Cu un pas in fata tuturor

[Harona]

Capitolul 2: O intamplare de doi bani


Super! Yupy! Nemaipomenit! Nu, excelent!!! Aratam bucuria prin expresia fetei. Topaiam si ma roteam de bucurie. Brunetul, vazand cat sunt de incantata, mi-a zambit si mi-a spus calm:
-Tu nu iei pauza niciodata?
-Nu degeaba sunt cea mai hiperactiva din liceu.
-Asta nu conteaza acum. Poti sa stai jos, spune el ridicand putin tonul.
M-am asezat pe banca, langa Hinata.
-Ce e cu tipul asta? ii soptesc fetei.
-Habar n-am, dar stiu ca se infurie usor, imi raspunde ea inapoi, tot soptit.
Brunetul se uita cu coada ochiului dandu-ne de inteles ca aude ce vorbim. Ok, ce i-a venit? Pana acum se comporta normal.Se plimba de la un capat la altul al canapelei, pana o alege pe Karin sa treaca la dans. Karin?! Tipu' asta sigur nu e familiarizat cu liceul asta. Si chiar deloc! Karin se ridica de pe canapea si ii sopteste la ureche baiatului ceva de un CD.
-Mda, desigur, spune Sasuke cu voce tare. Sakura, imprumuta-i CD-ul tau lui Karin. Melodia a II-a, ok?
Tipul asta e nebun de legat!!! Cum adica vrea sa ii imprumut CD-ul meu unei drogate cum e Karin? Baiatul asta e intreg la minte?
-Dar... Nu cred ca sti prea multe despre clasa noastra. Nu i-as da CD-ul meu lui Karin nici moar...
-Nu te-a intrebat nimeni ce si cum, ti-am spus doar sa pui melodia a II-a de pe CD-ul tau, asa ca misca-te!
-Bine, sefu', cum spui tu...
Ma ridic de pe canapea intr-un oftat adanc. Sigur Karin i-a facut ceva.... Sigur i-a spalat creierul! A... stai... e valabil doar in filme. Doamne, la ce ma gandesc azi? Sunt mai aeriana ca deobicei. Deodata am simtit cum elasticul de la par imi e tras in jos, lasandu-mi parul liber. Cine nai... Ma intorc si o vad pe Karin fluturandu-mi elasticul pe la ochi.
-Mai repede, Haruno! Data viitoare te trag de par! imi spune ea.
O privesc cu nervii intinsi la maxim. In spatele ei, Ino nota pe un carnetel tot ce spunea roscata. L-am privit cu rautate pe Sasuke, apoi am stat cateva secunde sa ma calmez.
-Haide, mucoaso, nu avem toata ziua.
Nervii mi se aprinsesera la loc. Gata, m-am abtinut cat am putut, asta e ultima picatura care a umplut paharul.
-Hei, blondo, noteaza asta! Cea mai proasta zi din viata Sakurei Haruno a fost atunci cand, spun uitandu-ma spre Sasuke, un coregraf nou care ii tine parte unei tembele si-a facut aparitia in liceu, si ghici ce, spun intorcandu-mi privirea catre Karin, tembeli nu castiga niciodata. Asa ca decat sa pierd in fata unui gunoi asa cum e Karin, mai bine plec.
Ma indreptam cu pasi repezi spre usa. Brunetul inca privea uimit scena. Yuki si Hinata incearca sa ma ajunga, ca sa ma mai linisteasca, insa Sasuke le opreste, spunandu-le ca nu au voie sa paraseasca clasa. Aveam o tinta fixa, si anume, vestiarul. Mergeam apasat astfel incat sa rasune in tot holul pasii mei. Ajunsa acolo, mi-am luat ghiozdanul, hotarata sa plec astazi mai devreme de la liceu. Nu am de gand sa stau cu doi psihopati toata ziua. Si oricum, ce l-a apucat? Pana acum a fost dragut cu toata lumea, iar acum...? In momente ca astea, as fi preferat sa fii venit Eva in locul noului venit. Capul ma durea ingrozitor. Norocul meu era ca aveam niste pastile la mine. M-am grabit atat de tare sa imi fac geanta incat din greseala mai scapasem prin geanta o cutie de aspenter si una de paracetamol. Imi scot cutia de paracetamol, iau o pastila, si beau o gura din sticla mea cu apa. Gustul amar al pastilei m-a facut sa ma gandesc mai intens la ziua de azi. Oare chiar merita sa plec de la cursuri doar din cauza a doi natarai? Ma uit din nou pe programa si vad ca urmatoarea ora era coregrafia cu Britney Miller. Britney era o tipa tanara, de vreo 28 de ani, care arata ca la 20. Era blonda cu suvite negre, cu parul pana la umeri, usor ondulat, ochii caprui si un zambet alb. Ea era ca o sora pentru mine. Era sora care nu am avut-o niciodata. As fi vrut sa vorbesc cu ea inainte sa plec.... De odata aud clopotelul sunand.Ei bine... Nu am nimic de pierdut daca vorbesc cu Bitney.Imi pun sticla inapoi in ghiozdan, si aud un ciocanit la usa.
-Oricine ai fi, poti sa pleci. Nu am chef de vorbit acum, spun ridicandu-ma de pe banca.
Usa se deschide incetisor, pe ea intrand un tip brunet cu ochii negri.
-Hei... Ti-ai uitat CD-ul, spune el bland.
-Poti sa-l pastrezi. Imi pot face altul oricand. Acum poti sa pleci. Nu ma prea incanta prezenta ta aici, ii spun rece.
-Sti... chiar imi pare rau, dar... Trebuie neaparat sa ma comport mai frumos cu Karin decat cu ceilalti dansatori.
La auzul acestor vorbe am incremenit, dar nu am lasam asta sa se vada. Il priveam cu ura pe brunet.
-Ca si coregraf, e bine sa fii drept fata de toti dansatorii. N-ai niciun motiv sa te comporti bine doar cu roscata aia prefacuta. Si ma rog, de unde o cunosti? ii spun luand un prosop umed si stergandu-am pe brate.
-Nu prea pot spune... zice el lasand privirea in jos. Ei bine... am fost vecini si... aa... Si cam atat. Nimic altceva.
Las prosopul pe banca si un alt elastic din buzunarul gentii. Imi prind parul la loc, lasand inafara suvitele ce imi mangaiau bland chipul. Ma indrept spre usa si ma opresc in fata lui.
-La concurs n-o sa renunt, iti garantez. Dar eu nu ma antrenez cu astfel de coregrafi. Poti sa o iei pe Karin in primire, eu nu mai vin. Acum, da-te la o parte.
Brunetul sta pe ganduri 3 secunde, apoi se da din calea mea, lasandu-ma sa plec. Imi ascunde ceva mai mult
ca sigur. Doar nu a tinut cu roscata aia in tot acest timp de prost. Trebuie sa aiba un argument cu mult mai bun. Inafara ca e vecin cu ea, prieteni, nu are niciun motiv sa o lase sa se joace cu mine. Fara sa imi dau seama, am ajuns in fata clasei. Deschid usor usa si ma opresc in tocul usii, pentru cateva secunde. Toata clasa era in formatie, gata sa inceapa. Pana si Sasuke natarul era acolo desi am plecat inaintea lui. Bine, asta doar pentru ca eu am mers cu mult mai incet decat ceilalti, si am si intarziat. Aveam o fata indiferenta de orice mi-ar spune vreun coleg.
-Sakura, ai intarziat, imi spune Britney.
-Scuze... am mers ceva mai lent decat ceilalti.
-Bine. Aseaza-te in formatie si sper sa nu se mai intample. Ne-am inteles?
Am dat din cap aprobator si m-am asezat la locul meu, intre Yuki si Hinata.
-Hei, esti bine? imi sopteste Yumi.
-Mda... mai bine ne vedem de dans, ii soptesc inapoi.
Ce naiba... O, nu! Abea acum am realizat ca Sasuke sta in spatele meu, la formatia de dans. E ca dracu... De ce a trebuit sa il aseze fix aici, pana la urma? Britney ia CD-ul si il pune in casetofon. Melodia incepe sa cante iar noi ne ghidam pe ritmurile ei. Fire, o melodie dintre cele mai preferate, aici la Bubbline Crew, cel mai tare liceu de dans al tarii.



Totul mergea perfect, pana cand Britney a oprit muzica.
-Sakura, uite cum facem. Pentru ca tu esti in fata, pe randul din centru, ma gandeam sa te lasi pe spate, prinsa de Sasuke, iar apoi facem la fel cu randul 3 si 4. Un fel de domino din doua in doua randuri. Ce spui?
Mi-am intors capul catre Sasuke, raspunzandu-i coregrafei:
-Eu spun sa il mutati pe Sasuke.
Brunetul ma privea enervat de situatie.
-De ce sa nu o mutam pe Sakura in alta parte? raspunde el rautacios.
-Asculta, baiete, nu am...
Britney se apropie si imi pune mana la gura.
-Nu mutam pe niciunul. Asa ramane.
Isi ia mana de la gura mea, intorcandu-se pe scaunul ei, repornind melodia de acolo de unde a ramas.
-Haide! Acum facem cu dominourile! spune ea de parca cine stie ce Dumnezeu faceam.
Am tras adanc aer in piept si m-am lasat pe spate. O, nu! Daca nu ma prinde! La cat de nervos era, asta nu era mare lucru. Si cu toate astea, m-a prins. Nu era o priza ca la ceilalti dansatori, era una... mai mult ca o imbratisare. Sincer, aproape inrosisem, privindu-l in ochii sai negri. Desi el ma privea cu ura, eu ma miram. Alo, Sakura, revino-ti! El e cel care nu te-a aparat atunci cand a trebuit si care i-a tinut parte dusmancei tale tot timpul. Cand m-am ridicat mi-am revenit in fire, continuand dansul. Odata ce clopotelul a sunat, si toata lumea a iesit, eu am mai ramas sa vorbesc cu Britney.
-Hei, Brit... Putem vorbi un pic?
-Sigur.
Ma asez pe canapea, langa ea, si incep sa ma descarc.
-Sti baiatul ala de azi? Sasuke?
-Dupa cum te-ai certat cu el, cum as putea sa il uit? Oricum, s-a intamplat ceva?
-Da... Este "coregraful" venit in locul Evei, si de asemenea un coleg nou. Ii tot tine partea lui Karin. Sti, tipa aia roscata, care a platit ca sa intre la liceul asta, desi nu stie sa danseze... Acea Karin. Nu inteleg, nu ma lasa sa spun nimic si o ajuta pe prefacuta aia, iar cand ma trage de par sau ceva, parca baiatul asta e orb, dar cand ridic tonul la ea, a prins si ochi si urechi ca sa ma vada si sa ma auda.
-Sakura, am aflat ca familia Uchiha sta in apropiere de casa roscatei. Dar chiar si asa, chiar daca sunt vecini, nu are niciun drept. Daca vrei, putem merge la directoare.
-Si care ar putea fii pedeapsa? intreb eu putin... uimita?
-In cel mai rau caz, exmatricularea. Ce spui, vrei sa mergem?
Mintea mea se juca pe langa DA si NU. As fi zis „da”, dar parca ma durea inima sa o spun. Nu stiu ce e cu mine. Dar nici "nu" nu as fi vrut sa zic, pentru ca daca va mai sta, va continua la fel. Ce sa fac?


Melodia de la ora lui Britney: http://www.youtube.com/watch?v=5BR83tKl_vE





Cam asta e tot. Ja ne!