01-03-2011, 10:21 AM
So... Acesta nu este primul meu fic, dar astept critici (cu bratele deschise) :)
Disclaimer #1: Nu detin niciun personaj din manga-ul Naruto creat de Masashi Kishimoto, nu fac profit de pe urma acestor personaje si nu imi insusesc niciun drept de autor decat pentru personajele create de mine in acest fic.
Disclaimer #2: Intamplarile nu sunt preluate din anime-ul Death Note. Ideea este originala, desi seamana un pic. Respect drepturile de autor Death Note si nu ma intind mai mult decat imi este limita in acest fic.
Sper sa va placa! :zuppy04:
Sasuke:
Patru pereti si un fost baiat obijnuit -- eu... S-au cel putin, asa crezusem. Stateam in fata oglinzii, deslusindu-mi chipul intunecat. Ochii mei negri priveau atent reflectia din oglinda. Priveam acest individ brunet, fara nicio reactie, de bine sau de rau. Nu era felul in care aratam. Era felul meu de a fi. Aveam 23 de ani, eram liber sa imi fac o viata, sa traiesc alaturi de o fata, liber sa imi gasesc un job stabil si o casa calumea, dar ma simteam in acelasi timp inchis, lasat liber doar ca sa visez la ce imi propusesem. Intr-un moment al nervilor, am aruncat oglinda cat colo, lasand-o sa se izbeasca de perete. Cioburile s-au desprins, unele de altele, maruntindu-se din ce in ce mai mult.
-Ai grija cu chestia aia, baiete! Poti rani pe cineva!
Mi-am indreptat ochii catre locul unde aruncasem oglinda.
-Ce? Ti-ai pierdut cunostinta si nu iti mai recunosti propria creatie?
Am tacut. Cel care vorbea era Zanra, un dragon negru care imi ruinase intreaga viata de acum 7 ani... Ba nu, eu o facusem.Cand aveam numai 14 ani, iar surioara mea Melissa nici macar nu se nascuse, si mergeam catre scoala, am gasit pe jos un caiet, plin de foi goale. Pentru mine, era ca orice alt caiet cumparat cu bani, de la prima papetarie de peste drum, insa orice caiet gratuit era egal cu mai multi bani pentru pizza, atunci cand ma intorceam cu prietenii dupa scoala si sarbatoream al cine stie catelea 4. Eu dadeam pe luna o gramada de bani pe caiete, topuri de foi si capse. Eram un talent la desen in adevaratul sens al cuvantului. Daca ma puneai sa iti demonstrez ca stiu sa desenez, aveam la dispozitie cam 54 de caiete studentesti cu foaie velina si peste 300 de foi capsate cu desene. Desenam monstrii, chipuri ale colegilor, schitam fel si fel de dragoni si demoni, cream tot felul de benzi desenate cu supereroi si scoteam in evidenta anumite personaje ale unor carti horror, desenandu-le. Totusi, acel caiet gasit de mine nu era orice fel de caiet. Nu stiam cum, si de unde vine, insa, cand am ajuns acasa si am facut primul meu desen, cu un dragon negru, cu ochii rosii si solzii etalati la perfectie, impreuna cu aripile acoperite de umbre si linii, am fost mai mandru decat orice creatie. I-am dat un nume, scriind sus pe foaie "Zanra". Era seara cand facusem desenul, asa ca, pentru a fi odihnit, in ziua aceea ma culcasem devreme. De dimineata, m-am trezit cu dragonul desenat seara trecuta, viu, in carne si oase, putand vorbii pe limba mea cu mine. Nu fusesem nici pe departe speriat. La varsta de 14 ani, cand ai un fel de caiet magic, unde tot ce desenezi prinde viata, ti se pare misto, si esti doritor de cat mai mult. Asa am fost si eu. Cat as fi vrut sa ma laud in fata colegilor si prietenilor cu el, insa de fiecare data, am fost oprit de Zanra. El bagase spaima in mine cu o chestie de genul "cineva gelos ar putea sa ti-l fure, si ar putea sa creeze o creatura malefica pentru a ma distruge". Chiar daca motivul nu era unul real, ma rog, partea cu creatura, nu m-am laudat, ingrozit de acest gand. Am mai creat un dragon, unul alb, de data asta. Umbrele zburdau jucause printre liniile negre, ingrosate, incercand sa imi faca personajul sa para viu. Zanra m-a invatat doua lucruri despre caiet. In primul rand, odata ce ai inceput un desen, trebuie sa il termini in decurs de 8 ore, altfel, desenul prindea viata, ne fiind finalizat. A doua regula "de aur" in toata treaba asta era aceea ca, numai eu imi pot vedea creatiile... si cel care atingea caietul. Fix de aceea am creat-o pe Hannu, cel de-al doilea dragon, cel alb. Cineva trebuia sa aiba grija de caietul meu cand eu nu eram prin preajma. Asta era misiunea lui Hannu. Sincer, i-as fi dat-o primului meu personaj desenat pe acel caiet, insa cineva trebuia sa ma protejeze impotriva huliganilor mai mari si mai puternici, nu? Era ca un duo impotriva "dusmanilor" lui Sasuke Uchiha. Dar, intorcandu-ne la Hannu, si la cat de neglijent am fost, am pierdut caietul... si pe Hannu, odata cu el. Imi parea rau ca nu am mai desenat si alte creaturi, dar acum imi dau seama ca doar Zanra singur face cat 10. Doi ani mai tarziu, aud la stiri ca politia suspecteaza existenta unui caiet, exact ca cel care il aveam eu, care ar fi o reala amenintare pentru intreaga lume. Drept urmare, seful lor, care isi ascundea adevarata identitate sub numele de "King
" a inceput investigatiile cu cei mai de elita politisti din tara. Dupa alti 2 ani, cand devenisem major, cazul a fost inchis, sub semnul intrebarii. Stiam ca cineva trebuie sa fi gasit caietul... si pe Hannu, de asemenea. Am inceput propriami investigatie, in cautarea respectivului... sau a respectivei. Trebuia sa descoper persoana la timp, sau riscam ca desenele mele sa fi fost sterse, si caietul adus la politie... dupa care ar fi comparat amprentele. As fi ajuns dupa gratii doar pentru ca am creat doi dragoni, desenandu-i. Eram in pericol, si de aceea trebuia sa il, sau sa o, gasesc. L-am pus pe Zanra sa cerceteze lumea de afara, cata vreme incerc sa patrund in caculatorul lui King, si sa caut prin dosare potentialii noi posesori al caietului. Desigur, probabil ca a fost tarat prin atatea locuri incat probabil amprenta mea se stersese... insa, daca nu as fi actionat eu la timp, inaintea politistilor, lumea probabil ca ar fi fost infundata de monstrii, poate ca nu atat de bine desenati, insa extrem de periculosi. Deci... se pare ca Zanra s-a intors.
-Baiete, am vesti proaste. Dosarele s-au redeschis. Si de parca nu ar fi fost de ajuns, King a chemat o echipa de elita japoneza pentru rezolvarea cazului.
-Echipa de elita japoneza?! sar eu ca ars. Japonia e plina de echipe a cate 4 politisti ageri la creier. Poate suficient de ageri incat sa intareasca securitatea dosarelor... si poate destul de ageri cat sa descopere primul proprietar al caietelor...
-Nu te ambala asa, Sasuke! Am gasit prin fisierele lui King o lista cu cei din echipa. Stiu ca ai locuit in Japonia o vreme, si sti cum sta treaba pe acolo, dar mai bine te uiti pe lista asta. Sunt sigur ca o sa-ti sara in ochi ceva bizar.
Zanra imi intinse lista. Am insfacat-o, cu degetele mele reci, gandindu-ma din timp la o strategie. Ceva bizar... Nu cred ca pot gasi ceva bizar la niste nume.
Rozairo Hakuna
Tarusami Inako
Ino Yamanaka
Sakura Haruno
La ultimul nume, am avut un fel de presimtire... Intr-adevar... Ceva bizar...
Sakura:
Stateam in pat, privind tavanul. Maine-dimineata, va trebui sa plec din Japonia... M-am intors pe partea cealalta, lovind din greseala cu mana in coperta lemnoasa a caietului. Gasindu-,l aici, l-am luat, strangandu-l la piept.
-Sakura, te simti bine?
Vocea blanda a lui Hannu imi mangaia blajin urechile.
-Sunt bine, Hannu. Doar ca... Ar trebui sa ma culc... Noapte buna...
Hannu s-a retras incetisor. Am inchis ochii, amintindu-mi locul unde gasisem acest caiet. Cand aveam 15 ani, si eram stabilita in Los Angeles, si ma plimbam prin parc, alaturi de prietena mea cea mai buna, Hinata, si de sora mea mai mare, sora adoptata, Ino, am remarcat pe o bordura un caiet curat. L-am luat, si de atunci viata mea se schimbase. In primul rand, ma mutasem in Japonia, datorita locurilor de munca ale parintilor mei.Trebuia sa am grija in toate privintele. Nu ma pricepeam la desen, asa ca in loc sa fac vreo prostie, am incercat sa ma abtin. Mereu mi-am dorit sa il intalnesc pe creatorul lui Hannu... si a unui dragon negru... Zarna... Zara... A, da! Zanra! Tatal meu murise doi ani mai tarziu, lasandu-ne pe mine, pe mama, si pe sora mea, sa ne descurcam singure. Acum un an, mama noastra a disparut, lasand in urma ei un bilet, prin care ne transmitea ca s-a saturat de noi si ca de acum vrea viata ei, departe de orice amintire a tatalui meu natural. Eram o amintire. Nu un om, nu o persoana. Eram doar o amintire... una dureroasa. Asta a fost fix cand mi-am luat in serios, si eu si sora mea vitrega, rolul de detectiv-psiholog. Intr-un fel sau altul, numai eu eram detectiv-psiholog. Sora mea, decat detectiv. Eu am terminat facultatea la 21 de ani cu dubla specializare... dar asta e alta poveste. Nu credeam ca voi mai vedea vreodata Los Angeles. Auzisem despre cazul caietului, asa ca eu si Ino ne-am aliat, ne-am integrat in grupul de detectivi spre L.A., pentru cazul cu caietul, asta numai pentru a-i tine departe de adevar. In plus, auzisem de la Hannu cum ca stapanul caietului ar fi locuit, si inca locuieste acolo, desi s-a nascut aici, in Japonia... La fel ca mine. Mama a vrut sa nasca intr-o tara straina, cu un nume frumos, sau cel putin cu un pseudonim frumos, cum ar fi "Tara soarelui rasare". Asa ca m-a nascut aici, mi-a ales un nume japonez, apoi ne-am intors in L.A. cu bine.Sincer, ar trebui sa notez asta... "La 22 de ani, Detectiv-psihologul Sakura Haruno se intoarce in Los Angeles". Asta chiar ar fi ceva de tinut minte! Am dat drumul carnetului din bratele mele, intorcandu-ma in partea opusa. Hannu era chiar acolo, veghiandu-ma.
-Sti, chiar si dragonii mai dorm cateodata, ii spun, cu vocea joasa, ca si cum "ma trezisem" din somnul meu scurt.
-Eu nu pot dormi, copila, si tu sti asta... Cel putin, nu in seara asta... Cand stiu ca ma voi intoarce acasa. Cred ca voi mai da o raita pe aici... prin Japonia, ca sa imi iau ramas-bun.
Am afirmat din cap, apoi mi-am apucat telefonul de pe noptiera. L-am pus sa sune la 8:55, apoi mi-am asezat carnetul pe masa. Dupa ce Hannu a iesit din camera, mi-am lasat capul sa cada pe perna. Am adormit...
___________________________________________
Zanra: http://s.bebo.com/app-image/6792590486/6...on_RPC.jpg
Hannu: http://pictures.linkmesh.com/dragons/ima...dragon.jpg
Sasuke: http://quizilla.teennick.com/user_images..._full.jpeg
Sakura: http://i45.photobucket.com/albums/f51/xD...aruno3.jpg
Disclaimer #1: Nu detin niciun personaj din manga-ul Naruto creat de Masashi Kishimoto, nu fac profit de pe urma acestor personaje si nu imi insusesc niciun drept de autor decat pentru personajele create de mine in acest fic.
Disclaimer #2: Intamplarile nu sunt preluate din anime-ul Death Note. Ideea este originala, desi seamana un pic. Respect drepturile de autor Death Note si nu ma intind mai mult decat imi este limita in acest fic.
Sper sa va placa! :zuppy04:
Sasuke:
Patru pereti si un fost baiat obijnuit -- eu... S-au cel putin, asa crezusem. Stateam in fata oglinzii, deslusindu-mi chipul intunecat. Ochii mei negri priveau atent reflectia din oglinda. Priveam acest individ brunet, fara nicio reactie, de bine sau de rau. Nu era felul in care aratam. Era felul meu de a fi. Aveam 23 de ani, eram liber sa imi fac o viata, sa traiesc alaturi de o fata, liber sa imi gasesc un job stabil si o casa calumea, dar ma simteam in acelasi timp inchis, lasat liber doar ca sa visez la ce imi propusesem. Intr-un moment al nervilor, am aruncat oglinda cat colo, lasand-o sa se izbeasca de perete. Cioburile s-au desprins, unele de altele, maruntindu-se din ce in ce mai mult.
-Ai grija cu chestia aia, baiete! Poti rani pe cineva!
Mi-am indreptat ochii catre locul unde aruncasem oglinda.
-Ce? Ti-ai pierdut cunostinta si nu iti mai recunosti propria creatie?
Am tacut. Cel care vorbea era Zanra, un dragon negru care imi ruinase intreaga viata de acum 7 ani... Ba nu, eu o facusem.Cand aveam numai 14 ani, iar surioara mea Melissa nici macar nu se nascuse, si mergeam catre scoala, am gasit pe jos un caiet, plin de foi goale. Pentru mine, era ca orice alt caiet cumparat cu bani, de la prima papetarie de peste drum, insa orice caiet gratuit era egal cu mai multi bani pentru pizza, atunci cand ma intorceam cu prietenii dupa scoala si sarbatoream al cine stie catelea 4. Eu dadeam pe luna o gramada de bani pe caiete, topuri de foi si capse. Eram un talent la desen in adevaratul sens al cuvantului. Daca ma puneai sa iti demonstrez ca stiu sa desenez, aveam la dispozitie cam 54 de caiete studentesti cu foaie velina si peste 300 de foi capsate cu desene. Desenam monstrii, chipuri ale colegilor, schitam fel si fel de dragoni si demoni, cream tot felul de benzi desenate cu supereroi si scoteam in evidenta anumite personaje ale unor carti horror, desenandu-le. Totusi, acel caiet gasit de mine nu era orice fel de caiet. Nu stiam cum, si de unde vine, insa, cand am ajuns acasa si am facut primul meu desen, cu un dragon negru, cu ochii rosii si solzii etalati la perfectie, impreuna cu aripile acoperite de umbre si linii, am fost mai mandru decat orice creatie. I-am dat un nume, scriind sus pe foaie "Zanra". Era seara cand facusem desenul, asa ca, pentru a fi odihnit, in ziua aceea ma culcasem devreme. De dimineata, m-am trezit cu dragonul desenat seara trecuta, viu, in carne si oase, putand vorbii pe limba mea cu mine. Nu fusesem nici pe departe speriat. La varsta de 14 ani, cand ai un fel de caiet magic, unde tot ce desenezi prinde viata, ti se pare misto, si esti doritor de cat mai mult. Asa am fost si eu. Cat as fi vrut sa ma laud in fata colegilor si prietenilor cu el, insa de fiecare data, am fost oprit de Zanra. El bagase spaima in mine cu o chestie de genul "cineva gelos ar putea sa ti-l fure, si ar putea sa creeze o creatura malefica pentru a ma distruge". Chiar daca motivul nu era unul real, ma rog, partea cu creatura, nu m-am laudat, ingrozit de acest gand. Am mai creat un dragon, unul alb, de data asta. Umbrele zburdau jucause printre liniile negre, ingrosate, incercand sa imi faca personajul sa para viu. Zanra m-a invatat doua lucruri despre caiet. In primul rand, odata ce ai inceput un desen, trebuie sa il termini in decurs de 8 ore, altfel, desenul prindea viata, ne fiind finalizat. A doua regula "de aur" in toata treaba asta era aceea ca, numai eu imi pot vedea creatiile... si cel care atingea caietul. Fix de aceea am creat-o pe Hannu, cel de-al doilea dragon, cel alb. Cineva trebuia sa aiba grija de caietul meu cand eu nu eram prin preajma. Asta era misiunea lui Hannu. Sincer, i-as fi dat-o primului meu personaj desenat pe acel caiet, insa cineva trebuia sa ma protejeze impotriva huliganilor mai mari si mai puternici, nu? Era ca un duo impotriva "dusmanilor" lui Sasuke Uchiha. Dar, intorcandu-ne la Hannu, si la cat de neglijent am fost, am pierdut caietul... si pe Hannu, odata cu el. Imi parea rau ca nu am mai desenat si alte creaturi, dar acum imi dau seama ca doar Zanra singur face cat 10. Doi ani mai tarziu, aud la stiri ca politia suspecteaza existenta unui caiet, exact ca cel care il aveam eu, care ar fi o reala amenintare pentru intreaga lume. Drept urmare, seful lor, care isi ascundea adevarata identitate sub numele de "King
" a inceput investigatiile cu cei mai de elita politisti din tara. Dupa alti 2 ani, cand devenisem major, cazul a fost inchis, sub semnul intrebarii. Stiam ca cineva trebuie sa fi gasit caietul... si pe Hannu, de asemenea. Am inceput propriami investigatie, in cautarea respectivului... sau a respectivei. Trebuia sa descoper persoana la timp, sau riscam ca desenele mele sa fi fost sterse, si caietul adus la politie... dupa care ar fi comparat amprentele. As fi ajuns dupa gratii doar pentru ca am creat doi dragoni, desenandu-i. Eram in pericol, si de aceea trebuia sa il, sau sa o, gasesc. L-am pus pe Zanra sa cerceteze lumea de afara, cata vreme incerc sa patrund in caculatorul lui King, si sa caut prin dosare potentialii noi posesori al caietului. Desigur, probabil ca a fost tarat prin atatea locuri incat probabil amprenta mea se stersese... insa, daca nu as fi actionat eu la timp, inaintea politistilor, lumea probabil ca ar fi fost infundata de monstrii, poate ca nu atat de bine desenati, insa extrem de periculosi. Deci... se pare ca Zanra s-a intors.
-Baiete, am vesti proaste. Dosarele s-au redeschis. Si de parca nu ar fi fost de ajuns, King a chemat o echipa de elita japoneza pentru rezolvarea cazului.
-Echipa de elita japoneza?! sar eu ca ars. Japonia e plina de echipe a cate 4 politisti ageri la creier. Poate suficient de ageri incat sa intareasca securitatea dosarelor... si poate destul de ageri cat sa descopere primul proprietar al caietelor...
-Nu te ambala asa, Sasuke! Am gasit prin fisierele lui King o lista cu cei din echipa. Stiu ca ai locuit in Japonia o vreme, si sti cum sta treaba pe acolo, dar mai bine te uiti pe lista asta. Sunt sigur ca o sa-ti sara in ochi ceva bizar.
Zanra imi intinse lista. Am insfacat-o, cu degetele mele reci, gandindu-ma din timp la o strategie. Ceva bizar... Nu cred ca pot gasi ceva bizar la niste nume.
Rozairo Hakuna
Tarusami Inako
Ino Yamanaka
Sakura Haruno
La ultimul nume, am avut un fel de presimtire... Intr-adevar... Ceva bizar...
Sakura:
Stateam in pat, privind tavanul. Maine-dimineata, va trebui sa plec din Japonia... M-am intors pe partea cealalta, lovind din greseala cu mana in coperta lemnoasa a caietului. Gasindu-,l aici, l-am luat, strangandu-l la piept.
-Sakura, te simti bine?
Vocea blanda a lui Hannu imi mangaia blajin urechile.
-Sunt bine, Hannu. Doar ca... Ar trebui sa ma culc... Noapte buna...
Hannu s-a retras incetisor. Am inchis ochii, amintindu-mi locul unde gasisem acest caiet. Cand aveam 15 ani, si eram stabilita in Los Angeles, si ma plimbam prin parc, alaturi de prietena mea cea mai buna, Hinata, si de sora mea mai mare, sora adoptata, Ino, am remarcat pe o bordura un caiet curat. L-am luat, si de atunci viata mea se schimbase. In primul rand, ma mutasem in Japonia, datorita locurilor de munca ale parintilor mei.Trebuia sa am grija in toate privintele. Nu ma pricepeam la desen, asa ca in loc sa fac vreo prostie, am incercat sa ma abtin. Mereu mi-am dorit sa il intalnesc pe creatorul lui Hannu... si a unui dragon negru... Zarna... Zara... A, da! Zanra! Tatal meu murise doi ani mai tarziu, lasandu-ne pe mine, pe mama, si pe sora mea, sa ne descurcam singure. Acum un an, mama noastra a disparut, lasand in urma ei un bilet, prin care ne transmitea ca s-a saturat de noi si ca de acum vrea viata ei, departe de orice amintire a tatalui meu natural. Eram o amintire. Nu un om, nu o persoana. Eram doar o amintire... una dureroasa. Asta a fost fix cand mi-am luat in serios, si eu si sora mea vitrega, rolul de detectiv-psiholog. Intr-un fel sau altul, numai eu eram detectiv-psiholog. Sora mea, decat detectiv. Eu am terminat facultatea la 21 de ani cu dubla specializare... dar asta e alta poveste. Nu credeam ca voi mai vedea vreodata Los Angeles. Auzisem despre cazul caietului, asa ca eu si Ino ne-am aliat, ne-am integrat in grupul de detectivi spre L.A., pentru cazul cu caietul, asta numai pentru a-i tine departe de adevar. In plus, auzisem de la Hannu cum ca stapanul caietului ar fi locuit, si inca locuieste acolo, desi s-a nascut aici, in Japonia... La fel ca mine. Mama a vrut sa nasca intr-o tara straina, cu un nume frumos, sau cel putin cu un pseudonim frumos, cum ar fi "Tara soarelui rasare". Asa ca m-a nascut aici, mi-a ales un nume japonez, apoi ne-am intors in L.A. cu bine.Sincer, ar trebui sa notez asta... "La 22 de ani, Detectiv-psihologul Sakura Haruno se intoarce in Los Angeles". Asta chiar ar fi ceva de tinut minte! Am dat drumul carnetului din bratele mele, intorcandu-ma in partea opusa. Hannu era chiar acolo, veghiandu-ma.
-Sti, chiar si dragonii mai dorm cateodata, ii spun, cu vocea joasa, ca si cum "ma trezisem" din somnul meu scurt.
-Eu nu pot dormi, copila, si tu sti asta... Cel putin, nu in seara asta... Cand stiu ca ma voi intoarce acasa. Cred ca voi mai da o raita pe aici... prin Japonia, ca sa imi iau ramas-bun.
Am afirmat din cap, apoi mi-am apucat telefonul de pe noptiera. L-am pus sa sune la 8:55, apoi mi-am asezat carnetul pe masa. Dupa ce Hannu a iesit din camera, mi-am lasat capul sa cada pe perna. Am adormit...
___________________________________________
Zanra: http://s.bebo.com/app-image/6792590486/6...on_RPC.jpg
Hannu: http://pictures.linkmesh.com/dragons/ima...dragon.jpg
Sasuke: http://quizilla.teennick.com/user_images..._full.jpeg
Sakura: http://i45.photobucket.com/albums/f51/xD...aruno3.jpg
![[Imagine: SIGN.png]](http://i1131.photobucket.com/albums/m556/miky100miky/SIGN.png)
Zone