Franturi de speranta

[Vero]

Am venit cu nextu, sper sa nu fie un capitol prea rău.Lectură plăcută.
Enjoy.



Cap 11. Confuzie


Era Austin.
Mă întrebam dacă nu cumva avea legătură cu faptul că i-am turnat apă în cap oxigenatei ăleia. Am încercat să mă eliberez, dar era inutil era prea puternic. M-am simţit lipită cu brutalitate de un perete care se afla în spatele meu. Imediat ce mi-a luat mâna de la gură şi am inspirat aer în piept am început să mă ţip la brunet.

- Uite ce e dacă ai venit să îţi aperi prietena să ştii că nu am nici o vină cu ceea ce s-a întâmplat am avertizat-o pe prietena ta şi este doar vina ei ca a primit ceea ce a primit. I-am zis încrezătoare şi fără nici un fel de teamă în glas, dar parcă nici nu mă auzea.
- Cine era tipul care a venit să te ia aseară ?! a spus după o perioadă de tăcere, tăcere care mă enerva la culme, dar când am auzit ceea ce a spus brunetul am rămas şocată. Stai puţin, asta însemna că era gelos?!
- Nu cred că este problema ta ce fac cu viaţa mea personală, pot să fac ce vreau, să ies cu cine vreau şi nu trebuie să mă explic nimănui. I-am răspuns din nou vorbind tare şi clar în cât să priceapă ce voiam să îi zic.
- Nu îmi spune că eşti gelos. Am continuat fără să îi dau ocazia să mai zică ceva şi judecând
după reacţia lui, cred că atinsesem un punct sensibil în ceea ce priveşte gelozia. Nu cred că era bărbat în lumea asta care să recunoască în faţa unei femei că este gelos, pentru că probabil si-ar fi pierdut credibilitatea.
- Eu nu sunt gelos, doar că îmi făceam griji pentru tine. Răspunse ca ars când auzi afirmaţia mea, deşi continua să mă ţină imobilizată.
- Ok atunci deci Hotarastete, Atunci sau Deci? Sincer m-a zgariat pe urechi cand am citit asta pot să plec cred că Alex mă aşteaptă. Am rostit şi fără să mai aştept m-am pregătit să plec, dar se pare că brunetul nu era de acord şi când am rostit numele lui Alex pot să jur că am simţit că m-a strâns mai tare, aşa că am început să mă zbat şi mai tare.
- Las-o în pace. Am auzit o voce foarte cunoscută era Jake care îl privea furios pe brunetul care imediat ce l-a văzut mi-a dat drumul. Mă pregăteam să plec. Întârziasem destul de mult aşa că, în treacăt, i-am mulţumit blondului care imediat cum am trecut de el m-a prins de mână forţându-mă să îl privesc şi eu care credeam că scăpasem.
- Ai grijă ,,pisicuţo” ştiu că nepotul lui Dean poate părea atrăgător, dar să ştii că nu e deloc aşa de bun precum pare. Mi-a rostit el încet fără însă ca Austin să audă după care m-a lăsat să plec ceea ce am ăi făcut evident.

Mergeam pe holul liceului gândindu-mă la ceea ce îmi spusese blondul de aceea nici nu am realizat că am ajuns la ieşirea liceului, însă când am ridicat privirea l-am văzut pe roşcat cum stătea lângă maşina lui roşie cu braţele încrucişate şi cu ochii închişi era atât de drăguţ, purta o pereche de blugi negri şi un tricou alb care îi scotea în evidenţă corpul lucrat.
Oare era adevărat ceea ce îmi zisese Jake? M-am întrebat în gând, dar privindu-l încă odată mi-am zis că nu putea fi adevărat, eram sigură că blondul mi-a spus asta doar ca să mă facă să îmi schimb părerea.

- Bună. Îmi pare rău dacă te-am făcut să aştepţi am fost puţin ,,reţinută” nu se pune space dp ghilimele ca să zic aşa. I-am zis roşcatului care a tresărit la apariţia mea bruscă.
- Nu îţi face griji nu aştept de mult. Mi-a răspuns la rândul lui privindu-mă şi zâmbind.

Am urcat în maşină fără să aştept ca el să îmi zică asta şi oricum eram sigură că nu îl deranja. Pe tot parcursul drumului nici unul dintre noi nu a spus nimic eram curioasă să aflu unde mergem m-am abţinut şi doar îl priveam din când în când, dar el părea mult prea concentrat ca să realizeze acest lucru. Fără să îmi dau seama, am început să mă gândesc la toate câte s-au întâmplat de când venisem aici şi probabil la câte aveau să se mai întâmple, deja mama urma să se căsătorească avea să fie fericită iar eu, deşi nu eram atât de încântată nu puteam să îi neg fericirea doar din simplul motiv că eu eram capricioasă şi nehotărâtă.

- Am ajuns. Mi-a spus roşcatul însă când am vrut să privesc am simţit cum sunt legată la ochii cu un fel de material şi chiar dacă nu aveam nici cea mai vagă idee despre ce putea fi vorba.
Am simţit cum sunt luată uşor de mână şi îndemnată să îl urmez şi fiind atenţionată din când în când asupra obstacolelor care apăreau.
După zece minute de mers ne-am oprit aşa că roşcatul mi-a dat jos acel material spunându-mi să nu deschid ochii decât atunci când îmi va spune el.

- Gata. A rostit el aşa că i-am deschis şi am rămas uimită. În faţa mea se afla un lac destul de mare iar în mijlocul acestuia se afla o insulă nu foarte mare şi pe care puteai ajunge cu ajutorul unui pod acoperit cu mătase pe care erau presărate petale de trandafirii roşii iar de o parte şi de alta a acelui pod erau puse nişte torţe de fier.

L-am văzut pe Alex cum mă îndemna să îl urmez, aşa că fără să mai stau pe gânduri am păşit pe mătasea albă şi ne-am îndreptat spre insula pe care se afla o masă şi două scaune iar în jur mulţi trandafiri.

Am fost invitată de roşcat să iau loc în timp ce el a scos dintr-un coş de picnic o cutie de pizza şi se pare că era preferata mea şi cred că mama îşi dăduse drumu’ la gură ca de obicei. Însă nu aveam de ce să mă plâng era absolut perfect ceea ce se întâmpla acum şi indiferent care ar fi fost motivul pentru prima dată în viaţă mă simţeam specială.

- Îţi place? Mă întrebă băiatul văzând că nu spun nimic.
- Da am rostit încet.
- Ştii în mare parte asta va fi decorul şi de la nunta lui Dean cu mama ta şi doream să ştim ce părere ai despre ideea mea, desigur că se va desfăşura pe o insulă mult mai mare. Îmi răspunse acesta privindu-mă.
- Este frumos sunt sigură că mama va fi mai mult decât încântată. I-am răspuns imaginându-mi deja reacţia pe care avea să o aibă viitoarea doamnă Collins , iar asta m-a făcut să chicotesc.

După am continuat să vorbim despre diferite lucruri, aflând fiecare lucruri noi unul despre celălalt însă ceea ce m-a surprins cu adevărat a fost faptul că roşcatul era campion naţional la judo de cinci ani, asta era cu adevărat surprinzător.

Trecuseră câteva ore bune de când ne aflam aici vorbind despre multe lucruri, însă majoritatea erau flecuri lipsite de sens. Am privit ceasul de la telefon care indica ora şaisprezece şi un sfert destul de târziu cred că venise timpul să plec şi totuşi când am vrut să mă ridic am fost oprită de Alex care mă privea insistent şi foarte serios.
Atunci l-am văzut cum îmi înmânează o cutie destul de mare ambalată frumos într-o coală galbenă şi cu nişte trandafiri roşii, legată cu o fundă roşie se pare că era un cadou, însă nu ştiam pentru ce, deoarece ziua mea era abia săptămâna viitoare. Acesta mi-a spus să nu îl deschid decât după ce ajung acasă lucru care m-a pus puţin pe gânduri, dar am acceptat.

L-am văzut pe roşcat cum se ridică şi se apropie de mine încet. Ştiam ce avea de gând să facă sau măcar bănuiam, iar când a început să îşi apropie cu repeziciune buzele lui de ale mele am ştiut că aveam dreptate. Nu m-am opus ba chiar i-am răspuns la sărut, deşi nu ştiam de ce o făcusem.

Curând sărutul a luat sfârşit acesta m-a privit în ochii în timp ce o tăcere apăsătoare pusese stăpânire pe noi.

- Rose, zise acesta într-un final după care se opri.
- Trebuie să îţi spun ceva foarte important, continua el încet. Rose eu…te…te iubesc.

Well. Cam astea au fost ce mi-a sarit in ochi. Au mai fost greseli da nu mai stau sa corectez. In ifne. Mi-a placut capitolul. A fost foarte frumos ^^. Deci am uitat sa imi cer scuze ca am intarziat. Tipic mie de altfel. So, sa revenim. Descrierea a fost frumoasa, naratiunea la fel, dialogul nu a fost sec, actiunea nu a fost grabita. Greselile de tastare le-am scris mai sus. So, atat am avut de spus. Astept nextu si nu uita sa ma anunti. Buh bye!:*