Deseneaza Limitele Dragostei - [+18]

[Miky sweetie :3]

So... Am adus nextul. Vreau sa va spun ca mai am acest fic pe un site, si nu mi-e greu sa dau copy-paste zi de zi. Dar, de asemenea, ficul nu este terminat (este in "constructie") Asa ca, dupa ultimul cap postat pe siteul respectiv, o sa incep sa postez mai greu, odata ce postez acolo, postez si aici.

Sper sa va placa nextul :) Urmeaza parti mai bune care o sa va placa ;)

Sakura:

In tot acest drum, m-am gandit la foile rupte din caiet. Eram tulburata si nimic nu ma putea opri. Am preferat sa nu vorbesc despre asta, nici Hinatei si nici sora-mi. Am preferat sa tin pentru mine. Putea fii doar o alarma falsa... desi eu nu credeam in teoria asta.
-Sakura, stai linistita. N-o sa se intample nimic... De fapt, cred ca ar fii cazul sa iti spun mai multa despre caiet. Foile din el sunt blestemate. Orice ai desena pe ele, in cazul in care sunt rupte, nu devine real, ba chiar se intoarce in potriva ta. Daca desenezi ceva pe ele, te imbolnavesti. Si nu e ceva ce trece imediat, ci ceva grav. Decat coperta care le tine impreuna iti da posibilitatea sa creezi creaturi vii, fara sa fii blestemat... Bine, doar daca le imblanzesti.
Multumesc Hannu, acum imi e si mai rau! Orice om de rand ar fi gasit foile astea ar fi fost blestemat. Si asta i-ar baga in mai multe amanunte pe King si gasca sa din L.A.
-Sakura!
O voce apasata ma trezi la realitate. Era Ino.
-Sa mergem, de ce-ai ramas in urma?
Mi-am scuturat putin capul, lepadandu-ma de orice gand negativ, si trezindu-ma drastic la realitate. Avionul aterizase acum o ora iar acum mergeam prin bezna noptii catre sediul lui King. Se pare ca am stat ceva timp pe ganduri. Fetele erau cu mult in fata mea. Am inceput sa alerg, fara a mai privi inapoi. Cand am ajuns in dreptul lor, am intrebat-o pe Hinata:
-Unde e sediul ala nenorocit?
-Imi pare rau Sakura, dar nu ma bag. Am venit ca sa imi vizitez familia, atata tot.
Nu stiu ce era cu mine. Simteam ca uit, incet incet, anumite amanunte. Simteam ceva ce imi presa gandurile. Mi-am cerut scuze fata de bruneta, apoi mi-am luat la revedere, asa cum se cuvine, de la ea. Nu mai puteam. Ma durea capul ingrozitor si incepeam sa uit... Sa uit anumite chestii extrem de importante. In drumul nostru, al meu si al lui Ino, am trecut pe langa un spital. Mi-am aruncat ochii spre el, incercand sa las in urma acea groaznica durere de cap. De odata, am vazut un baiat, cam de varsta mea... poate cu un an mai mare... care alerga cu un copil mic in brate spre usa spitalului. Cand l-am vazut, brusc, amintirile au inceput sa revina. Toate.
-El este! Hannu arata in directia baiatului ce tocmai intrase, si striga parca vrand sa-mi franga auzul.
Am inceput sa fug, lasand-o pe Ino in urma, strigand dupa mine. Trebuia sa vorbesc cu tipul ala. Cel mai probabil, n-o sa-l mai vad niciodata. Si el era singura mea scapare. Singura mea sansa la o viata complet normala. Am intrat in spital, ocolind pe langa fel de fel de coridoare, incercand sa dau de tipul brunet.
-Sasuke, imi sopti Hannu. Il cheama Sasuke, si il simt. Nu e prea departe.
Dupa un minut, am simtit niste maini reci ce m-au prins de la spate. Speriata, mi-am intors capul, incetisor. Ino.
-Unde crezi ca fugi asa?
Chiar in acel moment, l-am vazut pe tipul brunet iesind dintr-un salon, oftand si privind in pamant.
-Avem treaba cu King, misca! continua sora mea imbrancindu-ma.
Asa zisul "Sasuke" isi indrepta privirea spre mine, privindu-ma putin mirat. In momente ca astea, imi vine sa o plesnesc pe sora-mea... Dar nu pot, in primul rand, este mai mare.
-Haide, Sakura, misca!

Sasuke:

Sakura? King? E clar. Asta e acea Sakura despre care aveam o presimtire. Am vrut sa ma duc catre ea, insa se pare ca a venit ea spre mine, cu acea enervanta blonda dupa ea.
-Stiu cine esti!
Acestea au fost primele vorbe scoase pe gura Sakurei. Cand a auzit-o presupusa blonda mai avea putin si innebunea. A baga mana in bagajul ei si a scos... un carnet foarte cunoscut. Mi l-a intins.
-Presupun ca iti apartine.
-Sakura!
Blonda zbiera atat de tare, incat cred ca am si surzit. Si cu toate astea, eram mai acaparat de caietul din mana rozaliei. L-am luat, si l-am deschis. Erau desenele mele. Primele doua.
-Deci... am inceput eu. Se pare ca ai facut cunostinta cu Hannu.
Fata aproba din cap, pe cand tipa blonda se uita comfuza cand la unul, cand la altul. Rozalia a incercat sa ii explice, pe cat de bine posibil, ca eu am fost creatorul celor doua fiinte. Din cate am inteles, ea era Ino, penultima detectiva de pe lista. S-a indepartat de mine si de Sakura, lasandu-ne sa vorbim. Dupa prezentari, ne-am asezat pe banca de asteptare, si am inceput sa vorbim. Stilul ei de "psiholoaga sexy" ma facea sa ma gandesc mai mult la fantezii decat la subiectul initial, si anume King. De dupa un colt, l-am zarit pe Zanra, iesind parca de nicaieri.
-E de rau, Sasuke. Rau de tot.
-Melissa...
Numele iesit din gura fetei ma facu sa ma sperii, insa doar putin. De unde stia cum o cheama? Am stat vreo 3 secunde pe ganduri, apoi m-am ridicat. Am vrut sa intru in salon, insa mana calda a Sakurei mi-o prinse pe a mea.
-Stai, trebuie sa stii ceva! Rasfoieste putin caietul.
M-am asezat, din nou, pe banca, incercand sa ma calmez. Am luat caietul si am inceput sa il rasfoiesc, asa cum ma sfatuise rozalia. Ma uitam peste pagini goale. Pagini care nu fusesera vreodata scrise sau desenate. Pagini. Foi goale. Deodata, privirea imi fu atrasa de niste cioturi mici de pagina. Foi rupte. Stiam ceva despre blestemul foilor rupte dar... O, nu!

~~~ FlasBack ~~~
-Sasuke, uite ce am gasit cand m-am intors de la magazin! Hai sa desenam impreuna!
-Imi pare rau, Melissa. Sunt ocupat. Dar deseneaza tu, si dupa, vii si imi arati, bine?
-Dar nu e la fel cand desenez singura.
-Haide, iti promit ca iti cumpar ceva frumos daca desenezi singura de data asta.
-Bine!!
~~~ End FlashBack ~~~

Nu pot sa cred, cum am putut fii atat de prost?! Trebuia sa fiu mai atent la ea, sa fiu mai grijuliu! I-am spus rozaliei ce se intamplase. Vroiam sa sper intr-o minune... Insa nu stiu daca se putea asa ceva.
-Ia-o pe Melissa de aici. O sa te ajut. Mergem la tine acasa si o scap de tot. Dupa asta, putem vorbi lejer despre King.
-Dar de unde stii ca ideea ta o va scapa, huh? De unde sti ca nu gresesti?
Fara sa vreau, m-am rastit la ea, ca si cum mi-ar fi facut vreun rau, insa ea vroia decat sa ma ajute. Mi-am cerut scuze fata de ea, apoi am apucat-o de mana si am intrat impreuna in salon. Nu stiu de ce, dar aveam o stare... buna... acum... Acum, cand am luat-o de mana. Simteam ca nu mai sunt atat de nervos. Ma simteam altfel.
~~~ va urma ~~~