucrul asta.
-Si atunci in mintea ta ce e?
M-am blocat, ramanand cu privirea indreptata in jos, spre el.
-Ce vrei sa spui...?
-Ce vreau sa spun? Acum ca ma gandesc mai bine, nu mi-ai fi raspuns la sarutul acela daca nu ti-l doreai. Chiar tu mi-ai demonstrat ca poti respinge o idee pe care nu ti-o doresti, si ca poti fii destul de incapatanat. Tii minte?
-Bine... poate ca ai dreptate, dar in orice caz, intre noi nu poate fi nimic altceva inafara de amicitie, am spus eu, luandu-mi privirea de la el si mutand-o pe podea.
Ah, cat puteau sa doara acele cuvinte! Dar am facut-o, si asa consideram ca era mai bine pentru amandoi. Acesta incerca inca sa para calm, insa expresia i s-a schimbat in una nervoasa. Se ridicase de pe scaun, si parca vedeam cum muntele se inalta peste mine, facandu-ma sa ma simt atat de mic...
-Sunt actor, nu prost. Nu incerca sa ma mai tratezi ca pe unul.
-Dar nu te tratez ca pe un prost, am incercat eu sa ii spun, insa acesta se intoarse, asezandu-si ceasca pe masa si iesind din bucatarie. Kyan! Nu intelege gresit...
Era prea tarziu, deoarece acesta iesise din casa, fara a se incalta, si nici macar nu imi mai adresase un cuvant. Mi-am simtit inima cum se strangea. Durea. Si, Doamne, cat de tare...