26-02-2011, 05:44 PM
Îmi pare râu ca a durat atât de mult ,dar sper sa nu va dezamăgesc.
Capitolul VII
Schimbare radicala
Stau pe pat și privesc tavanul întunecat, chiar dacă sunt obosită nu pot dormi. Gândurile nu mă lasă de fel în pace, iar visele devin coșmaruri. Ii iau din dulap o pereche de sandale ninja și costumul meu de AMBU. Defapt nu-i costumul meu, ii aparținea mamei mele, ea era membru AMBU. Merg la baie, fac un dus și mă îmbrac, când ies mă lovesc de cineva.
-Unde pleci? Roșcata de soră-mea mă privea îngrijorată, sau poate surprinsă ca port costumul mamei mele.
-Ți-am spus sa dispari dracu din viata mea, lasă-mă în pace.
Ies repede din casa lăsând-o pe Karin în întuneric, alerg prin oraș pana la Academie, era sigura ca el va fi aici. Când aproape ca ma dau bătută in spatele meu apare un bărbat care-mi amintea de un rechin urat. Purta încă pelerina din Akatsuki, ochii albi de peste ma cercetau, normal trebuia sa se întâlnească cu Itachi azi.
-Kisame, cât de puternic poți părea, dar cât de slab ești cu adevărat. Pestele se pregătește sa ma atace, ce idiot poate fi, îmi active Mangekyo Sharinganul și folosesc Tsukuyomi.
E timpul sa-și confrunte cea mai mare teama, ma întreb care e aia, vad o fetita mica cu ochii verzi și parul roz. Eu? Da, sunt eu. De ce sunt cea mai mare teama a lui? In spatele fetitei apare un ninja al Ţării de apă, nu trec nici doua secunde ca fata este ucisa de acel ninja, la câți-va pași distanta un bărbat privește totul cu groaza.
Rup tehnica genjutsu și îl vad pe Kisame cum se prăbușește la pământ, nu părea foarte afectat de acesta tehnica.
-Itachi ti-a dat ție Sharinganul, înțeleg, tu... Dar nu termina bine fraza ca eu încep sa vorbesc cu o voce rece.
-Cine ești cu adevărat? Mi-am dar seama ca te temi ca eu sa pățesc ceva. Ce ști despre mine și eu nu știu?
Fata de peste ma privea cu tristețe. Vrea sa ma impresioneze cu fata aia de părinte îngrijorat? Dacă da, atunci nu se descurca deloc, ar trebui sa mai exerseze ca nu se descurca deloc. Fără a aștepta un răspuns în las acolo și plec, am pierdut deja destul de mult timp, trebuie să mă grăbesc mai mult. Fără a mai sta pe gânduri ma tele-portez la sediul AMBU, și acum sa-l găsesc pe Danzo. Intru în clădire și sunt înconjurată de cinci membri AMBU, cât de trist, speram sa nu fie nevoie sa rânesc persoane nevinovate.
-Lasati-ma sa trec si nu voi rani pe nime. Ce urat a sunat asta, parca as fi o criminala care ameninta pe cineva si apoi ii spune ca il va lasa in pace daca nu-i sta in cale.
Se pare ca nu se retrag, îmi activez Sharinganul și ii dobor pe toți în câteva secunde, ma asigur ca nu au răni grave apoi plec mai departe. Ajung în fata unei uși duble, negre, deschid ușa și pășesc înauntru, camera era slab luminata de niște torte așezate pe pereți, erau uși peste tot. Una dintre uși se deschide și pe ea intra chiar gunoiul ala de Danzo.
-Tu trebuie sa fi Sakura, fata care a primit Sharinganul. Cred ca e o onoare pentru mine, nu credeam ca Itachi are inima, adică și-a măcelărit clanul. Are un rânjet care îmi provoaca scârbă, ticălosul dracului.
-Ești un gunoi, l-ai pus pe Itachi sa-și ucidă clanul apoi l-ai numit trădător. Poate ca el nu vrea, dar eu vreau sa te vad distrus, tu i-ai distrus viata lui și viata fratelui sau. Tu l-ai făcut pe Sasuke sa sufere, sa dorească răzbunare, sa se închidă în el, sa fie rece.
-Si ce poate face o fetita ca tine, te rog, abea ai Sharinganul de doua-trei zile.
Habar nu are ca am învățat cu în doua zile, cred ca am învățat în doua zile cât alți învață într-o viata. E timpul sa arat ce pot, simt ca mai este cineva în camera, dar nu vad pe nimeni. Fac niște semne cu mâinile și corpul meu suferă niște schimbări radicale, parul meu roz devine negru, ochii mei deveniră complet roșii, o chakra sângerie ma înconjură și ma arde. Simt o durere care se alina repede și în spate mi-au crescut niște aripi, una era alba, iar cealaltă neagra. Simt cum corpul meu rezista cu greu acestei tehnici, trebuie sa termin repede, sau risc sa îmi pierd complet controlul.
-Dark angel! Aceste cuvinte ieșiră urmate de un ecou strident care ma facea sa ma simt rece, o explozie de chakra se produce fără voia mea. Ce se întâmplă? Cum am făcut asta?
Ma trezesc printre ruine, aproape de locul in care stau se afla Danzo, era mort, ma apropri de el și ii dezvelesc fata, era Madara Uchiha. Brusc am fost încercuită de ninja din sat, erau AMBU, Chunini, Genini, Jonin și Tsunade. Femeia ma privea cu o tristeță incredibilă, lângă ea a venit o femeie cu parul mov, purta o masca și un costum AMBU.
-Ea a atacat sediul.
Ochii lui Tsunade sau umplu de tristețe, se chinuia sa-și tina lacrimile în frâu.
-Nu te speria, ma predau oricum. Apropo, Madara chiar merita sa moara. Am plecat însoțită de toți membri AMBU care erau acolo, putea sa scap fără probleme, dar dacă îmi pierd controlul voi distruge satul. In fata mea apare Karin care plângea, acum ii pare râu, sa ma mai lase în pace, nu am nevoie de ea sa-mi plângă de mila.
Vad ca de mine sa apropie Kakashi, le spune celorlalți sa îl lase pe el să ma duca la închisoare. Nu a durat decât câteva secunde și am rămas doar eu și Kakashi, ma cerceta atent.
Capitolul VII
Schimbare radicala
Stau pe pat și privesc tavanul întunecat, chiar dacă sunt obosită nu pot dormi. Gândurile nu mă lasă de fel în pace, iar visele devin coșmaruri. Ii iau din dulap o pereche de sandale ninja și costumul meu de AMBU. Defapt nu-i costumul meu, ii aparținea mamei mele, ea era membru AMBU. Merg la baie, fac un dus și mă îmbrac, când ies mă lovesc de cineva.
-Unde pleci? Roșcata de soră-mea mă privea îngrijorată, sau poate surprinsă ca port costumul mamei mele.
-Ți-am spus sa dispari dracu din viata mea, lasă-mă în pace.
Ies repede din casa lăsând-o pe Karin în întuneric, alerg prin oraș pana la Academie, era sigura ca el va fi aici. Când aproape ca ma dau bătută in spatele meu apare un bărbat care-mi amintea de un rechin urat. Purta încă pelerina din Akatsuki, ochii albi de peste ma cercetau, normal trebuia sa se întâlnească cu Itachi azi.
-Kisame, cât de puternic poți părea, dar cât de slab ești cu adevărat. Pestele se pregătește sa ma atace, ce idiot poate fi, îmi active Mangekyo Sharinganul și folosesc Tsukuyomi.
E timpul sa-și confrunte cea mai mare teama, ma întreb care e aia, vad o fetita mica cu ochii verzi și parul roz. Eu? Da, sunt eu. De ce sunt cea mai mare teama a lui? In spatele fetitei apare un ninja al Ţării de apă, nu trec nici doua secunde ca fata este ucisa de acel ninja, la câți-va pași distanta un bărbat privește totul cu groaza.
Rup tehnica genjutsu și îl vad pe Kisame cum se prăbușește la pământ, nu părea foarte afectat de acesta tehnica.
-Itachi ti-a dat ție Sharinganul, înțeleg, tu... Dar nu termina bine fraza ca eu încep sa vorbesc cu o voce rece.
-Cine ești cu adevărat? Mi-am dar seama ca te temi ca eu sa pățesc ceva. Ce ști despre mine și eu nu știu?
Fata de peste ma privea cu tristețe. Vrea sa ma impresioneze cu fata aia de părinte îngrijorat? Dacă da, atunci nu se descurca deloc, ar trebui sa mai exerseze ca nu se descurca deloc. Fără a aștepta un răspuns în las acolo și plec, am pierdut deja destul de mult timp, trebuie să mă grăbesc mai mult. Fără a mai sta pe gânduri ma tele-portez la sediul AMBU, și acum sa-l găsesc pe Danzo. Intru în clădire și sunt înconjurată de cinci membri AMBU, cât de trist, speram sa nu fie nevoie sa rânesc persoane nevinovate.
-Lasati-ma sa trec si nu voi rani pe nime. Ce urat a sunat asta, parca as fi o criminala care ameninta pe cineva si apoi ii spune ca il va lasa in pace daca nu-i sta in cale.
Se pare ca nu se retrag, îmi activez Sharinganul și ii dobor pe toți în câteva secunde, ma asigur ca nu au răni grave apoi plec mai departe. Ajung în fata unei uși duble, negre, deschid ușa și pășesc înauntru, camera era slab luminata de niște torte așezate pe pereți, erau uși peste tot. Una dintre uși se deschide și pe ea intra chiar gunoiul ala de Danzo.
-Tu trebuie sa fi Sakura, fata care a primit Sharinganul. Cred ca e o onoare pentru mine, nu credeam ca Itachi are inima, adică și-a măcelărit clanul. Are un rânjet care îmi provoaca scârbă, ticălosul dracului.
-Ești un gunoi, l-ai pus pe Itachi sa-și ucidă clanul apoi l-ai numit trădător. Poate ca el nu vrea, dar eu vreau sa te vad distrus, tu i-ai distrus viata lui și viata fratelui sau. Tu l-ai făcut pe Sasuke sa sufere, sa dorească răzbunare, sa se închidă în el, sa fie rece.
-Si ce poate face o fetita ca tine, te rog, abea ai Sharinganul de doua-trei zile.
Habar nu are ca am învățat cu în doua zile, cred ca am învățat în doua zile cât alți învață într-o viata. E timpul sa arat ce pot, simt ca mai este cineva în camera, dar nu vad pe nimeni. Fac niște semne cu mâinile și corpul meu suferă niște schimbări radicale, parul meu roz devine negru, ochii mei deveniră complet roșii, o chakra sângerie ma înconjură și ma arde. Simt o durere care se alina repede și în spate mi-au crescut niște aripi, una era alba, iar cealaltă neagra. Simt cum corpul meu rezista cu greu acestei tehnici, trebuie sa termin repede, sau risc sa îmi pierd complet controlul.
-Dark angel! Aceste cuvinte ieșiră urmate de un ecou strident care ma facea sa ma simt rece, o explozie de chakra se produce fără voia mea. Ce se întâmplă? Cum am făcut asta?
Ma trezesc printre ruine, aproape de locul in care stau se afla Danzo, era mort, ma apropri de el și ii dezvelesc fata, era Madara Uchiha. Brusc am fost încercuită de ninja din sat, erau AMBU, Chunini, Genini, Jonin și Tsunade. Femeia ma privea cu o tristeță incredibilă, lângă ea a venit o femeie cu parul mov, purta o masca și un costum AMBU.
-Ea a atacat sediul.
Ochii lui Tsunade sau umplu de tristețe, se chinuia sa-și tina lacrimile în frâu.
-Nu te speria, ma predau oricum. Apropo, Madara chiar merita sa moara. Am plecat însoțită de toți membri AMBU care erau acolo, putea sa scap fără probleme, dar dacă îmi pierd controlul voi distruge satul. In fata mea apare Karin care plângea, acum ii pare râu, sa ma mai lase în pace, nu am nevoie de ea sa-mi plângă de mila.
Vad ca de mine sa apropie Kakashi, le spune celorlalți sa îl lase pe el să ma duca la închisoare. Nu a durat decât câteva secunde și am rămas doar eu și Kakashi, ma cerceta atent.