14-02-2011, 06:18 PM
Buna sunt de ceva vreme pe zup si m-am hotarat sa imi postez si eu ficul...nu e cine stie ce,dar vreau sa aflu si parerea voastra.
EDIT:Am uitat sa precizez ca vor fi si scene +18 (stiu sys nu sunt normala:)))
1
De ce exista preotese? unii spun ca preotesele sunt papusi controlate de cei care doresc puterea, marionete proiectate special pentru a controla mintea oamenilor de rand, alti spun ca preotesele sunt un mijloc direct de a comunica cu zeii. Pfff... mintea umana nu poate percepe nici cele mai marunte si evidente lucruri, nu ar vedea adevarul nici da ca iar intra in ochii, ca un fir de praf. Ce cred ei ca e o binecuvantare este de fapt cel mai mare blestem, cel putin pentru mine.
Stau in aceeasi incapere in care am trait saptesprezece ani, privirea mea era atintita asupra diamantului ce era asezat pe o perna de puf imbracata in matase. Cum putea un lucru atat de frumos sa fie atat de plin de amaraciune si lacrimi, dar daca stau sa ma gandesc mai bine nu asta era si numele lui. O bijuterie extraordinar de frumoasa, un diamant in forma de lacrima,de aici provenea si numele lui Lacrima ingerului.
Ma intreb cate preotese au murit din cauza lui, cate preotese si-au sacrificat propria viata pentru al pastra pur, pentru al feri de intuneric. Destule,printre care si mama mea, acum urmam eu ,oare si eu o sa mor protejand o piatra care nu face altceva decat sa distruga vieti, nu stiu si sincer nici nu mai vreau sa stiu.
Ochii mei priveau in continuare diamantul, ii cautau un cusur cat de mic, dar m-am resemnat rapid, nu avea nici un defect si acest lucru reusea uneori sa ma scoata din minti.
Imi mut privirea spre orice altceva din camera, dar nu aveam la ce sa ma uit, incaperea in care ma aflam era aproape goala, un dulap vechi de nu mai stiu cand, o masuta le fel de batrana statea asezata in fata ferestrei, salteaua pe care dormeam sau cel putin am dormit acum ceva timp ii tinea companie pernutei pe care se afla obiectul care-mi blestema fiecare clipa a vieti de cand m-am nascut pana acum.
De ce a trebuit sa ma nasc cu aceste puteri, de ce mama nu a putut fi o persoana normala, de ce ar trebuit sa fie preoteasa, am lasat sa imi scape un oftat lung, ma intreb cum ar fi fost viata mea daca ma nasteam intr-o familie normala.
Usa camerei se deschide usor, pe ea intrand Mikado, o femeie de patruzeci si cinci de ani, are parul blond cu cateva fire albe ce nu doreau sa stea aranjate vesnic prins intr-un coc la spate, ochii caprui cercetau camera,de parca ar putea gasi ceva nou in ea, s-a nascut in aceeasi si cu mama mea, doar ca ea a avut norocul de a fi o persoana normala.
-Yuuki, iar nu ai dormit deloc?ma intreaba ingrijorata,de parca nu ar stii deja raspunsul, draga mea stiu ca moartea mamei tale te-a afectat mult, dar a trecut aproape o saptamana fara sa dormi macar putin, te rog incearca sa treci peste asta, e spre binele tau, adauga dupa.
Da avea dreptate in ambele privinte nu mai inchisesem un ochii de cinci zile si trebuia sa trec peste tot, nu puteam trai toata viata ca un zombi.
-Ai dreptate Mika, asa ii spuneam eu, viata merge inainte,ii spun cu un mic zambet pe buze.
-Draga mea ar trebui sa dormi putin, putin mai mult, imi spun in gand si chicotesc usor, sti ca maine trebuie sa plecam si trebuie sa fi odihnita, imi mai spune si pleaca. Ma asez in asa zisul pat si adorm imediat, maine va fi o zi lunga.
Soarele trecea usor prin materialul subtire de la fereastra, mangaindu-mi chipul, deschid ochi si casc usor in timp ce-mi intindeam oasele. Ma ridic si ma indrept spre usa, cum am deschis-o un val de lumina mi-a invadat privirea, ma indrept spre baie, intruintr-o incapere relativ mare, in mijloc se afla o cada mare si rotunda, asezata pe un suport de pietre, fier si mai stiu eu ce au mai pus acolo. Sub cada din fier ardea jaraticul care fusese mai devreme un foc mare care incalzise apa din vasul de deasupra. Ma scufund in apa calduta si ma l-as purtata de sentimentul de relaxare ce ma invaluie.
Avea sa fie o zi lunga.
C-am atat sper sa va placa si desigur astept pareri si critici.App as vrea sa mai spun ca nu sunt sigura de titlu,s-ar putea sa-l fi citit undeva si sa mi-l fi insusit fara sa vreau,daca vi se pare ceva in neregula la el va rog sa imi spuneti,acelasi lucru valabil si pentru continutul textului.
EDIT:Am uitat sa precizez ca vor fi si scene +18 (stiu sys nu sunt normala:)))
1
De ce exista preotese? unii spun ca preotesele sunt papusi controlate de cei care doresc puterea, marionete proiectate special pentru a controla mintea oamenilor de rand, alti spun ca preotesele sunt un mijloc direct de a comunica cu zeii. Pfff... mintea umana nu poate percepe nici cele mai marunte si evidente lucruri, nu ar vedea adevarul nici da ca iar intra in ochii, ca un fir de praf. Ce cred ei ca e o binecuvantare este de fapt cel mai mare blestem, cel putin pentru mine.
Stau in aceeasi incapere in care am trait saptesprezece ani, privirea mea era atintita asupra diamantului ce era asezat pe o perna de puf imbracata in matase. Cum putea un lucru atat de frumos sa fie atat de plin de amaraciune si lacrimi, dar daca stau sa ma gandesc mai bine nu asta era si numele lui. O bijuterie extraordinar de frumoasa, un diamant in forma de lacrima,de aici provenea si numele lui Lacrima ingerului.
Ma intreb cate preotese au murit din cauza lui, cate preotese si-au sacrificat propria viata pentru al pastra pur, pentru al feri de intuneric. Destule,printre care si mama mea, acum urmam eu ,oare si eu o sa mor protejand o piatra care nu face altceva decat sa distruga vieti, nu stiu si sincer nici nu mai vreau sa stiu.
Ochii mei priveau in continuare diamantul, ii cautau un cusur cat de mic, dar m-am resemnat rapid, nu avea nici un defect si acest lucru reusea uneori sa ma scoata din minti.
Imi mut privirea spre orice altceva din camera, dar nu aveam la ce sa ma uit, incaperea in care ma aflam era aproape goala, un dulap vechi de nu mai stiu cand, o masuta le fel de batrana statea asezata in fata ferestrei, salteaua pe care dormeam sau cel putin am dormit acum ceva timp ii tinea companie pernutei pe care se afla obiectul care-mi blestema fiecare clipa a vieti de cand m-am nascut pana acum.
De ce a trebuit sa ma nasc cu aceste puteri, de ce mama nu a putut fi o persoana normala, de ce ar trebuit sa fie preoteasa, am lasat sa imi scape un oftat lung, ma intreb cum ar fi fost viata mea daca ma nasteam intr-o familie normala.
Usa camerei se deschide usor, pe ea intrand Mikado, o femeie de patruzeci si cinci de ani, are parul blond cu cateva fire albe ce nu doreau sa stea aranjate vesnic prins intr-un coc la spate, ochii caprui cercetau camera,de parca ar putea gasi ceva nou in ea, s-a nascut in aceeasi si cu mama mea, doar ca ea a avut norocul de a fi o persoana normala.
-Yuuki, iar nu ai dormit deloc?ma intreaba ingrijorata,de parca nu ar stii deja raspunsul, draga mea stiu ca moartea mamei tale te-a afectat mult, dar a trecut aproape o saptamana fara sa dormi macar putin, te rog incearca sa treci peste asta, e spre binele tau, adauga dupa.
Da avea dreptate in ambele privinte nu mai inchisesem un ochii de cinci zile si trebuia sa trec peste tot, nu puteam trai toata viata ca un zombi.
-Ai dreptate Mika, asa ii spuneam eu, viata merge inainte,ii spun cu un mic zambet pe buze.
-Draga mea ar trebui sa dormi putin, putin mai mult, imi spun in gand si chicotesc usor, sti ca maine trebuie sa plecam si trebuie sa fi odihnita, imi mai spune si pleaca. Ma asez in asa zisul pat si adorm imediat, maine va fi o zi lunga.
Soarele trecea usor prin materialul subtire de la fereastra, mangaindu-mi chipul, deschid ochi si casc usor in timp ce-mi intindeam oasele. Ma ridic si ma indrept spre usa, cum am deschis-o un val de lumina mi-a invadat privirea, ma indrept spre baie, intruintr-o incapere relativ mare, in mijloc se afla o cada mare si rotunda, asezata pe un suport de pietre, fier si mai stiu eu ce au mai pus acolo. Sub cada din fier ardea jaraticul care fusese mai devreme un foc mare care incalzise apa din vasul de deasupra. Ma scufund in apa calduta si ma l-as purtata de sentimentul de relaxare ce ma invaluie.
Avea sa fie o zi lunga.
C-am atat sper sa va placa si desigur astept pareri si critici.App as vrea sa mai spun ca nu sunt sigura de titlu,s-ar putea sa-l fi citit undeva si sa mi-l fi insusit fara sa vreau,daca vi se pare ceva in neregula la el va rog sa imi spuneti,acelasi lucru valabil si pentru continutul textului.