19-02-2011, 10:37 PM
Pai datorita unora dintre useri care s-au deranjat sa se uite si sa-si re-editeze comentariile am venit cun un next mai micut. Va multumesc celor care v-ati facut timp pentru acest lucru, sa stiti ca pentru mine chiar inseamna mult.
Pai cam atat. Sper ca va placut si acest capitol m-a cam innebunit. Nu este corectat.
Misiunea
Partea a II-a
Pana in acest moment misiunea a decurs destul de bine. Inafara certurilor dintre roscata si Suigetsu, nimic nu m-a deranjat. Nici macar Sasuke nu mi-a mai atintit nici o privire ceea ce intr-un fel ma cam deranjeaza. Oricat de mult ma amagesc, nu pot renunta la aceste sentimente care mie mi se par a fi un adevarat blestem. Unul dureros, poate chiar sfasietor.
Imi clatin usor capul pentru a alunga aceste ganduri insa nu reusesc. Imi ridic privirea catre peisajul care imi apare in fata ochilor si raman uimita de frumusetea acestuia. Soarele apune lasand in urma sa miile de culori. Am spus vreodata ca iubesc apusurile? Daca nu, atunci o spun acum. Sunt extraordinare, paraca te-ar transpune intr-o lume imaginara, una plina de culoare, de dragoste, de tot ceea ce este bun pe acest pamant.
-Sakura-chan!
Imi intorc privirea catre cel care m-a strigat si-l vad pe Suigetsu care se uita ingrijorat la mine. Ii mai privesc si pe ceilalti doi care nu au dat importanta acestui incident ceea ce pe mine ma deranjeaza. Parca nu as exista aici. De Karin, sincer nu-mi pasa. Insa cu Sasuke este cu totul si cu totul altceva. Ma simt in plus.
-S-a intamplat ceva Suigetsu? il intreb eu dupa care ma intorc cu spatele catre cuplu.
-Pai, vroiam sa te intrebam daca mai mergem sau campam aici. In curand se va insersa.
Ii spun ca mai mergem in jur de un kilometru si atunci roscata sare nervoasa ca ea este mult prea obosita pentru a merge. Nu o bag in seama si incep sa merg insa vocea lui Sasuke ma opreste.
-Nu ai auzit? Vom campa aici, imi spune acesta pe un ton plin de raceala.
Ma musc de buza dupa care ma intorc catre ei. Le spun ca daca doresc sa ramana nu au decat insa eu voi mai merge. Dupa ce le-am spus acest lucru plec din locul in care ma aflam, in spate fiind urmarita de Suigetsu. La o distanta destul de mare il intreb de ce nu ramane cu ei iar raspunsul acesta a venit atat de repede incat abia l-am auzit.
-Cei doi n-au dacat sa ramana in urma. Eu nu sunt genul care sa nu asculte ordinele.
Ma opresc pe o creanga si-l fixez cu privirea. Baiatul asta este chiar diferit. Oricat de copilaros ar fi in timpul liber, cand vine vorba de misiuni acesta devine serios. Zambesc dupa care ii spun un simplu "Multumesc" si apoi prind din nou viteza. Poate ca niciodata nu voi reusi sa ma pun cu Karin, cel putin cand vine vorba de sentimentele lui Sasuke, insa un lucru este sigur, am multe persoane care ma sprijina in diferite feluri, fie direct fie indirect.
Nu stiu cum s-a intamplat sa ne oprim si sa campam, de fapt nu mai tin minte nimic deoarece nu m-am simtit bine chiar deloc. Tot ce stiu este ca acum, m-am trezit brusc din cauza unei dureri de burta pe care am mai avut-o candva insa nu mai stiu cand. Parca efortul depus a fost mult prea mult pentru mine. Ma rific usor din locul in care am dormit si incep sa merg lenesa insa in acelasi timp silentios pentru a nu-l trezi pe Suigetsu.
In cateva clipe ajung langa un lac. Imi trec usor mana prin acesta si constat ca apa este calda. Fara a mai sta pe ganduri renunt la haine si intru in acest usor. Incep sa innot pana ajung langa o stanca destul de mare de care ma sprijin si inchid ochii. Fara sa vrea imi amintesc de prima si ultima seara petrecuta cu Sasuke. Acea seara care pentru mine este un blestem. Inca ii mai simt buzele plimbandu-se usor de trupul meu, mainile sale facdn la fel. De ce sa nu recunosc? Chiar daca m-a folosit, fara voia mea m-a facut sa ma simt destul de bine insa in acelasi timp m-am simtit murdara.
Imi deschid ochii si innot spre mal deoarece se face racoare si sincer nu vreau sa racesc. In mai putin de zece minute sunt la fel ca inainte, singura diferenta fiind parul ud. Mi-l sortc cat de cat dupa care ma indrept catre tabara unde, spre mirarea mea sunt toti trei. Cand au ajuns si astia doi. Nu ma deranjez sa-i salut si-i intreb ce s-a intamplat. Acestia imi spun ca suntem urmariti. Exact in acel moment un kunai imi zgarie pielea fina lasand cateva picaturi de sange sa coboare.
Imi indrept privirea catre locul din care provine cutitul si observ cu stupoare ca intr-un copac, la o distanta de vreo zece metri de noi se afla sase ninja. Nu le pot vedea semnele din satul din care provin acestia din cauza intunericului. Ii privesc cu ura dupa care strang cat pot de tare pumnul.
-Karin, ce tot faci? Credeam ca poti simti chakra! De ce nu ne-ai anuntat ca sunt aici? o intreb nervoasa fiind pregatita de lupta.
Aceasta nu are timp sa raspunda deoarece unul dintre cei sase barbati au atacat-o, trantind-o destul de rau. Spre mirarea mea, Sasuke nu pare afectat de ceea ce i s-a intamplat iubitei lui insa nu prea imi pasa. Alerg catre unul dintre cei sase, cel mai mare din cate observ -ce bine mi i-am ales- si ii dau un pumn destul de puternic care il trimite in copacii din spatele sau. Fara a ezita imi pregatesc unul dintre kunaiurile otravite si-l ranesc cat de mult posibil. Cand sunt mai sigura ca acesta nu se poate ridica, el face fix contrariul. Desi destul de greu, se ridica si isi scoate sabia si incearca sa ma nimereasca insa nu reuseste. Ii ezit destul de usor atacurile, obosindu-l si in scurt timp acesta cade la pamant din cauza otravii care se afla in corpul sau acum.
Ma intorc catre cei trei si observ ca roscata tot pe jos se afla. Imi calc peste mandrie si alerg spre ea pentru a o vindeca. Cand ajung in dreptul ei me enervez rau de tot deoarece aceasta a lesinat de la o lovitura simpla, se vede ce ninja bun este. Nu ma mai deranjez s-o ajut si dau sa ma ridic insa imi simt picoarele prinse. Incerc sa scap dar fara succes si observ un ninja care se indreapta cu rapiditate catre mine in timp ce-si scoate sabia, destul de mare. Inchid ochii pentru a-mi fi mai usor, nu vreau sa vand cum acea sabie ma va strapunge si astept inevitabilul.
Dupa un minut, imi deschid ochii speriata si-l vad pe Sasuke cum l-a strapuns cu jutsul sau numit chidori. Raman uluita iar acesta ma prinde de talie si ma ia de acolo, asezandu-ma pe o creanga. Observ ca sunt toti pe jos insa este ceva ciudat. Parca tot lipseste cineva. Privesc in jur si imi dau seama ca pe jos sunt doar cinci din sase. Asta inseamna ca celalalt a scapat. Ma intorc destul de repede catre Sasuke si incerc sa-i spun insa pe cer norii se strang si formeaza o mica tornada de electricitate, daca poate fi numita asa.
Asta a facut tipul acela. I-a pus pe cei cinci sa se lupte cu noi in timp ce el crea un jutsu din care vom scapa greu. Brunetul ma prinde de mana si incepem sa alergam insa curentii devin din ce in ce mai puernici si suntem trasi in acestia. Odata ajunsi acolo, aerul devin greu de respirat si incetul cu incetul imi pierd cunostinta.
_________________________Partea a II-a
Pana in acest moment misiunea a decurs destul de bine. Inafara certurilor dintre roscata si Suigetsu, nimic nu m-a deranjat. Nici macar Sasuke nu mi-a mai atintit nici o privire ceea ce intr-un fel ma cam deranjeaza. Oricat de mult ma amagesc, nu pot renunta la aceste sentimente care mie mi se par a fi un adevarat blestem. Unul dureros, poate chiar sfasietor.
Imi clatin usor capul pentru a alunga aceste ganduri insa nu reusesc. Imi ridic privirea catre peisajul care imi apare in fata ochilor si raman uimita de frumusetea acestuia. Soarele apune lasand in urma sa miile de culori. Am spus vreodata ca iubesc apusurile? Daca nu, atunci o spun acum. Sunt extraordinare, paraca te-ar transpune intr-o lume imaginara, una plina de culoare, de dragoste, de tot ceea ce este bun pe acest pamant.
-Sakura-chan!
Imi intorc privirea catre cel care m-a strigat si-l vad pe Suigetsu care se uita ingrijorat la mine. Ii mai privesc si pe ceilalti doi care nu au dat importanta acestui incident ceea ce pe mine ma deranjeaza. Parca nu as exista aici. De Karin, sincer nu-mi pasa. Insa cu Sasuke este cu totul si cu totul altceva. Ma simt in plus.
-S-a intamplat ceva Suigetsu? il intreb eu dupa care ma intorc cu spatele catre cuplu.
-Pai, vroiam sa te intrebam daca mai mergem sau campam aici. In curand se va insersa.
Ii spun ca mai mergem in jur de un kilometru si atunci roscata sare nervoasa ca ea este mult prea obosita pentru a merge. Nu o bag in seama si incep sa merg insa vocea lui Sasuke ma opreste.
-Nu ai auzit? Vom campa aici, imi spune acesta pe un ton plin de raceala.
Ma musc de buza dupa care ma intorc catre ei. Le spun ca daca doresc sa ramana nu au decat insa eu voi mai merge. Dupa ce le-am spus acest lucru plec din locul in care ma aflam, in spate fiind urmarita de Suigetsu. La o distanta destul de mare il intreb de ce nu ramane cu ei iar raspunsul acesta a venit atat de repede incat abia l-am auzit.
-Cei doi n-au dacat sa ramana in urma. Eu nu sunt genul care sa nu asculte ordinele.
Ma opresc pe o creanga si-l fixez cu privirea. Baiatul asta este chiar diferit. Oricat de copilaros ar fi in timpul liber, cand vine vorba de misiuni acesta devine serios. Zambesc dupa care ii spun un simplu "Multumesc" si apoi prind din nou viteza. Poate ca niciodata nu voi reusi sa ma pun cu Karin, cel putin cand vine vorba de sentimentele lui Sasuke, insa un lucru este sigur, am multe persoane care ma sprijina in diferite feluri, fie direct fie indirect.
Nu stiu cum s-a intamplat sa ne oprim si sa campam, de fapt nu mai tin minte nimic deoarece nu m-am simtit bine chiar deloc. Tot ce stiu este ca acum, m-am trezit brusc din cauza unei dureri de burta pe care am mai avut-o candva insa nu mai stiu cand. Parca efortul depus a fost mult prea mult pentru mine. Ma rific usor din locul in care am dormit si incep sa merg lenesa insa in acelasi timp silentios pentru a nu-l trezi pe Suigetsu.
In cateva clipe ajung langa un lac. Imi trec usor mana prin acesta si constat ca apa este calda. Fara a mai sta pe ganduri renunt la haine si intru in acest usor. Incep sa innot pana ajung langa o stanca destul de mare de care ma sprijin si inchid ochii. Fara sa vrea imi amintesc de prima si ultima seara petrecuta cu Sasuke. Acea seara care pentru mine este un blestem. Inca ii mai simt buzele plimbandu-se usor de trupul meu, mainile sale facdn la fel. De ce sa nu recunosc? Chiar daca m-a folosit, fara voia mea m-a facut sa ma simt destul de bine insa in acelasi timp m-am simtit murdara.
Imi deschid ochii si innot spre mal deoarece se face racoare si sincer nu vreau sa racesc. In mai putin de zece minute sunt la fel ca inainte, singura diferenta fiind parul ud. Mi-l sortc cat de cat dupa care ma indrept catre tabara unde, spre mirarea mea sunt toti trei. Cand au ajuns si astia doi. Nu ma deranjez sa-i salut si-i intreb ce s-a intamplat. Acestia imi spun ca suntem urmariti. Exact in acel moment un kunai imi zgarie pielea fina lasand cateva picaturi de sange sa coboare.
Imi indrept privirea catre locul din care provine cutitul si observ cu stupoare ca intr-un copac, la o distanta de vreo zece metri de noi se afla sase ninja. Nu le pot vedea semnele din satul din care provin acestia din cauza intunericului. Ii privesc cu ura dupa care strang cat pot de tare pumnul.
-Karin, ce tot faci? Credeam ca poti simti chakra! De ce nu ne-ai anuntat ca sunt aici? o intreb nervoasa fiind pregatita de lupta.
Aceasta nu are timp sa raspunda deoarece unul dintre cei sase barbati au atacat-o, trantind-o destul de rau. Spre mirarea mea, Sasuke nu pare afectat de ceea ce i s-a intamplat iubitei lui insa nu prea imi pasa. Alerg catre unul dintre cei sase, cel mai mare din cate observ -ce bine mi i-am ales- si ii dau un pumn destul de puternic care il trimite in copacii din spatele sau. Fara a ezita imi pregatesc unul dintre kunaiurile otravite si-l ranesc cat de mult posibil. Cand sunt mai sigura ca acesta nu se poate ridica, el face fix contrariul. Desi destul de greu, se ridica si isi scoate sabia si incearca sa ma nimereasca insa nu reuseste. Ii ezit destul de usor atacurile, obosindu-l si in scurt timp acesta cade la pamant din cauza otravii care se afla in corpul sau acum.
Ma intorc catre cei trei si observ ca roscata tot pe jos se afla. Imi calc peste mandrie si alerg spre ea pentru a o vindeca. Cand ajung in dreptul ei me enervez rau de tot deoarece aceasta a lesinat de la o lovitura simpla, se vede ce ninja bun este. Nu ma mai deranjez s-o ajut si dau sa ma ridic insa imi simt picoarele prinse. Incerc sa scap dar fara succes si observ un ninja care se indreapta cu rapiditate catre mine in timp ce-si scoate sabia, destul de mare. Inchid ochii pentru a-mi fi mai usor, nu vreau sa vand cum acea sabie ma va strapunge si astept inevitabilul.
Dupa un minut, imi deschid ochii speriata si-l vad pe Sasuke cum l-a strapuns cu jutsul sau numit chidori. Raman uluita iar acesta ma prinde de talie si ma ia de acolo, asezandu-ma pe o creanga. Observ ca sunt toti pe jos insa este ceva ciudat. Parca tot lipseste cineva. Privesc in jur si imi dau seama ca pe jos sunt doar cinci din sase. Asta inseamna ca celalalt a scapat. Ma intorc destul de repede catre Sasuke si incerc sa-i spun insa pe cer norii se strang si formeaza o mica tornada de electricitate, daca poate fi numita asa.
Asta a facut tipul acela. I-a pus pe cei cinci sa se lupte cu noi in timp ce el crea un jutsu din care vom scapa greu. Brunetul ma prinde de mana si incepem sa alergam insa curentii devin din ce in ce mai puernici si suntem trasi in acestia. Odata ajunsi acolo, aerul devin greu de respirat si incetul cu incetul imi pierd cunostinta.
Pai cam atat. Sper ca va placut si acest capitol m-a cam innebunit. Nu este corectat.