02-03-2011, 09:53 AM
Ms de comm @};-@};-@};- Am venit cu nextul :) Sper sa va placa.
Sakura:
Dimineata. Dimineata in care va trebui sa parasesc Japonia a sosit. Mi-am dat jos kimonoul de care cu siguranta imi va fi dor, si am luat pe mine un costum rosu. Bluza ce statea mai sus de buric imi strangea pieptul, scotandu-mi in evidenta bustul bine facut. Fusta rosie, mulata, se despica intr-un colt in doua, dansu-mi libertatea sa ma misc. Cizmele rosii imi incalzeau picioarele, iar sacoul umerii. Cand am iesit din camera mea, am vazut-o pe Hinata asteptand jos, vorbind cu "sora" mea mai mare. Hinata lucra aici, in Japonia, insa familia ei locuia in Los Angeles. Cand am auzit ca vrea sa se duca o scurta perioada sa isi viziteze rudele, eu si Ino ne-am gandit ca ar fi inteligent sa mergem cu o masina separata, si un avion separat, fata de cea a detectivilor. Urma sa mergem cu masina Hinatei in L.A. Si asa am si facut. Am coborat scarile, grabita, aducandu-le la cunostinta fetelor ca e tarziu si ca o sa intarziem la aeroport, daca mai stam mult la taclale. Am iesit din vila, am incuiat usa Dojo-ului din gradina, apoi am pornit spre masina Hinatei, un Mercedes Benz negru. M-am urcat pe bancheta din spate, in timp ce Ino si cea mai buna prietena a mea urcau bagajele in portbagaj. Nu aveam nici cea mai mica intentie sa le ajut. Nu sunt carausu' nimanui, eu mi-am urcat bagajul meu. M-am lasat pe spate, lungindu-ma de la o usa la alta. Am luat caietul in mana. Desi cand eram mica, eram mai cuminte, gandindu-ma la consecinte, acum eram tentata sa desenez in el. Poate nu eram cea mai iscusita in artele desenului, insa stiam sa schitez cate ceva. Am luat creionul agatat de buzunarul caietului. Mi-am dus mana mai aproape... si mai aproape... Dar cand eram ca pe ce sa pun creionul pe foaie, o voce familiara m-a oprit.
-Sakura, stai!
Infatisarea lui Hannu aparu incet incet.
-Odata ce acel creion este pus pe foaie, trebuie sa termini desenul in 8 ore. Esti constienta ca orice ai desena, va prinde viata, si de asemenea esti constienta ca doar desenele imblanzite sunt cuminti... Dar cele peste care nu poti avea niciun control... Te pot omori.
La gandul asta, creionul mi-a sarit din mana. Stiam ca doar creaturile imblanzite sunt OK, dar nu stiam ca cele neimblanzite imi pot aduce moartea. Am avut nevoie de ceva timp sa imi revin din soc. Am inghitit in sec, apoi mi-am luat, cu mana inca tremurand, Creionul de pe jos. Am inceput sa rasfoiesc paginile... Pagini albe, care probabil nu insemnau nimic. Abea acum, in toti acesti ani, am inceput sa ma intreb de unde vine acest caiet... Si cum de poate face desenele reale. Hannu sigur nu stia. Ea a fost creata cu mult de cand a aparut acest caiet. La un moment dat, m-am oprit brusc.Doua file scurte, ciopartite ravasit stateau prin apropierea mijlocului carnetului. Foi rupte. Pentru un moment, am incremenit. Cine stie ce soi de om ar putea sa le aiba acum... si cine stie ce soi de om ar putea sa creeze bestii care nu pot fi imblanzite de nimeni... Oricine poate face asta.
Sasuke:
Ma uitam lung la hartia pe care mi-o daduse Zanra. Nu era ceva normal... Nu era o presimtire normala. Sakura Haru...
-Sasuke?
Un copilas micut, cu chip de inger, cu par saten statea in fata mea. Melissa, surioara mea de 5 anisori. M-am ridica din pat, m-am indreptat spre ea, apoi m-am lasat pe vine. I-am sarutat usurel fruntea, simtind pe buzele mele cat de tare frige. Mi-am lipit mana de fruntea ei, asigurandu-ma ca aveam dreptate.
-Te simti bine, surioara?
Ce intrebare stupida. Logic ca nu se simtea bine. Am luat-o in brate, apoi m-am ridicat la statura normala. Am pornit spre camera ei, lasandu-l pe Zanra in urma. Cand am deschis usa camerei ei, un orizont roz mi-a iesit in cale. Covorasul roz, pufos statea intins pe toata suprafata podelei. Tapetul cu blanita de un roz mai inchis la culoare acoperea cei patru pereti. Patucul Melissei avea un asternut alb, cu un cearsaf roz. Dulapioarele cu oglinda erau de un roz bombon, iar laptopul ei, de asemenea, roz, statea pe biroul surorii mele. Am incercat sa ii fac toate poftele, de cand parintii nostrii au divortat. Statul a decis ca pentru a nu exista pace in ambele parti, eu ar trebui sa pastrez copilul, pemntru ca aveam 18 ani si deja eram major. Am reusit sa imi gasesc un loc de munca, ceva care sa il pot face acasa, astfel incat sa o pot supraveghea si pe Melissa. Si am gasit. O firma de cercetatori aveau nevoie de informatii urgente din siteuri ilegale de maxima securitate. Eram un fel de Hacker de parte "dreptatii" ca sa zic asa. Plus ca din asta, castigam bani frumosi. Locuiam intr-o vila cu 3 etaje si o gradina de toata frumusetea, ca sa nu mai spun de piscina din spate.
Un tusit firav ma trezi la realitate. Am asezat-o pe Melissa pe pat, dandu-i jos bluzita si pantalonasii de pijama, lasand-o in maiou si in chiloti. Trebuia sa o aerisesc cumva. In timpul asta, am scos termometrul din unul din sertarele biroului, si i l-am pus la sub brayt.
-Sasuke, o sa ma fac bine, nu-i asa?
I-am zambit blad, apoi mi-am pus mana pe fruntea ei.
-Sigur ca o sa te faci bine. Ai doar febra. O sa-ti treaca.
Am incercat sa o linistesc, zambindu-i si promitandu-i ca o sa se faca bine. Deodata, Zanra incepu sa apara, in spatele Melissei. I-a pus mana pe obraz, facand ochii mari.
-Sasuke, nu e de bine!
Ochii tulburi a-i lui Zanra ma faceau sa ma gandesc la ce e mai rau. I-am scos termometrul si m-am minunat. Termometrul arata 39 cu 7. Trebuia sa o duc de urgenta la un spital. Satena imi citea ingrijorarea de pe fata, incepand sa se zbata. Am linistit-o, din nou, spunandu-i ca nu e nimic grav, si ca doctorul o sa o ajute sa se faca mai bine. Speram doar sa nu se sperie, auzind de doctor, insa ea s-a uitat la mine si a afisat un biet zambet firav. Probabil ca nu putea face mai mult de atat. M-am grabit spre cuier, si mi-am luat pe mine geaca neagra, din piele, apoi m-am dus si am imbracat-o pe surioara mea cu ceva mai grosut. Am luat-o in brate, si am coborat scarile vilei. Zanra statea in urma mea, urmarindu-i temperatura.
-Creste si scade. Asta nu e normal. Prima data a scazut la 38, a doua oara a urcat la 40, iar acum e din nou la 38? Si in plus, urca si scade in ritm alert.
Am incercat sa ii mimez ceva discret, ca si cum as vrea sa ii verifice bataile inimii. Cum oamenii de rand nu-l pot vedea pe Zanra, ar crede ca sunt nebun si ca vorbesc singur. Dragonul a dat aprobator din cap, apoi a pus mana pe partea stanga a inimii ei, pret de un minut. In timpul asta, am dezarmat alarma masinii, urcandu-ma in ea.
-210 batai pe minut. Media de batai pe minut la un copil de varsta ei este de 90, cum a crescut atat?
Inima mi se facu asemeni unui purice. Febra? Batai ale inimii neregulate? Nu era de bine. Oricat de calm as fi incercat sa fiu, imi era de-a dreptul imposibil s-o fac. Imi puteam masca ingrijorarea, doar atunci cand Melissa isi arunca ochii in oglinda retrovizoare, asigurandu-se ca totul e in regula, si nu ma prefac atunci cand i-o spuneam... Desi ma prefaceam. Ea era tot ce mai aveam pe lume. Sa traiesc cu un dragon, si sa fiu inchis pentru ca oamenii ma credeau nebun, asta era de-a dreptul infioarator, dar era adevarat. As fi dat toti banii din lumea pentru ca aceasta copila sa se simta bine...Dar era grav. Trebuia sa ajung la spital cu orice pret, altfel...
~~~ va urma ~~~
Melissa: http://cache.gawkerassets.com/assets/ima..._anime.jpg
masina Hinatei: http://fancytuning.com/wp-content/upload...atic-1.jpg
Sakura:
Dimineata. Dimineata in care va trebui sa parasesc Japonia a sosit. Mi-am dat jos kimonoul de care cu siguranta imi va fi dor, si am luat pe mine un costum rosu. Bluza ce statea mai sus de buric imi strangea pieptul, scotandu-mi in evidenta bustul bine facut. Fusta rosie, mulata, se despica intr-un colt in doua, dansu-mi libertatea sa ma misc. Cizmele rosii imi incalzeau picioarele, iar sacoul umerii. Cand am iesit din camera mea, am vazut-o pe Hinata asteptand jos, vorbind cu "sora" mea mai mare. Hinata lucra aici, in Japonia, insa familia ei locuia in Los Angeles. Cand am auzit ca vrea sa se duca o scurta perioada sa isi viziteze rudele, eu si Ino ne-am gandit ca ar fi inteligent sa mergem cu o masina separata, si un avion separat, fata de cea a detectivilor. Urma sa mergem cu masina Hinatei in L.A. Si asa am si facut. Am coborat scarile, grabita, aducandu-le la cunostinta fetelor ca e tarziu si ca o sa intarziem la aeroport, daca mai stam mult la taclale. Am iesit din vila, am incuiat usa Dojo-ului din gradina, apoi am pornit spre masina Hinatei, un Mercedes Benz negru. M-am urcat pe bancheta din spate, in timp ce Ino si cea mai buna prietena a mea urcau bagajele in portbagaj. Nu aveam nici cea mai mica intentie sa le ajut. Nu sunt carausu' nimanui, eu mi-am urcat bagajul meu. M-am lasat pe spate, lungindu-ma de la o usa la alta. Am luat caietul in mana. Desi cand eram mica, eram mai cuminte, gandindu-ma la consecinte, acum eram tentata sa desenez in el. Poate nu eram cea mai iscusita in artele desenului, insa stiam sa schitez cate ceva. Am luat creionul agatat de buzunarul caietului. Mi-am dus mana mai aproape... si mai aproape... Dar cand eram ca pe ce sa pun creionul pe foaie, o voce familiara m-a oprit.
-Sakura, stai!
Infatisarea lui Hannu aparu incet incet.
-Odata ce acel creion este pus pe foaie, trebuie sa termini desenul in 8 ore. Esti constienta ca orice ai desena, va prinde viata, si de asemenea esti constienta ca doar desenele imblanzite sunt cuminti... Dar cele peste care nu poti avea niciun control... Te pot omori.
La gandul asta, creionul mi-a sarit din mana. Stiam ca doar creaturile imblanzite sunt OK, dar nu stiam ca cele neimblanzite imi pot aduce moartea. Am avut nevoie de ceva timp sa imi revin din soc. Am inghitit in sec, apoi mi-am luat, cu mana inca tremurand, Creionul de pe jos. Am inceput sa rasfoiesc paginile... Pagini albe, care probabil nu insemnau nimic. Abea acum, in toti acesti ani, am inceput sa ma intreb de unde vine acest caiet... Si cum de poate face desenele reale. Hannu sigur nu stia. Ea a fost creata cu mult de cand a aparut acest caiet. La un moment dat, m-am oprit brusc.Doua file scurte, ciopartite ravasit stateau prin apropierea mijlocului carnetului. Foi rupte. Pentru un moment, am incremenit. Cine stie ce soi de om ar putea sa le aiba acum... si cine stie ce soi de om ar putea sa creeze bestii care nu pot fi imblanzite de nimeni... Oricine poate face asta.
Sasuke:
Ma uitam lung la hartia pe care mi-o daduse Zanra. Nu era ceva normal... Nu era o presimtire normala. Sakura Haru...
-Sasuke?
Un copilas micut, cu chip de inger, cu par saten statea in fata mea. Melissa, surioara mea de 5 anisori. M-am ridica din pat, m-am indreptat spre ea, apoi m-am lasat pe vine. I-am sarutat usurel fruntea, simtind pe buzele mele cat de tare frige. Mi-am lipit mana de fruntea ei, asigurandu-ma ca aveam dreptate.
-Te simti bine, surioara?
Ce intrebare stupida. Logic ca nu se simtea bine. Am luat-o in brate, apoi m-am ridicat la statura normala. Am pornit spre camera ei, lasandu-l pe Zanra in urma. Cand am deschis usa camerei ei, un orizont roz mi-a iesit in cale. Covorasul roz, pufos statea intins pe toata suprafata podelei. Tapetul cu blanita de un roz mai inchis la culoare acoperea cei patru pereti. Patucul Melissei avea un asternut alb, cu un cearsaf roz. Dulapioarele cu oglinda erau de un roz bombon, iar laptopul ei, de asemenea, roz, statea pe biroul surorii mele. Am incercat sa ii fac toate poftele, de cand parintii nostrii au divortat. Statul a decis ca pentru a nu exista pace in ambele parti, eu ar trebui sa pastrez copilul, pemntru ca aveam 18 ani si deja eram major. Am reusit sa imi gasesc un loc de munca, ceva care sa il pot face acasa, astfel incat sa o pot supraveghea si pe Melissa. Si am gasit. O firma de cercetatori aveau nevoie de informatii urgente din siteuri ilegale de maxima securitate. Eram un fel de Hacker de parte "dreptatii" ca sa zic asa. Plus ca din asta, castigam bani frumosi. Locuiam intr-o vila cu 3 etaje si o gradina de toata frumusetea, ca sa nu mai spun de piscina din spate.
Un tusit firav ma trezi la realitate. Am asezat-o pe Melissa pe pat, dandu-i jos bluzita si pantalonasii de pijama, lasand-o in maiou si in chiloti. Trebuia sa o aerisesc cumva. In timpul asta, am scos termometrul din unul din sertarele biroului, si i l-am pus la sub brayt.
-Sasuke, o sa ma fac bine, nu-i asa?
I-am zambit blad, apoi mi-am pus mana pe fruntea ei.
-Sigur ca o sa te faci bine. Ai doar febra. O sa-ti treaca.
Am incercat sa o linistesc, zambindu-i si promitandu-i ca o sa se faca bine. Deodata, Zanra incepu sa apara, in spatele Melissei. I-a pus mana pe obraz, facand ochii mari.
-Sasuke, nu e de bine!
Ochii tulburi a-i lui Zanra ma faceau sa ma gandesc la ce e mai rau. I-am scos termometrul si m-am minunat. Termometrul arata 39 cu 7. Trebuia sa o duc de urgenta la un spital. Satena imi citea ingrijorarea de pe fata, incepand sa se zbata. Am linistit-o, din nou, spunandu-i ca nu e nimic grav, si ca doctorul o sa o ajute sa se faca mai bine. Speram doar sa nu se sperie, auzind de doctor, insa ea s-a uitat la mine si a afisat un biet zambet firav. Probabil ca nu putea face mai mult de atat. M-am grabit spre cuier, si mi-am luat pe mine geaca neagra, din piele, apoi m-am dus si am imbracat-o pe surioara mea cu ceva mai grosut. Am luat-o in brate, si am coborat scarile vilei. Zanra statea in urma mea, urmarindu-i temperatura.
-Creste si scade. Asta nu e normal. Prima data a scazut la 38, a doua oara a urcat la 40, iar acum e din nou la 38? Si in plus, urca si scade in ritm alert.
Am incercat sa ii mimez ceva discret, ca si cum as vrea sa ii verifice bataile inimii. Cum oamenii de rand nu-l pot vedea pe Zanra, ar crede ca sunt nebun si ca vorbesc singur. Dragonul a dat aprobator din cap, apoi a pus mana pe partea stanga a inimii ei, pret de un minut. In timpul asta, am dezarmat alarma masinii, urcandu-ma in ea.
-210 batai pe minut. Media de batai pe minut la un copil de varsta ei este de 90, cum a crescut atat?
Inima mi se facu asemeni unui purice. Febra? Batai ale inimii neregulate? Nu era de bine. Oricat de calm as fi incercat sa fiu, imi era de-a dreptul imposibil s-o fac. Imi puteam masca ingrijorarea, doar atunci cand Melissa isi arunca ochii in oglinda retrovizoare, asigurandu-se ca totul e in regula, si nu ma prefac atunci cand i-o spuneam... Desi ma prefaceam. Ea era tot ce mai aveam pe lume. Sa traiesc cu un dragon, si sa fiu inchis pentru ca oamenii ma credeau nebun, asta era de-a dreptul infioarator, dar era adevarat. As fi dat toti banii din lumea pentru ca aceasta copila sa se simta bine...Dar era grav. Trebuia sa ajung la spital cu orice pret, altfel...
~~~ va urma ~~~
Melissa: http://cache.gawkerassets.com/assets/ima..._anime.jpg
masina Hinatei: http://fancytuning.com/wp-content/upload...atic-1.jpg
![[Imagine: SIGN.png]](http://i1131.photobucket.com/albums/m556/miky100miky/SIGN.png)
Zone