13-02-2011, 07:17 PM
Am redeschis ficul. M-a cuprins nostalgia si imi pare rau ca nam apucat sal termin. O so voi face acum. Multumesc commurilor vechi.. Sper sa va placa
Capitolul 7
Toate formatiile se prezinta pe scene in scopul anuntului castigatorilor preselectiei. Cred cu tarie in colegii mei. Visez prea mult ca sa pierd. Imi doresc din tot sufletul sa ajung unde vreau si sa nu mai fiu un nimic ignorat de societate. Sa stie lumea cine sunt. Acum ma uit cu invidie la echipa lui Yasu si ceilalti. Si el la randul sau, ma priveste cu ochi dubiosi si otravitori, parca m-ar uri dupa cat de mult l-am infruntat. Sagetile privirilor lui straine nu ma deranjeaza. In fond, nu e prima data cand ma confrunt ca aceasta privire. Toata viata nu am prea intalnit uitaturi calde, decat otravitoare si dusmanoase. Inima imi bate cu putere. Chiar nu stiu cum sa mai reactionez. Pe la spate tin degetele incrucisate rugandu-ma in strafundul inimii sa dea Dumnezeu sa nimerim pe vreun loc, nu mai sa mergem mai departe.
Adrelina crestea si in trupul Oliviei. Citesc clar pe chipul ei semne de tensiune interioara si o doza de speranta zidita in suflet. Ochii ei se uita tinta catre masa de jurizare asteptand momentul culminant. In colturile fruntii, cateva picaturi minuscule de sudoare se scurg pe pometii fetei in jos. Tobosarul meu, Bodo se uita si el fix, dar nu la fel de stresat ca noi doua. Lui ii este cam indiferenta decizia care va lua intorsatura viitorului formatiei. Cateva trupe mai vechi erau uimite de perfomanta noastra si cu toate acestea n-am debutat. Se presupune ca finala competitie va fii si difuzata la televizor. Debutul nostru s-a facut pe o scena a unei competitii. Impreuna ne apucam de mana. Stransoarea se transmite prin trupurile noastre si respiram adanc. In sfarsit in acea liniste, se ridica cel mai batran jurizator, un om carunt si gras cu gusa la gat si cu ochelari foarte mari pe nas. Domnul cu putina chelie in crestet si imbracat in costum negru ca de inmormantare si foarte elegant , tusi. Ridica foaia mai aproape de ochi si ceru sa se faca liniste perfecta. Incepu sa spune despre performantele noastre doar cateva vorbe dupa care anunta castigatorii:
- Dragii mei, va felicit ca ati avut curajul de a va prezenta aici! Totusi numai cei buni vor pleca mai departe si au sansa de a ajunge celebritati. Deci castigatorii sunt: Trapwest locul 1 si...
In acel moment mi-a venit sa ma omor direct. Am simtit cand am auzit numele formatiei rivale , ca explodez ca un vulcan. De abia ma puteam controla . Cum puteau ei sa ne ia? Cum??
- Pe locul 2 avem o formatie tanara si foarte talentata: Black Stones.
Imi ridic capul si speranta parca se zideste la loc ca si cum n-ar fi fost stinsa pentru putin. Tip tare, iar Olivia sare in sus si ma cuprinde in brate. Ea incepe sa rada si ca planga de fericire. Bodo gesticuleaza ca un rocker fericit pe scena. Yasu paru oarecum si fericit ca l-am ajuns, dar si surprins.
- Deci competitia finala pe 12 decembrie 2010 la ora 11 la Bucuresti! Veti primi curand mai multe informatii pe siteul anacora.
Yasu se apropie de mine lasandu-si colegii in urma. Eu ma despart de ai mei si plec de langa grup cativa metri inainte. El ma priveste putin entuziasmat, iar eu plina de ura. Bodo e cu ochii milimetric pe mine, parca ar fi gata sa-l bata daca ar fii cazul. Fiind mai inalt ca mine, se apropie si mai mult de mine de parca ar vrea sa-mi sopteasca vorbele. Isi stapaneste gesturile si rosteste :
- Bravo tie, Denissu!... Ai reusit! Dar sa vad cat de buna esti la marea finala! Daca nu reusesti, te voi lua fortat in Tapwest!
- Nu-mi parasesc echipa indiferent de ce se intampla! Si mai lasa-ma dracului in pace!am spus eu dupa ce l-am palmuit. El paru uimit si isi puse la loc ochelarii de soare in liniste si se indeparta de mine. Imi spuse ca am tupeu, dar tot sunt slaba.
Nu inteleg ce vrea sa spuna cu asta, dar totusi semnul mainii mele ramasese imprimat pe obrazul sau. Olivia fu asaltata de reactia mea brutala. Bodo nu paru surprins, se astepta sa fac asa. Ma intorc catre colegi ca si cum nimic nu s-a intamplat.
- Bravo Denissu, ma consoleaza Bodo!
- Totusi nu trebuia chiar asa de brutal sa-l pocnesti!
Olivia speriata putin, pleaca dupa cortina in culise. Eu raman cu Bodo. El se apropie tiptil de mine si ii simt caldura mainii care ma cuprinde printre degete. Privirea lui se schimba brusc intr-una mieroasa si dregastoasa. Ma inmoaie acea caldura cu care ma imbata. Imi vine o senzatie ciudata prin inima, pe care n-o mai simtisem demult, cand petreceam clipele cu familia mea.
- Ma bucur ca n-ai ales sa stai cu imbecilul ala de Yasu!
- Bodo, eu nu voi sta cu niciun baiat! Si in plus, tu stai cu Olivia!
- Nu Denissu, doar suntem prietenii buni care ne intalnim des. Eu cu ea nu iesim ca si cuplu. Vreau sa formez cuplu cu altcineva...
- Nu, e imposibil! Nu nu pot permite sa ma indragostesc! Nu acum Bodo!
- Si pentru ce sa mai astept, ca sa te ia Yasu si sa te duca de cap sa intri la formatia lui!??
- Nu sunt chiar asa!
Bulversata de ce spune, ma duc direct la Olivia. Trec pe langa ea si ma vede ca sunt nervoasa. Parca intuieste ce mi s-a intamplat. Baiatul amorezat a ramas in urma ofticat. Bruneta s-a dus la el si l-a mustrat. El s-a supus si a asultat ca un catelus. Eu ma indrept spre taxi, nu voi merge cu acest obsedat de mine, ca un masina sa ma privesca dulce. Mi s-a acrit de privirile dulci si mincinoase. La iesirea din stadion , fac cu mana la o intersectie. Acolo un taxi galben opreste si ma urc in el. Masina porneste incet spre casa mea. Eu ma uit pe geam suparata si putin anxioasa de reactia mea. Cum voi mai da ochii cu el acum? Iarasi s-a produs o ruptura de colaborare pasnica intre formatia mea!...
Capitolul 7
Toate formatiile se prezinta pe scene in scopul anuntului castigatorilor preselectiei. Cred cu tarie in colegii mei. Visez prea mult ca sa pierd. Imi doresc din tot sufletul sa ajung unde vreau si sa nu mai fiu un nimic ignorat de societate. Sa stie lumea cine sunt. Acum ma uit cu invidie la echipa lui Yasu si ceilalti. Si el la randul sau, ma priveste cu ochi dubiosi si otravitori, parca m-ar uri dupa cat de mult l-am infruntat. Sagetile privirilor lui straine nu ma deranjeaza. In fond, nu e prima data cand ma confrunt ca aceasta privire. Toata viata nu am prea intalnit uitaturi calde, decat otravitoare si dusmanoase. Inima imi bate cu putere. Chiar nu stiu cum sa mai reactionez. Pe la spate tin degetele incrucisate rugandu-ma in strafundul inimii sa dea Dumnezeu sa nimerim pe vreun loc, nu mai sa mergem mai departe.
Adrelina crestea si in trupul Oliviei. Citesc clar pe chipul ei semne de tensiune interioara si o doza de speranta zidita in suflet. Ochii ei se uita tinta catre masa de jurizare asteptand momentul culminant. In colturile fruntii, cateva picaturi minuscule de sudoare se scurg pe pometii fetei in jos. Tobosarul meu, Bodo se uita si el fix, dar nu la fel de stresat ca noi doua. Lui ii este cam indiferenta decizia care va lua intorsatura viitorului formatiei. Cateva trupe mai vechi erau uimite de perfomanta noastra si cu toate acestea n-am debutat. Se presupune ca finala competitie va fii si difuzata la televizor. Debutul nostru s-a facut pe o scena a unei competitii. Impreuna ne apucam de mana. Stransoarea se transmite prin trupurile noastre si respiram adanc. In sfarsit in acea liniste, se ridica cel mai batran jurizator, un om carunt si gras cu gusa la gat si cu ochelari foarte mari pe nas. Domnul cu putina chelie in crestet si imbracat in costum negru ca de inmormantare si foarte elegant , tusi. Ridica foaia mai aproape de ochi si ceru sa se faca liniste perfecta. Incepu sa spune despre performantele noastre doar cateva vorbe dupa care anunta castigatorii:
- Dragii mei, va felicit ca ati avut curajul de a va prezenta aici! Totusi numai cei buni vor pleca mai departe si au sansa de a ajunge celebritati. Deci castigatorii sunt: Trapwest locul 1 si...
In acel moment mi-a venit sa ma omor direct. Am simtit cand am auzit numele formatiei rivale , ca explodez ca un vulcan. De abia ma puteam controla . Cum puteau ei sa ne ia? Cum??
- Pe locul 2 avem o formatie tanara si foarte talentata: Black Stones.
Imi ridic capul si speranta parca se zideste la loc ca si cum n-ar fi fost stinsa pentru putin. Tip tare, iar Olivia sare in sus si ma cuprinde in brate. Ea incepe sa rada si ca planga de fericire. Bodo gesticuleaza ca un rocker fericit pe scena. Yasu paru oarecum si fericit ca l-am ajuns, dar si surprins.
- Deci competitia finala pe 12 decembrie 2010 la ora 11 la Bucuresti! Veti primi curand mai multe informatii pe siteul anacora.
Yasu se apropie de mine lasandu-si colegii in urma. Eu ma despart de ai mei si plec de langa grup cativa metri inainte. El ma priveste putin entuziasmat, iar eu plina de ura. Bodo e cu ochii milimetric pe mine, parca ar fi gata sa-l bata daca ar fii cazul. Fiind mai inalt ca mine, se apropie si mai mult de mine de parca ar vrea sa-mi sopteasca vorbele. Isi stapaneste gesturile si rosteste :
- Bravo tie, Denissu!... Ai reusit! Dar sa vad cat de buna esti la marea finala! Daca nu reusesti, te voi lua fortat in Tapwest!
- Nu-mi parasesc echipa indiferent de ce se intampla! Si mai lasa-ma dracului in pace!am spus eu dupa ce l-am palmuit. El paru uimit si isi puse la loc ochelarii de soare in liniste si se indeparta de mine. Imi spuse ca am tupeu, dar tot sunt slaba.
Nu inteleg ce vrea sa spuna cu asta, dar totusi semnul mainii mele ramasese imprimat pe obrazul sau. Olivia fu asaltata de reactia mea brutala. Bodo nu paru surprins, se astepta sa fac asa. Ma intorc catre colegi ca si cum nimic nu s-a intamplat.
- Bravo Denissu, ma consoleaza Bodo!
- Totusi nu trebuia chiar asa de brutal sa-l pocnesti!
Olivia speriata putin, pleaca dupa cortina in culise. Eu raman cu Bodo. El se apropie tiptil de mine si ii simt caldura mainii care ma cuprinde printre degete. Privirea lui se schimba brusc intr-una mieroasa si dregastoasa. Ma inmoaie acea caldura cu care ma imbata. Imi vine o senzatie ciudata prin inima, pe care n-o mai simtisem demult, cand petreceam clipele cu familia mea.
- Ma bucur ca n-ai ales sa stai cu imbecilul ala de Yasu!
- Bodo, eu nu voi sta cu niciun baiat! Si in plus, tu stai cu Olivia!
- Nu Denissu, doar suntem prietenii buni care ne intalnim des. Eu cu ea nu iesim ca si cuplu. Vreau sa formez cuplu cu altcineva...
- Nu, e imposibil! Nu nu pot permite sa ma indragostesc! Nu acum Bodo!
- Si pentru ce sa mai astept, ca sa te ia Yasu si sa te duca de cap sa intri la formatia lui!??
- Nu sunt chiar asa!
Bulversata de ce spune, ma duc direct la Olivia. Trec pe langa ea si ma vede ca sunt nervoasa. Parca intuieste ce mi s-a intamplat. Baiatul amorezat a ramas in urma ofticat. Bruneta s-a dus la el si l-a mustrat. El s-a supus si a asultat ca un catelus. Eu ma indrept spre taxi, nu voi merge cu acest obsedat de mine, ca un masina sa ma privesca dulce. Mi s-a acrit de privirile dulci si mincinoase. La iesirea din stadion , fac cu mana la o intersectie. Acolo un taxi galben opreste si ma urc in el. Masina porneste incet spre casa mea. Eu ma uit pe geam suparata si putin anxioasa de reactia mea. Cum voi mai da ochii cu el acum? Iarasi s-a produs o ruptura de colaborare pasnica intre formatia mea!...
...............![[Imagine: bnkWUB1.png?1]](http://i.imgur.com/bnkWUB1.png?1)