Cateva creatii de-ale mele

[Addeh]

Va multumesc pentru comm`uri, fetelor. Apreciez asta>:D< Well, here-s the next. Lectura placuta. :D


Capitolul 2


Stateam pe pat si imi asteptam presupusa familie, noua mea familie. Totul era pregatit, bagajul zacea pe jos, iar camera parea pustie si goala, mai ales de cand m-am certat cu Mike. Nu pot si nu vreau sa accept o asemenea relatie, stiind ca el este cel mai bun prieten al meu. Poate ca de aceea il ignor si-l evit pe cat posibil. Imi este teama, teama sa-l privesc, sa-l am alaturi sau chiar sa-mi vorbeasca.
Aud un scartait deranjant dinspre usa. Deja intuiesc cine este si nu ar avea rost sa dau inapoi acum.
- Esti gata? Vino. Familia ta adoptiva vrea sa te cunoasca, mi se adreseaza blondul, aruncandu-si privirea inspre fereastra larg deschisa. Imi las capul in jos, in acelasi timp ridicandu-ma de pe pat. Incerc sa trec pe langa el, insa Mike ma opreste.
- Mike! Da-mi drumul, ii “poruncesc” eu, vazand ca puterea cu care-mi strange mana este prea mare. Se uita la mine cu niste ochi agresivi, dar totusi, tristi.
- De ce-mi faci asta, Josh? De ce dracului iti place sa ma provoci?! Raspunde!
Poftim?! Deci a intrecut orice limita! Cu ce il provoc? Eu nu fac decat sa-l evit si sa-l ignor pentru ca nu vreau sa ma gandesc la ce se poate intampla, refuz sa ma gandesc la viitor.
- Ce?! Tu crezi ca eu sunt vinovat? Ii reprosez, vrand sa-l fac sa realizeze ca ceea ce gandeste este gresit. Tu chiar nu vezi ce faci?! Ma ranesti, Mike… Si tu nu-ti dai seama, continuu eu dupa aceea.
Nu spune nimic, doar se indeparteaza cu cativa pasi, parca frustrat si speriat.
- Nu… Josh, nu… Eu…
Stiu ca tot ce a facut pana acum nu este deloc in regula, dar este amicul meu, iar toate astea, toate amintirile mele, amintirile noastre legate de acest loc, nu se pot uita. Nimic n-o sa dispara atat de repede.
- Pleaca. Uite-te la mine! Ai dreptate, te ranesc si nu-mi dau seama de asta, nu vreau s-o mai fac vreodata. Poate ca-ti va fi mai bine alaturi de ei. Doar… Pleaca, vreau sa uiti de tot.
- Imi ceri sa plec? Tu te-auzi ce vorbesti? Cum as putea?! Spune-mi! Adica sa las in urma cuvintele tale care imi spuneau “Te iubesc”, sa trec cu vederea acel sarut si tot ce s-a intamplat?! Esti atat de cinic, Mike.
- Fa-o odata! De ce dracu` o mai lungesti atat?! Pleaca si gata!
“ Ce pot face? ” Imi cobor capul in pamant, incapand sa plang. Lacrimi reci, varsate degeaba. Ma doare, chiar ma doare sa asist la asta, acum. E ciudat… Acum cateva clipe il refuzam, il respingeam si acum nici eu nu mai stiu ce fac sau ce spun.
Plec. Poate are dreptate. E mai bine asa.
Incep sa fug pe holurile orfelinatului, nepasandu-mi daca o sa cad sau chiar mai rau.
Brusc, ma izbesc puternic de cineva. Doar cateva secunde pana la impactul corpului meu cu cimentul rece al holului mai erau, poate cu atat mai dura, insa persoana de care m-am lovit ma prinde de mana si-mi opreste caderea.
- Ai grija, aud vocea ca de gheata a barbatului. Il privesc cu ochii tematori si uimiti, privirea cazandu-mi pe aspectul sau fizic. Imbracamintea formata dintr-un sacou maroniu il face sa para un om serios, la fel si pantalonii sai de aceeasi culoare, are o pereche de ochi verzi ce bat inspre albastru, un albastru metalizat si salbatic. Parul rebel de un cenusiu neobisnuit ii ajunge pana in zona umerilor, dandu-i alura unui barbat misterios, iar buzele carnoase si rozalii nu indica niciun semn specific facial, doar indiferenta. Observand ca-l privesc insistent, imi vorbeste pe acelasi ton glacial.
- Hmm. Tu esti baiatul din poza, Joshua parca. Incantat atunci. Eu sunt Daniel Curtis, fratele tau vitreg, mai bine zis, noua ta familie.
- Stai. Ce vrei sa spui cu asta? Tu esti…?
- Mda, pustiule. Acum hai, n-am toata ziua la dispozitie si-n plus, sper sa fiu satisfacut pe deplin, incat sa merite banii platiti.
“ Ce tot vorbeste? Ce bani? “
Brusc, imi prinde barbia intre degete, apropiindu-si chipul amenintator de mult de fata mea. Ii observ zambetul precum al unei persoane pline de sine si victorioase. In final, buzele sale-mi acopera gura, dandu-mi un sarut sufocant. Isi duce o mana in parul meu, strangand, facandu-ma sa scancesc, astfel el ajungand la limba mea si incepand un duel fierbinte. “Jocul” lui este chiar sufocant, sarutul ma lasa fara aer.
- Nnn… Lasa-ma… reusesc eu sa spun printre gafaieli, luand o gura mare de aer in momentul in care ma elibereaza, dupa care continuu: Ce tot faci? Esti nebun?!
- Doar taci din gura, asta daca nu vrei ceva mai mult chiar acum si…aici.
Odata ce-si termina spusele, isi duce cealalta mana intre picioarele mele, obligandu-ma sa tac din gura. Ma apuca un val de caldura, iar eu rosesc instantaneu.
- Foarte bine, pustiule. Acum hai.
As fi vrut sa protestez cumva, dar ma simt ametit si parca totul se invarte, pana si tipul asta. Ma pierd parca, cazand in cele din urma intr-un somn adanc.


***


Imi deschid ochii si primul lucru pe care-l fac este sa privesc spre fereastra. S-a intunecat. Stai putin! S-a intunecat?! Ce s-a intamplat de fapt? Si unde ma aflu?
- Oh, ce durere ingrozitoare.
- Da, dar intr-o clipa, o sa te simti mai mult decat bine, te asigur, il aud pe asa-zisul Daniel, stand si uitandu-se la mine de pe un scaun din apropiere. Instinctiv, doresc sa ma ridic, dar remarc cu stupoare ca sunt legat de pat!
- Nenorocitule! Ce inseamna toate astea?! Da-mi drumul, lasa-ma sa plec!
- Calm.
Atat.
Imi spune sa ma calmez? Cum as putea face asta, cand eu sunt legat de un pat cu niste nenorocite de catuse!? Daniel se ridica de pe scaunul acela blestemat, slabindu-si nodul de la cravata si dandu-si sacoul jos. Isi desface cativa nasturi de la camasa, apropiindu-se de mine.
- Ce… Ce-ai de gand sa faci…? Il intreb eu, in timp ce el se urca incet, dar sigur in pat.
- Oh, dar n-am sa fac nimic. Relaxeaza-te.
Presimt ceva, si nu e de bine. Incep sa regret ca m-am certat cu amicul meu, incepe sa-mi para rau ca am fost “adoptat”.



Uitati si pozele: Daniel Curtis: http://i83.photobucket.com/albums/j284/c...sho6kn.jpg
Joshua: http://media.photobucket.com/image/anime...1_1280.jpg
Mike: http://images2.fanpop.com/images/photos/...00-309.gif
Poza lui Mike este singura care se potrivea, deci scuzati culoarea ochilor ce ar trebui sa fie negru. :)