28-02-2011, 10:21 AM
~MusicXD~: esti o scumpa, mercii de comm, chiar nu ma gandeam ca are sa-mi lase cineva.
Nu te teme are sa vine in capitolul 3-4, deci stai calma si am o idee de o sa zguduie pamantul. :)) Mercii . >:D<
Gata sa lasam palavrageala revin cu urmatorul capitol. Sper sa va placa, desigur nu este prea lung, dar urmatoarele o sa fie mai lungi ca am sa incadrez mai multe idei in ele. Ca sa pot sa le fac si sa le si termin. :-)Si sigur am greseli, scuzatima.
Capitolul II
- Thailor !
- Miles ! Nu pot sa cred, Miles McGlar, ce faci aici ? ma intreaba el indepartandu-se de reporterii si apropiindu-se de mine uimit.
- Ar trebui sa te intreb acelasi lucru, ii raspund eu panandu-mi mainile in san si razand, iar apoi mi se alatura si el mie.
- Pai eu sunt mica vedeta secreta ce trebuia sa vina aici, ce nu stiai ? ma intreab din nou, insa de data aceasta isi apropie chipul mai mult de al meu si imi zambeste strengareste asa cum o facea candva. Ma indimida mereu numai cand facea un gest ca acesta, m-am indepartat de el umpic si apoi i-am raspuns.
- Nu, de unde sa stiu ca tu erai, nimeni nu mi-a spus cum te cheama, adica pe mica "vedeta", nu ma asteptam sa ajungi un dansator atat de ravnit dar si atat de adorat, ii spun eu zambind.
- Iar eu chiar nu ma asteptam sa te vad antrenor de dans, mereu imi spuneai ca totul e o prostie si ca ar trebu sa ma axez pe ceva mai bun in viata.
- Da, dar acum am o alta parere, iti dau dreptate chiar e distractiv sa dansezi.
Acesta ma ia din nou prin surpindere, asa cum o facea multi ani. Dupa cum spuneam el este prietenul meu cel mai bun, care a plecat din tara si a calatori in intreaga lume pentru a-si indeplini visul mult ravnit. Imi duc mana instinctiv la ceafa si ma frec usor, Thailor incerca sa scape de reporteri, ceea ce si reuseste si apoi vine spre mine si imi pune mana in cap si imi ravaseste parul castaniu, iar poi ma apuca de cat si ma trage mai aproape de el.
Nu s-a schimbat mai de loc, e la fel de neastamparat ca in vremurile bune, iar zambetul acela vioi si placut nu ia disparut nici acum de pe chip.
Ma roaga frumos aplecandu-se la mine invitandu-ma sa iau masa impreuna cu el mai pe seara, normal ca nu aveam cum sa nu-i accept propunerea.
Trecusera unsprezece ani de cand nu il mai vazusem, de cand nu il mai admirasem pe acest tanar care si acum imi este un amic si inca un bun prieten de suflet.
Dupa ce ia-m acceptat invitatia, acesta imediat m-a cuprins in bratele lui puternice si ma strans tare de tot, apoi si-a trecut mana prin parul meu, soptindu-mi la ureche ceva: "Mersii Miles, esti cel mai bun." Am perceput foarte clar mesajul, astfel ca m-am si intimidat umpic, iar obrajii mi s-au aprins repede. Nu mi-a dat drumul pana cand nu mi-a sarutat obrazul, aveam noroc ca nu mai era nimeni acolo, caci daca cineva vedea asta sigur avea banuieli foarte mari. Pana si pe mine ma cam deranjau gesturile lui iesite din comun, mai ales cand era vorba de un pupic pe obraz sau sa ma stranga tare de tot in brate. Mai mult acceptam o strangere de mana.
Dupa ce i-am facut cunoastinta cu sefa si cu restul echipei, a urmat sa ne prezinte o performanta a unui dans creat de el singur, cu toti am ramas cu gurile pana jos. Devenise un profesionist desavarsit, mai ales la dansurile pe muzica clasica sau hip-hop sau rap. Era un geniu, ma facea sa inghit in sec din cinci in cinci minute, mi se taia rasuflare, iar inima parca dorea sa iasa din piept si sa ii se alture pe ring.
Nu si-a pierdut flacara din privire, care rasarea din cele mai adanci colturi ale inimi, cata pasiune , cata dragoste punea pe ceea ce faci, cu adevarat iubea o asemenea arta. Miscarile lui erau electrizante, parca de ademeneau spre el, te faceu sa tresari si sa ii te alaturi, de parca corpul nu mai avea stare si se misca de unul singur.
***
Dupa cateva ore bune de dans si distractie a urmat sa plecam si sa ne indreptam toti spre casele noastre, fiindca era destul de tarziu. Insa pentru mine nu luase un sfarsit, trebuia sa-l insotesc pe amicul meu la masa, ii promisesem ceva asa ca ma tineam de ceea ce am spus.
Mi-am strans echipamentul din vestiar, m-am imbracat in hainele in care venisem la inceput la sala, adica un tricou grii cu un dragon alb imprimat pe el, o pereche de blugi de aceiasi culoare si mai rupti pe la genunche, air in picioare o pereche de adidasi albi.
Mi-am pus rucsacul pe umar si am iesit zambind pe usa, iar in acelasi timp luandu-mi ramas bun de la toti.
Pe trotuar ma astepta Thailor, care era luminat de lumina putrnica si superba a lunii, ce isi facuse aparitia acum cateva ore. Am ramas umpic pe loc, la vazul amicului meu care privea parca hipnotizat aceea vapaie de lumina.
Trecuse atat de mult timp de cand nu il mai vazusem, imi era teama sa-l intreb cum s-a simtit atunci cand a ajuns in alte tari sau daca ia palcut acolo, imi era mult prea rusine.
In primul rand eu am fost devina caci mereu l-am impins de la scopul lui prea mult ravnit, insa a spart bariera vorberol mele si a indraznit sa ma lase singur, astfel plecand.
Ma durea inima numai cand ma gandeam la un lucru ca acesta, insa asta era cruda realitate, dar chiar si asa mereu am sperat ca acesta are sa ajunga un profesionist, iar dorinta mi s-a indeplinit.
Am inspirat aer proaspat, mi-am facut curaj si m-am apropiat de el, salutandu-l.
Acesta si-a indreptat privirea aceia ametitoare spre mine, care parca intr-o fractiune de sencunda mi-a strapuns inima si mintea. Un val de emotii si caldura m-au cuprins intr-o sencunda, nu am mai avut de loc curaj sa-i spun ceva, pana cand acesta a reusit sa sparga linistea dintre noi, anuntandu-ma ca ar fi bine sa ne grabim daca am vrea sa ajungem la timp la restaurant. Am aprobat din cap si apoi l-am invitat in masina mea, pentru a merge spre destinatie.
Odata ajunsi acolo, am ramas umpic uimit, nu eram la un restaurant ci la un bar, imi era indiferent, nici eu la inceput nu intelesesem bine, daca era un restaurant sau un bar. Totusi inauntru era foarte frumos decorat, totul parea decent, nimic iesit din comun.
Ne-am indreptat spre mesele noastre, care se pareau ca erau sus, deci trebuia sa urcam pe niste scari, insa nu ne indreptam intr-un loc izolat ci tot acolo.
Nici nu am apucat sa observa ca mai erau cativa oameni acolo la masa noastra, ca imediat am vazut cum o tanara domnisoara s-a agatat de gatul prietenului meu.
Apoi la sarutat tandru pe buze, insa nu s-a oprit numai la acest lucru, era cat pe aci' sa-i dea jos camasa albastra, numai ca sa isi faca pe plac si la inca doua domnisoare care chicoteu la masa...
Nu te teme are sa vine in capitolul 3-4, deci stai calma si am o idee de o sa zguduie pamantul. :)) Mercii . >:D<
Gata sa lasam palavrageala revin cu urmatorul capitol. Sper sa va placa, desigur nu este prea lung, dar urmatoarele o sa fie mai lungi ca am sa incadrez mai multe idei in ele. Ca sa pot sa le fac si sa le si termin. :-)Si sigur am greseli, scuzatima.
Capitolul II
- Thailor !
- Miles ! Nu pot sa cred, Miles McGlar, ce faci aici ? ma intreaba el indepartandu-se de reporterii si apropiindu-se de mine uimit.
- Ar trebui sa te intreb acelasi lucru, ii raspund eu panandu-mi mainile in san si razand, iar apoi mi se alatura si el mie.
- Pai eu sunt mica vedeta secreta ce trebuia sa vina aici, ce nu stiai ? ma intreab din nou, insa de data aceasta isi apropie chipul mai mult de al meu si imi zambeste strengareste asa cum o facea candva. Ma indimida mereu numai cand facea un gest ca acesta, m-am indepartat de el umpic si apoi i-am raspuns.
- Nu, de unde sa stiu ca tu erai, nimeni nu mi-a spus cum te cheama, adica pe mica "vedeta", nu ma asteptam sa ajungi un dansator atat de ravnit dar si atat de adorat, ii spun eu zambind.
- Iar eu chiar nu ma asteptam sa te vad antrenor de dans, mereu imi spuneai ca totul e o prostie si ca ar trebu sa ma axez pe ceva mai bun in viata.
- Da, dar acum am o alta parere, iti dau dreptate chiar e distractiv sa dansezi.
Acesta ma ia din nou prin surpindere, asa cum o facea multi ani. Dupa cum spuneam el este prietenul meu cel mai bun, care a plecat din tara si a calatori in intreaga lume pentru a-si indeplini visul mult ravnit. Imi duc mana instinctiv la ceafa si ma frec usor, Thailor incerca sa scape de reporteri, ceea ce si reuseste si apoi vine spre mine si imi pune mana in cap si imi ravaseste parul castaniu, iar poi ma apuca de cat si ma trage mai aproape de el.
Nu s-a schimbat mai de loc, e la fel de neastamparat ca in vremurile bune, iar zambetul acela vioi si placut nu ia disparut nici acum de pe chip.
Ma roaga frumos aplecandu-se la mine invitandu-ma sa iau masa impreuna cu el mai pe seara, normal ca nu aveam cum sa nu-i accept propunerea.
Trecusera unsprezece ani de cand nu il mai vazusem, de cand nu il mai admirasem pe acest tanar care si acum imi este un amic si inca un bun prieten de suflet.
Dupa ce ia-m acceptat invitatia, acesta imediat m-a cuprins in bratele lui puternice si ma strans tare de tot, apoi si-a trecut mana prin parul meu, soptindu-mi la ureche ceva: "Mersii Miles, esti cel mai bun." Am perceput foarte clar mesajul, astfel ca m-am si intimidat umpic, iar obrajii mi s-au aprins repede. Nu mi-a dat drumul pana cand nu mi-a sarutat obrazul, aveam noroc ca nu mai era nimeni acolo, caci daca cineva vedea asta sigur avea banuieli foarte mari. Pana si pe mine ma cam deranjau gesturile lui iesite din comun, mai ales cand era vorba de un pupic pe obraz sau sa ma stranga tare de tot in brate. Mai mult acceptam o strangere de mana.
Dupa ce i-am facut cunoastinta cu sefa si cu restul echipei, a urmat sa ne prezinte o performanta a unui dans creat de el singur, cu toti am ramas cu gurile pana jos. Devenise un profesionist desavarsit, mai ales la dansurile pe muzica clasica sau hip-hop sau rap. Era un geniu, ma facea sa inghit in sec din cinci in cinci minute, mi se taia rasuflare, iar inima parca dorea sa iasa din piept si sa ii se alture pe ring.
Nu si-a pierdut flacara din privire, care rasarea din cele mai adanci colturi ale inimi, cata pasiune , cata dragoste punea pe ceea ce faci, cu adevarat iubea o asemenea arta. Miscarile lui erau electrizante, parca de ademeneau spre el, te faceu sa tresari si sa ii te alaturi, de parca corpul nu mai avea stare si se misca de unul singur.
***
Dupa cateva ore bune de dans si distractie a urmat sa plecam si sa ne indreptam toti spre casele noastre, fiindca era destul de tarziu. Insa pentru mine nu luase un sfarsit, trebuia sa-l insotesc pe amicul meu la masa, ii promisesem ceva asa ca ma tineam de ceea ce am spus.
Mi-am strans echipamentul din vestiar, m-am imbracat in hainele in care venisem la inceput la sala, adica un tricou grii cu un dragon alb imprimat pe el, o pereche de blugi de aceiasi culoare si mai rupti pe la genunche, air in picioare o pereche de adidasi albi.
Mi-am pus rucsacul pe umar si am iesit zambind pe usa, iar in acelasi timp luandu-mi ramas bun de la toti.
Pe trotuar ma astepta Thailor, care era luminat de lumina putrnica si superba a lunii, ce isi facuse aparitia acum cateva ore. Am ramas umpic pe loc, la vazul amicului meu care privea parca hipnotizat aceea vapaie de lumina.
Trecuse atat de mult timp de cand nu il mai vazusem, imi era teama sa-l intreb cum s-a simtit atunci cand a ajuns in alte tari sau daca ia palcut acolo, imi era mult prea rusine.
In primul rand eu am fost devina caci mereu l-am impins de la scopul lui prea mult ravnit, insa a spart bariera vorberol mele si a indraznit sa ma lase singur, astfel plecand.
Ma durea inima numai cand ma gandeam la un lucru ca acesta, insa asta era cruda realitate, dar chiar si asa mereu am sperat ca acesta are sa ajunga un profesionist, iar dorinta mi s-a indeplinit.
Am inspirat aer proaspat, mi-am facut curaj si m-am apropiat de el, salutandu-l.
Acesta si-a indreptat privirea aceia ametitoare spre mine, care parca intr-o fractiune de sencunda mi-a strapuns inima si mintea. Un val de emotii si caldura m-au cuprins intr-o sencunda, nu am mai avut de loc curaj sa-i spun ceva, pana cand acesta a reusit sa sparga linistea dintre noi, anuntandu-ma ca ar fi bine sa ne grabim daca am vrea sa ajungem la timp la restaurant. Am aprobat din cap si apoi l-am invitat in masina mea, pentru a merge spre destinatie.
Odata ajunsi acolo, am ramas umpic uimit, nu eram la un restaurant ci la un bar, imi era indiferent, nici eu la inceput nu intelesesem bine, daca era un restaurant sau un bar. Totusi inauntru era foarte frumos decorat, totul parea decent, nimic iesit din comun.
Ne-am indreptat spre mesele noastre, care se pareau ca erau sus, deci trebuia sa urcam pe niste scari, insa nu ne indreptam intr-un loc izolat ci tot acolo.
Nici nu am apucat sa observa ca mai erau cativa oameni acolo la masa noastra, ca imediat am vazut cum o tanara domnisoara s-a agatat de gatul prietenului meu.
Apoi la sarutat tandru pe buze, insa nu s-a oprit numai la acest lucru, era cat pe aci' sa-i dea jos camasa albastra, numai ca sa isi faca pe plac si la inca doua domnisoare care chicoteu la masa...