Calcă-mă în picioare, iubeşte-mă

[Eric]

Ma primesti in bratele tale, infrigurat si umil, uimit parca de faptul ca am loc inapoi.
Lacrimile nu mi se mai usuca pe obraji si buzele imi sunt distruse atat din cauza frigului cat si a durerii pricinuite de asa zisa despartire.
- Te iubesc atat de mult... Vrei sa ma omori? iti spun si tu ma mangai derutat, fluturandu-ti parul. Esti asa de frumos, de tu. Iar eu asa de mic si prost, dupa cum mi-ai tot spus azi.
- Taci, ma, prostule. Of, cand ai sa cresti si tu?
- Iarta-ma... nu ma mai certa... nu stii cat am plans. Iarta-ma, iarta-ma, ma rog de tine si tu ma strangi la pieptul tau, ma aduni din mormanul de durere in care ma prefacusem.
-Bine, ma, pui scump... nu mai pune la suflet toate rautatile mele. Stii doar ca-mi place sa fiu rautacios. Am vrut doar sa vad cum reactionezi la o posibila despartire, sa te incerc. Calmeaza-te,gata,gata... Invata-te cu mine asa cum sunt, accepta-ma... Te iubesc, ma , prostanacule...
Ma coplesesc cuvintele tale si-mi vine sa tip. Daca de durere sau fericire...nici eu nu mai stiu. Tremur incontrolabil, mi se inmoaie genunchii si plang tacut la pieptul tau, oftez mai rau ca un copil si te sarut intruna, in delirul meu.
- Te iubesc, te iubesc! Te rog, nu-mi mai face asta, nu ma lasa! Nu stii cum te iubesc, cu cata groaza ma gandesc ca te-as putea pierde. Si ce m-as face atunci, a ?! Cum naiba sa traiesc fara tine, cand numai in tine imi gasesc refugiul, cand tu ma aperi si ma ridici de jos, ma faci sa te vreau si sa tanjesc dupa prezenta ta, dupa rasul tau, dupa atingerea ta?
- Eric, calm the f**k down, iubitule.
- Da' te iubesc, ma auzi? Te iubesc.
- Eu te iubesc mai mult, ca-s mai mare, zici razand.
- Da, sigur...
- Lasand gluma la o parte, te iubesc, ma. Stii doar. Nu mai fi fraier, fraiere.
Oftez si tu imi zambesti larg, imi tragi in gluma o palma " sa-mi revin" si ma saruti.
- Gata, gata, e bine acum, imi spui.
Este, este bine. Te iubesc. Nu pot altfel.