Changes [*Yaoi*...+18]

[n{iK}a aMmA]

Iertati-mi intarzierea.
Va multumesc mult pentru comentarii.
Gabytsswh, iti multumesc dublu. Stii tu pentru ce.
Lectura placuta.

Capitolul 3

Simt cum imi bubuie capul. Vreau sa ma ridic, pentru ca simt ca ma aflu pe jos, pe o suprafata rece si umeda, insa ceva lat care imi inconjoara mainile si picioarele ma impiedica s-o fac. De asemenea, ochii mei de culoarea ierbii proaspete imi sunt acoperiti de o fasie de material. Incerc sa-mi misc bratele, insa zgomotul zalelor ma zgarie pe creier, apoi aud voci si incerc sa le deosebesc, sa le atribui un chip, desi renunt repede, pentru ca mintea mea pare goala, nefunctionala la aceasta ora. Cu fiecare secunda care trece vocile devin din ce in ce mai puternice, din ce in ce mai rasunatoare, mai aproape de mine. O alta voce, de data aceasta una din interiorul meu, imi spune sa plec, sa ma indepartez cat de mult pot de acest loc, insa aievea, pentru ca aceste lanturi blestemate ma impiedica. Mana cuiva imi apuca parul de culoarea castanei, apoi trage de el pentru a ma ridica de capul.
-Ca sa vezi, se auzi o voce groasa care ma facu sa ma gandesc la misteriosul strain pe care l-am intalnit ziua trecuta. Sau era acum doua zile? Sau trei? Se pare ca am pierdut notiunea timpului. Insa ceva imi spune ca nu e el. Desi are vocea groasa, rasunatoare, strainul o are si maladioasa, totusi intr-un mod mai sinistru.
-S-a trezit frumoasa adormita, rasuna alta voce pe care am reusit s-o recunosc, aceasta apartinand lui Brecsh.
Imi dau seama ca nu ma impiedica nimic sa-i pun cateva intrebari. Trebuie sa aflu ce se petrece, dat fiind ca e in joc viata mea.
-Brecsh, ce se intampla? Ce vrei de la mine? Realizez ca cea dea doua intrebare i-am pus-o strainului misterios de atatea ori incat am pierdut sirul.
-Pai... Ce sa se intample? imi intoarse intrebarea sarcastic. O proprietate a Institutului a disparut si singurul suspect esti tu. Apoi, daca luam in calcul si biroul meu vandalizat si nu incerca sa negi, pentru ca stiu ca tu ai facut-o. Aseara, batista mea de matase, care inainte sa plec am lasat-o in sertar, se afla pe post de bandaj pe mana ta.
-Asta nu demonstreaza...
-Ai furat si actele Institutului, ma invinui el. Ce ti-ai zis, '' hai sa las institutul far nici un ban ''? Ai vrut sa-l delapidezi si te-a gandit sa furi scheletul. In timp ce politia se da peste cap sa descopere faptasul, tu iti faceai de cap furand si in felul acesta scapand de saracie.
-Oh, pana aici. Nu am luat nici un act si tu stii prea bine asta, pentru ca cine ar vrea sa delapideze un institut fara un sfant?! Tu si Snake l-ati lasat de mult fara fonduri. Daca te intrebi de unde stiu asta, iti sugerez sa-ti ciulesti urechile: exact in ziua in care am fost angajat, am trecut prin fata biroului tau si usa era intre deschisa. Te-am auzit pe tine si pe Snake vorbind despre modul ingenios in care ati dat frauda, cum ca nu va banuieste nimeni si multe altele, reusesc eu sa trag aer in piept, pentru ca ramasesem fara.
-Ti-am spus eu ca stie, se facu auzita o a treia voce de undeva din spatele meu, voce care in mod cert ii apartinea lui Snake.
Fasia de material care imi bloca privirea fu indepartata de unul dintre ei, iar eu il vad stand in fata mea pe Brecsh, imbracat intr-un costum crem, avand deschis sacoul la toti nasturi, lasand la vedere camasa alba care ii acoperea burta de broasca. Imi cobor privirea si observ pantalonii mult prea lungi pentru picioarele lui groase si indesate. Pantofii, pe care eu nu mi i-as putea permite nici daca as lucra cinci ani fara incetare, erau acoperiti aproape in intregime de mansetele pantalonilor. Imi ridic privirea, iar aceasta se opreste pe gatul lui gros, observandu-i incercarile esuate de a-si largi cravata in carouri care te ducea cu gandul la o tabla de sah si care probabil il incomoda. Obrajii ii sunt bucalati si lasati, buzele despicate de le asemeni unui iepure, iar ochii inrositi din cauza oboseli cauzata de lipsa de nesomn. Parul grizonat ii era ciufulit de zici ca e veverita ce locuieste in stejarul din fata blocului meu, si-a facut cuib in el.
Langa Brecsh se afla un barbat in uniforma. Daca nu ma insel este unul dintre ofiteri care l-au insotit pe Snake cand a deschins in casa mea. Avea sapca de ofiter sub brat si-si stergea pielea asudata cu o batista. Nu era indraznet ca Brecsh si parea stingherit. Nu cred ca participa de buna voie la toata aceasta intamplare.
Se auzi zgomot din spatele meu, iar eu reusesc sa-mi intorc capul pentru a vedea cine e responsabil de toate acestea. Snake statea picior peste picior pe un scaun de lemn si se uita la mine. El nu semana deloc la infatisare cu cei doi prieteni ai sai. Nu era scund si indesat ca directorul, insa nici inalt si pricajit ca ofiterul. Era inalt, desigur, dar avea corpul bine facut, inalt si atragator. Purta un costum negru, cu sacoul desfacut, lasand la vedere vesta din catifea de culoare visinie care contrasta incredibil de bine cu camasa alba. Cravata de aceasi culoare ca vesta, numai ca era o noanta putin mai inchisa, era largita si nu stransa pe gatul lui subtire. Imi ridic privirea spre chipul lui si primul lucru care il observ e ranjerul infiorator de pe buzele lui pline. Reusesc sa-mi desprind privirea de pe acel ranjet si ii observ nasul carn, apoi ma uit mai sus, spre ochii aceea albastri metalizati, ochi care nu tradau nici o urma de oboseala, daca exista cumva. Parul lui negru abanos, putin mai lung decat al meu, ii cadea ii ochii sfredelitori. Il vad cum se ridica si se indreapta spre mine. Se opri in fata mea si isi cobori chipul la acelasi nivel cu al meu, iar mana lui imi prinde barbia intre degetul mare si aratator. Incet, dar sigur, fetele noastre se aproprie din ce in ce mai mult. Cinci centimetri lipseau ca fetele noastre sa se uneasca. Patru centimetri, trei, atat de aproape, iar eu inchid ochi si astept...
Imi deschid brusc cand simt aer cald suflat in urechea mea, apoi ii aud vocea soptindu-mi pe un ton malcom:
-Ce credeai?
-Poftim...? reusesc eu sa articulez cu chiu, cu vai.
-Am spus: Ce credeai?
-Sa cred despre ce?
-Stii despre ce vorbesc, asa ca nu face pe prostul, imi spuse el pe acelasi ton dulce pe care l-a folosit la prima intrebare.
Chiar nu am habar despre ce vorbeste. Sau poate... Despre aproprierea mult prea mare a fetelor noastre de acum cateva secunde. Nu am crezut nimic despre lucrul acesta, sau am crezut? Ce mortii ma-sii se intampla cu mine? Si ce naiba caut eu incatusat aici? Oare e posibil ca misteriosul strain sa fi avut dreptate? Oare e posibil s-o incasez eu in locul altora? Se pare ca am intrat intr-un mare rahat. Am ajuns sa fiu tapul ispasitor in rahatul asta de poveste. Brecsh si cu Snake imi vor sparge mie toate oalele in cap. Nu ma mir ca ei sa fi furat scheletul. O sa faca in asa fel incat povestea pe care mi-a spus-o blestematul asta de director sa fie crezuta de de toata lumea, iar eu sa putrezesc intr-o inchisoare pentru tot restul vietii, desi sunt nevinovat.
-Hei, viermisor, mai esti treaz? ma intreaba Snake vazand ca sunt cu gandul departe.
-Da-mi drumul de aici! incep eu sa urlu.
-Ei, da! Se pare ca esti treaz, imi spuse amuzat peste masura de comportamentul meu. Reiau intrebarea: Ce credeai?
Vazandu-mi nedumerirea care mi se citea pe fata si de aceasta data, explica:
-Ce credeai? Ca ai sa scapi bazma curata dupa ce ai furat un schelet si ai lasat fara nici un ban Institutul? Tonul lui care dorea sa para serios era de fapt foarte amuzat. Amuzat de ce, nu stiu. Poate amuzat de situatie. Cere ofiterului un trabuc pe care si-l aprinse si cum statea aplecat, cu fata la doar cativa centimetri departare de a mea, sufla tot fumul dulceag spre mine, lucru care ma facu sa tusesc puternic. Nefumand si netraind langa un fumator, viciul acesta ma cam deranja.
-Poti sa stingi trabucul? Te rog!
-Te deranjaza? ranji el si-si arata margeanul de perle fara pata.
-Da. Si legat de furt... De amandoua. Stii prea bine ca nu am furat nimic. Cum i-am spus si amicului tau broasca raioasa de aici. Ma uit spre director sa-i vad reactia, care pot spune ca nu era una prea placuta, dupa care continui: Stiu ca voi ati facut-o. Ati avut grija sa nu v-o ia nimeni inainte. Un moment de tacere se lasa peste noi, iar eu astept cu sufletul la gura sa vad ce se intampla in continuare. Observand ca nici unul dintre ei nu au de gand sa vorbeasca, continui: De ce nu-mi dati drumul, iar eu promit ca nimeni nu va afla ceea ce ati facut.
-Nu prea esti in masura sa ceri ceva, rasuna vocea lui Snake, de aceasta data voarte serioasa. Nu cred in cuvantul tau, asa ca promisiunea ta e egala cu zero.
-Dar stiu ca delapidati de mult Institutul si nu m-am dus sa va denunt, sar eu ca ars. Gandeste-te ca oricare altcineva in locul meu ar fi facut-o. Nu am dreptate?
-Nu. E adevarat ca nu te-ai dus sa ne denunti la politie, jandarmerie sau in oricare alta parte, insa nu pentru ca n-ai vrut s-o faci, ci pentru ca te-ai gandit sa tragi foloase dupa urma acestui secret. Nu te da mielusel,pentru ca stim amandoi ca nu esti. Esti un lup infometat dupa putere, bani si o pozitie sociala buna, imi reproseaza el cu zambetu-i caracteristic pe buze. Sa-ti spun un secret!Nu le vei obtine! Baieti, luati-l, porunci, iar doi oameni in uniforma aparura din spatele usi care abia se mai tinea in balamale. Se apropiara de mine, imi desfacura catusele care incepusera sa ma irite si sa-mi lase urme pe piele, apoi, unul dintre ei ma apuca de haina si ma trase in picioare. Deoarece le aveam amortiet, simt ca-mi cedeaza si-mi vine sa imi reiau locul inapoi pe cimentul rece, insa simt doua brate puternice care imi inconjoara soldurile. Snake, caci el imi impiedicase ciocnirea cu pamantul, ma intoarce spre el si-mi zambeste trist. Ceva face contact cu abdomenul meu, iar eu pierd contactul cu realitatea.
Ma trezesc cand simt un lichid rece scurgandu-se pe fata mea. Deschid ochi si-l vad pe ofiterul pricajit stand in fata mea, cu o galeata in mana in care cred ca se afla apa cu care imi facuse dusul nedorit. Ma uit imprejur si observ ca sunt intr-o incapere asemanatoare cu cealalta, adica nu era pardosit pe jos, ci numai ciment si fara nici un corp de mobilier, desi existau doi stalpi din lemn de care eram legat eu cu mainile si picioarele sub forma unui X. Brecsh si Snake aparura de nicaieri, insotiti de cinci barbati in uniforma.
-Ce facem cu el, sefule? i se adresa unul dintre ei barbatului in costum de onix.
-Il omoram, raspunse el foarte senin, insa sa ne distram putin inainte. Nu strica, nu-i asa baieti?
Am vrut sa spun ceva,dar nu-mi gaseam cuvintele. Nu stiam ce sa fac sau sa spun. Orice as spune nu ma va ajuta, ei nu ma vor lasa sa plec, iar eu simt ca sfarsitul imi e aproape. Sper doar sa fie unul rapid, pentru ca nu as suporta durerea., insa nu prea cred, deoarece Snake a spus ca vrea sa se distreze, iar distractia la el are cu totul alt inteles fata de oameni obisnuiti. Nici nu vreau sa ma mai gandesc la asta...
-Si cum o sa ne distram? il intreba Brecsh.
-Pai... Am de ales dintre al bate cu biciul si al arde cu fierul incins. Vocea lui emana o veselie nemaiantalnita de mine la nicio persoana pana in acest moment. Stiu, sari el de zici ca el a fost cel ars cu fierul. Aduceti-mi jar si un lant. Cred ca am inventat un nou joc. Bataile cu lantul inchins...