Inima imi bate pentru tine [+18 ]

[Savarina Ali]

Acesta este ficul pe care il voi continua acum si dupa trec si pe la celelalte ^^ Sper sa va placa capitolul ... desi nu cred xD


Capitolul 3 : Excursia ...
Partea a II-a : Vrei sa vi cu mine?

-Aly, ce faceti voi doi aici? Asa apropiati? ne intreaba Zeneea, eu tresarind ca prin farmec. Ma speriase si nu aveam ce face. M-am uitat la ea schitand un zambet.
-Aveam ceva in ochi, iar Alicia a vrut sa vada ce, spuse aceasta zambind puandu-si mana la ceafa intr-un mod prosteste.
Aceasta se uitase la noi suspicioasa si apoi pe chip ii aparuse un zambet ciudat de mare ce ma cam infurnica pe piele. Incepu sa imi povesteasca fel si fel de lucruri ce pe mine chiar nu ma interesau. O mai aprobam din cand in cand, dar fara ca sa stiu si despr e ce e vorba. Eram aeriana. Ma gandeam la ce era sa fac si cat de aproape eram sa il sarut pe baiat. Cum as fi putut face asta? Cum putea sa imi treaca prin minte asa ceva? Era ciudat si totusi ma framanta ideea ca si vorbisem cu o seara ininte pe messenger cu fostul meu prieten, pe care inca il iubeam. Insa de ce nu ma mai simteam ca si cand nu il mai iubeam? De ce ma simteam in asa fel incat sa ma gandesc ca pe Paul il pot iubi. De ce ma gandeam la momentele fierbinti care puteau sa urmeze intre noi doi? De ce tocmai el? Am avut o impresie proasta despre el cand venisem aici. De ce totul se schimbase? Asa de brusc? Era totul intortocheat pentru mine, prea incurcat si ma facea sa simt cum imi explodeaza capul.
-Alicia! ... Aly! ... Al! ...Aly! se auzeau vocile noilor mei prieteni printre care si vocea ingrijorata a Zeneei.
Am tresarit brusc privindu-i pe toti intrebator. De ce ma strigasera? De ce ma simteam de parca acum aterizasem pe Pamant? Acestia imi spusesera ca ma strigau de ceva vreme si ca eu eram plecata cu gandul in alta parte.
-Al ... la ce te gandeai? aud vocea prietenei mele ce ma intreba ingrijorata. Totul e bine? ma interoga aceasta vizibil iritata ca nu ii raspundeam.
-Da Ze ... totul e bine. Nimic nu merge prost. O fata nu are dreptul sa meraga cu gandul departe? i-am intrebat eu pe toti usor suparata, insa imi trecuse repede. Deci ce doreati voi de la mine? i-am intrebat zambind copilaros.
-Facem o lista cu cei ce vor sa mearga in excursie. Si cu totii ne intrebam daca vrei sa mergi cu noi, imi spuse prietenul iubitei mele Zeneea.
-Suna destul de bine ... trece-ma si pe mine pe lista, spun zambind deja ingandurata cum va fi acolo si ce vom face si daca va fi la fel de incitant ca si cum as fi fost cu Andy.
Mi-am scuturat brusc capul vrand sa il scot pe baiat din mintea mea, deoarece ma inebuneau toate gandurile cu el. Eram asa de inebunita de baiat, dar eram pe cale sa imi incal propria mandrie si sa il sarut pe Paul. De ce mereu eu trebuia sa fiu cea ametita si dusa cu pluta?
Firul gandurilor imi fusesera luate de sunetul enervant al clopotelului. Devenea destul de isteric in mintea mea acel sunet. Imi venea sa ma duc si sa ii dau cu ceva in cap persoanei care tot suna ca un disperat din acel clopotel. De ce nu ma duceam? Nu stiam unde este persoana respectiva, altfel ar fi avut o mica – mare festanie din partea mea, si in plus eram noua si nu mergea sa fac asa ceva, desi imi statea ca un fix pe creieras. Sigur in pauza urmatoare trebuia sa rog pe cineva sa imi arate si unde este acel loc de unde se auzea totul. As fi venit ca un agent secret sub acoperire si as fi rupt picioarele celui sau celei ce suna. Imi treceau niste ganduri asa de diabolice prin cap, incat nu mai stiam cine sunt eu cu adevarat. De ce aveam asemenea ganduri? Poate ma uitam la prea multe filme diabolice sau ceva in genul. Imi facusem o viata amara.
In scurt timp pentru mine, deoarece eram prinsa in gandurile mele, si ziua se terminase iar noi trebuia sa plecam acasa. Insa m-am oprit brusc in parcare. Unde imi era masina? De ce nu imi aduceam aminte unde o parcasem?
-Ai venit cu mine dulceata, aud vocea baiatul ce venea din spatele meu.
Cand imi dadusem seama imi dadusem peste frunte o palma usoara in smen ca sunt foarte uituca. Baitul imi luase mana cu care ma lovisem si o saruta scurt. Ma lasase surprinsa in tot sensul cuvantului, insa nu mai stiam ce sa spun. Totul deja era mult prea ciudat chiar si pentru el. Sau poate eu il desconsideram foarte tare si el chiar era un baiat foarte dulce.
-Stii ai cam stricat intrarea cand ai zis „dulceata”, ii spun baiatul zambind usor intrand in masina cand acesta imi deschise portiera si ma lasase sa intru indicandu-mi scaunul din dreapta.
-Scuze ca am stricat totul ... insa chiar ti s-a parut bine? ma intreba acesta uimit in tot sensul cuvantului.
-Ai dat semn de bun simt ca nu m-ai lasat sa gandesc foarte mult, spun chicotind usor punadu-mi centura de siguranta, deoarece m-ar fi inebunit pana acasa sunetul de atentionare din masina sa.
Acesta ma intrebase daca nu as dori sa ies cu el la o cafea. Cand l-am intrebat cand si unde, imi daduse raspuns ce ma lasase putin „proasta”. Vroia in acel moment. Se cam grabea, insa eu am acceptat, sperand ca asa as putea sa il cunosc mai bine. Si defapt poate sa imi dau si seama de ce eram in stare sa il sarut, avand in vedere ca il „uram” sau cel putin asa credeam. Aceasta imi povestise multe despre el si ma pusese si pe mine sa fac acelasi lucru. Nu ma simtema in apele mele sa ii povestesc, insa o faceam, deoarece cuvintele curgeau de la sine ... si eu ma simteam chiar in largul meu sa discut cu el. Ma macina in saintrebarea de ce. De ce tocmai el din cati baieti sunt pe pamant?