25-02-2011, 07:16 PM
Deci iata ca a venit nextul si scuze pentru intarziere dar scoala asta imi ocupa tot timpul. Multumesc mult pentru comentariile voastre si multumesc deasemenea si celor care imi urmaresc ficul fara sa posteze ,dar ca sa nu o mai lungesc iata si capitolul. Enjoy!
Capitolul V
-Domnisoara am ajuns! Domnisoara ma auziti ?!
Am tresarit buimaca la auzul acestor vorbe.Timpul trecuse atat de repede incat nici nu observasem cand masina se oprise. Eram cu totul in alta lume. Plina de ganduri si emotii greu de stapanit, realiteatea mi se parea un contrast izbitor cu ceea ce eu visam in acest moment.
-Scuzati-ma nu eram atenta ,am soptit indiferenta deschizand portiera si intinzandu-i soferului o bacnota neteda. Am coborat fara prea mult entuziasm carand dupa mine valiza in care se aflau lucrurile mele si am privit rece cladirea din fata mea. Nu am mai vrut sa lungesc momentul gandindu-ma la clipele si momentele petrecute aici si am intrat fara prea mare graba. In mai putin de cinci minute ma aflam in fata usii apartamentului. Am atins usor clanta si am observat uimita ca usa era deschisa. Brusc in minte mi-au aparut zeci de scenarii ,dar constientizand ca nu are rost sa ma gandesc la ceva ce nu mai are legatura cu mine am intrat fara ezitare.
O priveliste dezolanta mi-a aparut in fata ochilor. Haine aruncate la intamplare, cutii de bere si pungii de macare peste tot prin camera, resturi de tigarii lasate neglijent pe masa. Am inchis rapid ochii un fior rece strabatandu-mi intreg corpul.Cum s-a putut intampla asta? Nu lipsisem decat o zi! O singura zi , si toata casa arata ca o groapa de gunoi. Cat de pustiu parea totul.Am redeschis insa rapid ochii mei ca doi carbuni si am soptit cu un glas in care se regasea dispretul:
-Nu imi pasa ! Pana la urma de ce sa ma doara. El a vrut asa ,acum sa suporte ,pentru ca orice fapta are urmari ,iar asta e doar o mica si insemnificanta demonstratie a ceea ce va urma. Un zambet ce intruchipa o noua fata a mea,total diferita de cea pe care o afisam mereu, si-a facut aparitia pe chipul meu ca de portelan.Un gol parca fusese umplut in sufletul meu. Cred ca era satisfactie ! De ce sa mint? Ma bucura tot ceea ce vedeam si asteptam mai mult.
Am lasat trolerul la intamplare pasind printre resturile de pe podeaua ce teoretic trebuia sa fie alba,indreptandu-ma spre dormitor.Am deschis neglijenta usa,dar cand am vrut sa pasesc,o voce atat de familiara mi-a rasunat in urechii.Era Wade bineinteles. Un val de furie si dezamagire m-a invaluit in acel moment.Simteam cum tot corpul imi tremura,iar aerul nu imi mai era suficient.Am respirat adanc fiind gata sa imi fac simtita prezenta dar...nu am putut.Am ramas impietrita ca o ciudata in pragul usii cu gura larg deschisa.Wade se afla exact in fata mea cu spatele la mine,fiind acoperit doar de un prosop.Nu asta a fost insa motivul care m-a impiediacat sa ma fac remarcata,ci discutia pe care o purta in acel moment cu...cineva.
-Iubito crede-ma ,nu imi place sa te stiu in acolo.Nu e sigur,in plus daca cineva incearca sa te deranjeze.Mi-ai promis ca iti vei gasi alt job mult mai decent pentru ca ,orice ai spune tu, nu e un lucru de admirat sa fi...animatoare!
O multime de ace parca mi-au trecut exact prin centrul inimii.Ochii mi s-au umezit,iar corpul a inceput sa imi tremure incontrolabil.Nu am mai auzit nimic din discutie.Eram parca fara viata.Doar lacrimile ce-mi dansau in ochii de un negru bizar tradau licarul vietii din fiinta mea.Brusc mi-am dus mainile parca inerte la ochii si mi-am sters lacrimile amare.Nu mai vroiam sa plang...nu pentru el.M-am sprijinit de peretele din dreapta mea raspirand incet si regulat,controlandu-mi fiecare miscare. In urmatoarea clipa Wade a inchis mobilul,aruncandu-l neglijent pe patul din lemn de nuc intorcandu-se spre mine.Recunoasc ca expresia tampita ce o afisase in momentul cand si-a dat seama ca eram in camera ma ajutase mai mult sa ma controlez.Zambetul odata atat de dulce si plin de sinceritate era transformat acum in nimic altceva decat un simplu gest ridicol.
-Allison ?! a rostit socat cu privirea atintita spre mine.
-Chiar ea,am raspuns ironic si rece. Esti un nenorocit ! Un nemernic nenorocit !
-Stai lasa-ma sa iti explic , stii nu e chiar asa cum....
-Oh Doamne! De cate ori am auzit aceasta fraza din gura ta in ultimele douazeci si patru de ore.Tu chiar ma crezi atat de proasta? Spune! am tipat dintr-o data surprinzandu-ma chiar si pe mine.Vorbeste,chiar crezi ca sunt atat de prosta incat sa mai inghit si asta?
-Dar lasa-ma sa iti spun doar ce...
-Ce? Stii chiar ma obisnuisem cu gandul ca ma parasisei pentru alta,am spus sacadat abia respirand.Credeam ca e o fiinta incredibila ,minunata,mult mai buna decat mine. M-am oprit pentru o clipa pentru a ma linisti. Eram mult prea agitata si asta nu ma ajuta. Am continuat intr-un tarziu pe un ton rece si distant:
-O animatoare Wade? M-ai parasit pentru o animatoare nenorocita ! Chiar atat de putin am insemnat pentru tine? Chiar crezi ca o animatoare ma poate inlocui?
A tacut. Asta imi dadea o enorma sadisfactie.M-a privit pierdut pentru o clipa dupa care a iesit rapid din camera. Atat de mult doare adevarul,mi-am soptit in gand incepand sa privesc dezinteresata incaperea.
Am iesit dupa cincisprezece minute cu cateva lucruri indesate intr-un rucsac vechi.Nu erau lucruri importante,dar nu am vrut ca Wade sa le aiba.Vroiam sa rup orice legatura cu el,chiar daca ma durea ingrozitor ,trebuia sa o fac. Am aruncat o privire fugativa prin camera dupa care am vrut sa ies. Vocea aceea care odinioara imi incalzea sufletul ma oprii brusc:
-Allison te rog,nu pleca asa.Stiu ca te-am ranit dar iti jur ca niciodata nu am avut intentia asta.
Mi-am intors capul privindu-l rece.Avea o fata atat de trista si dezamagita.Nu i-am raspuns si am deschis neglijenta usa,insa cand am vrut sa ies mana sa mi-a inconjurat talia oprindu-ma.O urma de uimire mi se putea citi in acel moment pe chipul meu alb.Un amalgam de sentimente mi-a invaluit trupul.Simteam iubire,dragoste,ura,furie,resentiment.
-Alli intelege-ma ! Stiu ca nu am procedat bine si chiar imi pare rau.Ma simt atat de vinovat de tot ce se intampla.Stii poate ca daca ai cunoaste-o ti-ai schimba parerea.
Chiar daca pare o nebunie poate...
Nu a mai putut insa continua deoarece palma mea i-a lovit violent obrazul.Aveam lacrimi in ochii dar nu mai conta.Era deja prea mult. I-am privit tulburata chipul ce exprima nedumerirea.Cat de insensibil putea fi ? Cat timp avea sa ma mai tortureze in acest fel?
-Nu am auzit in viata mea o prostie mai mare! am stigat eu intr-un final.Spui ca te simti vinovat de tot ce se intampla, dar oare tot ce se petrece nu e din vina ta?! Imi sugerezi sa o cunosc pe ...aia? Pentru ce ? Sa ma doara mai mult faptul ca m-ai inlocuit cu o animatoare ,sa ma simt inferioara uneia ca ea? Nu multumesc! Am suferit deja prea mult pentru ceva ce nici nu merita!
Lacrimi amare imi curgeau pe fata.Nu le puteam controla dar nici nu vroiam.M-am indepartat de el luandu-mi valiza ce o lasasem neglijenta intr-un colt al incaperii.Am privit usa dar din nou nu am putut iesi.Acum eram eu cea cere refuza sa plece.L-am privit pentru o ultima oara spund calma dar in acelasi timp indiferenta:
-Iti doresc toata fericirea pe care nu ai avut-o alaturi de mine si sincer sper sa-ti fi gasit jumatatea.Dar tine minte un lucru: nu exista persoana care sa te fi iubit sau sa te iubeasca mai mult decat am facut-o eu ,dar la fel de bine nu cred ca mai e o alta persoana in lume care sa te urasca asa cum eu o fac acum!
Cu aceste cuvinte ne-am despartit. De data asta nimic nu mai m-a impiedicat sa parasesc incaperea si in acelasi timp viata lui Wade.Am iesit din ea la fel de brusc cum am intrat ,doar ca acum o tristete cruda,amara imi macina inima si sufletul.
Am coborat repede scarile indreptandu-ma spre iesire.Odata ajunsa afara pasii mi s-au indreptat spre parcarea din spatele blocului.Acolo,la umbra unui copac se afla masina mea,un Audi de un negru lucios.M-am indreptat sprea ea si am urcat rapid aruncand la intamplare trolerul si restul lucrurilor pe care le aveam, pornind motorul.
Priveam un peisaj atat de trist si rece pierduta printe ganduri si sentimente.Am indepartat rapid orice gand ,mintea ramanandu-mi limpede.
-Gata Allison,gata cu lacrimile si cu suferinta ! Nu mai merita sa suferi ! Nu pentru el !
Cu aceste vorbe am parasit usor parcarea conducand incet si cu grija.Odata ajunsa pe strada principala am privit pentru o ultima oara cladirea in care pana mai ieri locuisem.Brusc mi-am amintit ceva.Am luat repede geanta cautand in ea telefonul mobil.L-am gasit in cele din urma ascuns printre farduri si hartii inutile.L-am luat rapid formand cu precizie un numar atat de cunoscut.Am dus telefonul la ureche asteptand cateva secunde,pana cand am auzit glasul celeilalte persoane.Cu sufletul plin de emotii si vocea tremaranda am spus cald un licar de bucurie aparandu-mi in ochi :
-Mama...vin acasa!
O da si iata si pozele :
Allison- http://i1136.photobucket.com/albums/n489...meGirl.jpg imaginati-va ca are parul si ochii negrii :-)
Wade- http://i1136.photobucket.com/albums/n489...therbf.jpg
Riley- http://i1136.photobucket.com/albums/n489...eGuy16.jpg
Deci cam astea sunt sper sa va placa! Je ne :-h
Capitolul V
-Domnisoara am ajuns! Domnisoara ma auziti ?!
Am tresarit buimaca la auzul acestor vorbe.Timpul trecuse atat de repede incat nici nu observasem cand masina se oprise. Eram cu totul in alta lume. Plina de ganduri si emotii greu de stapanit, realiteatea mi se parea un contrast izbitor cu ceea ce eu visam in acest moment.
-Scuzati-ma nu eram atenta ,am soptit indiferenta deschizand portiera si intinzandu-i soferului o bacnota neteda. Am coborat fara prea mult entuziasm carand dupa mine valiza in care se aflau lucrurile mele si am privit rece cladirea din fata mea. Nu am mai vrut sa lungesc momentul gandindu-ma la clipele si momentele petrecute aici si am intrat fara prea mare graba. In mai putin de cinci minute ma aflam in fata usii apartamentului. Am atins usor clanta si am observat uimita ca usa era deschisa. Brusc in minte mi-au aparut zeci de scenarii ,dar constientizand ca nu are rost sa ma gandesc la ceva ce nu mai are legatura cu mine am intrat fara ezitare.
O priveliste dezolanta mi-a aparut in fata ochilor. Haine aruncate la intamplare, cutii de bere si pungii de macare peste tot prin camera, resturi de tigarii lasate neglijent pe masa. Am inchis rapid ochii un fior rece strabatandu-mi intreg corpul.Cum s-a putut intampla asta? Nu lipsisem decat o zi! O singura zi , si toata casa arata ca o groapa de gunoi. Cat de pustiu parea totul.Am redeschis insa rapid ochii mei ca doi carbuni si am soptit cu un glas in care se regasea dispretul:
-Nu imi pasa ! Pana la urma de ce sa ma doara. El a vrut asa ,acum sa suporte ,pentru ca orice fapta are urmari ,iar asta e doar o mica si insemnificanta demonstratie a ceea ce va urma. Un zambet ce intruchipa o noua fata a mea,total diferita de cea pe care o afisam mereu, si-a facut aparitia pe chipul meu ca de portelan.Un gol parca fusese umplut in sufletul meu. Cred ca era satisfactie ! De ce sa mint? Ma bucura tot ceea ce vedeam si asteptam mai mult.
Am lasat trolerul la intamplare pasind printre resturile de pe podeaua ce teoretic trebuia sa fie alba,indreptandu-ma spre dormitor.Am deschis neglijenta usa,dar cand am vrut sa pasesc,o voce atat de familiara mi-a rasunat in urechii.Era Wade bineinteles. Un val de furie si dezamagire m-a invaluit in acel moment.Simteam cum tot corpul imi tremura,iar aerul nu imi mai era suficient.Am respirat adanc fiind gata sa imi fac simtita prezenta dar...nu am putut.Am ramas impietrita ca o ciudata in pragul usii cu gura larg deschisa.Wade se afla exact in fata mea cu spatele la mine,fiind acoperit doar de un prosop.Nu asta a fost insa motivul care m-a impiediacat sa ma fac remarcata,ci discutia pe care o purta in acel moment cu...cineva.
-Iubito crede-ma ,nu imi place sa te stiu in acolo.Nu e sigur,in plus daca cineva incearca sa te deranjeze.Mi-ai promis ca iti vei gasi alt job mult mai decent pentru ca ,orice ai spune tu, nu e un lucru de admirat sa fi...animatoare!
O multime de ace parca mi-au trecut exact prin centrul inimii.Ochii mi s-au umezit,iar corpul a inceput sa imi tremure incontrolabil.Nu am mai auzit nimic din discutie.Eram parca fara viata.Doar lacrimile ce-mi dansau in ochii de un negru bizar tradau licarul vietii din fiinta mea.Brusc mi-am dus mainile parca inerte la ochii si mi-am sters lacrimile amare.Nu mai vroiam sa plang...nu pentru el.M-am sprijinit de peretele din dreapta mea raspirand incet si regulat,controlandu-mi fiecare miscare. In urmatoarea clipa Wade a inchis mobilul,aruncandu-l neglijent pe patul din lemn de nuc intorcandu-se spre mine.Recunoasc ca expresia tampita ce o afisase in momentul cand si-a dat seama ca eram in camera ma ajutase mai mult sa ma controlez.Zambetul odata atat de dulce si plin de sinceritate era transformat acum in nimic altceva decat un simplu gest ridicol.
-Allison ?! a rostit socat cu privirea atintita spre mine.
-Chiar ea,am raspuns ironic si rece. Esti un nenorocit ! Un nemernic nenorocit !
-Stai lasa-ma sa iti explic , stii nu e chiar asa cum....
-Oh Doamne! De cate ori am auzit aceasta fraza din gura ta in ultimele douazeci si patru de ore.Tu chiar ma crezi atat de proasta? Spune! am tipat dintr-o data surprinzandu-ma chiar si pe mine.Vorbeste,chiar crezi ca sunt atat de prosta incat sa mai inghit si asta?
-Dar lasa-ma sa iti spun doar ce...
-Ce? Stii chiar ma obisnuisem cu gandul ca ma parasisei pentru alta,am spus sacadat abia respirand.Credeam ca e o fiinta incredibila ,minunata,mult mai buna decat mine. M-am oprit pentru o clipa pentru a ma linisti. Eram mult prea agitata si asta nu ma ajuta. Am continuat intr-un tarziu pe un ton rece si distant:
-O animatoare Wade? M-ai parasit pentru o animatoare nenorocita ! Chiar atat de putin am insemnat pentru tine? Chiar crezi ca o animatoare ma poate inlocui?
A tacut. Asta imi dadea o enorma sadisfactie.M-a privit pierdut pentru o clipa dupa care a iesit rapid din camera. Atat de mult doare adevarul,mi-am soptit in gand incepand sa privesc dezinteresata incaperea.
Am iesit dupa cincisprezece minute cu cateva lucruri indesate intr-un rucsac vechi.Nu erau lucruri importante,dar nu am vrut ca Wade sa le aiba.Vroiam sa rup orice legatura cu el,chiar daca ma durea ingrozitor ,trebuia sa o fac. Am aruncat o privire fugativa prin camera dupa care am vrut sa ies. Vocea aceea care odinioara imi incalzea sufletul ma oprii brusc:
-Allison te rog,nu pleca asa.Stiu ca te-am ranit dar iti jur ca niciodata nu am avut intentia asta.
Mi-am intors capul privindu-l rece.Avea o fata atat de trista si dezamagita.Nu i-am raspuns si am deschis neglijenta usa,insa cand am vrut sa ies mana sa mi-a inconjurat talia oprindu-ma.O urma de uimire mi se putea citi in acel moment pe chipul meu alb.Un amalgam de sentimente mi-a invaluit trupul.Simteam iubire,dragoste,ura,furie,resentiment.
-Alli intelege-ma ! Stiu ca nu am procedat bine si chiar imi pare rau.Ma simt atat de vinovat de tot ce se intampla.Stii poate ca daca ai cunoaste-o ti-ai schimba parerea.
Chiar daca pare o nebunie poate...
Nu a mai putut insa continua deoarece palma mea i-a lovit violent obrazul.Aveam lacrimi in ochii dar nu mai conta.Era deja prea mult. I-am privit tulburata chipul ce exprima nedumerirea.Cat de insensibil putea fi ? Cat timp avea sa ma mai tortureze in acest fel?
-Nu am auzit in viata mea o prostie mai mare! am stigat eu intr-un final.Spui ca te simti vinovat de tot ce se intampla, dar oare tot ce se petrece nu e din vina ta?! Imi sugerezi sa o cunosc pe ...aia? Pentru ce ? Sa ma doara mai mult faptul ca m-ai inlocuit cu o animatoare ,sa ma simt inferioara uneia ca ea? Nu multumesc! Am suferit deja prea mult pentru ceva ce nici nu merita!
Lacrimi amare imi curgeau pe fata.Nu le puteam controla dar nici nu vroiam.M-am indepartat de el luandu-mi valiza ce o lasasem neglijenta intr-un colt al incaperii.Am privit usa dar din nou nu am putut iesi.Acum eram eu cea cere refuza sa plece.L-am privit pentru o ultima oara spund calma dar in acelasi timp indiferenta:
-Iti doresc toata fericirea pe care nu ai avut-o alaturi de mine si sincer sper sa-ti fi gasit jumatatea.Dar tine minte un lucru: nu exista persoana care sa te fi iubit sau sa te iubeasca mai mult decat am facut-o eu ,dar la fel de bine nu cred ca mai e o alta persoana in lume care sa te urasca asa cum eu o fac acum!
Cu aceste cuvinte ne-am despartit. De data asta nimic nu mai m-a impiedicat sa parasesc incaperea si in acelasi timp viata lui Wade.Am iesit din ea la fel de brusc cum am intrat ,doar ca acum o tristete cruda,amara imi macina inima si sufletul.
Am coborat repede scarile indreptandu-ma spre iesire.Odata ajunsa afara pasii mi s-au indreptat spre parcarea din spatele blocului.Acolo,la umbra unui copac se afla masina mea,un Audi de un negru lucios.M-am indreptat sprea ea si am urcat rapid aruncand la intamplare trolerul si restul lucrurilor pe care le aveam, pornind motorul.
Priveam un peisaj atat de trist si rece pierduta printe ganduri si sentimente.Am indepartat rapid orice gand ,mintea ramanandu-mi limpede.
-Gata Allison,gata cu lacrimile si cu suferinta ! Nu mai merita sa suferi ! Nu pentru el !
Cu aceste vorbe am parasit usor parcarea conducand incet si cu grija.Odata ajunsa pe strada principala am privit pentru o ultima oara cladirea in care pana mai ieri locuisem.Brusc mi-am amintit ceva.Am luat repede geanta cautand in ea telefonul mobil.L-am gasit in cele din urma ascuns printre farduri si hartii inutile.L-am luat rapid formand cu precizie un numar atat de cunoscut.Am dus telefonul la ureche asteptand cateva secunde,pana cand am auzit glasul celeilalte persoane.Cu sufletul plin de emotii si vocea tremaranda am spus cald un licar de bucurie aparandu-mi in ochi :
-Mama...vin acasa!
O da si iata si pozele :
Allison- http://i1136.photobucket.com/albums/n489...meGirl.jpg imaginati-va ca are parul si ochii negrii :-)
Wade- http://i1136.photobucket.com/albums/n489...therbf.jpg
Riley- http://i1136.photobucket.com/albums/n489...eGuy16.jpg
Deci cam astea sunt sper sa va placa! Je ne :-h
![[Imagine: geishao.jpg]](http://imageshack.us/photo/my-images/835/geishao.jpg/)
O.o'Destinul lucreaza prin amanunte'o.O