13-02-2011, 12:32 AM
Mii de scuze pentru intarzieri:
Lucrarea nr 1
Thanatosofie
"M-am risipit lichid si cald
Pe pardoseala rece.
N-am vrut sa tip, dar am gemut
Si-n timp ce ma scurgeam tacut
M-am bucurat ca m-a durut
Si poate nu-mi mai trece.
Lacrimi din ochi inca imi cad
Mai moarte decat mine
In viata nu am cum sa fiu,
Dar sangele mi-e inca viu
Si-n el de sunt tot eu, nu stiu
Dar ma gandesc la tine.
Mi-ai spus ca nu stiu sa iubesc
Si poate-aveai dreptate.
De-as fi stiut acum as sta
In patul cald din casa ta,
Nu nemiscata pe podea,
Cu venele taiate.
Mi-ai refuzat tot ce ti-am dat.
Ia-mi sangele, iubite!
Si-atunci cand in pamant voi sta
Nici viermii nu ma vor manca,
Caci e uscata carnea mea
Si ochii din orbite.
De am iubit pe cineva
Nu as mai tine minte
Nici nu am zis vreun bun ramas
Toti m-au lasat, precum ii las
Si-acum, de-as vrea, nu mai am glas
Nici nu mai am cuvinte."
Cu ochii goi, intredeschisi
Spre stele sta-ndreptata
E si a ei, acolo sus
Inca plangand,spre ea s-a dus
Caci a crezut, desi n-a spus,
Ca ea e vinovata.
Sarmana fiinta ce-ai ajuns
A stelelor mireasa,
Nu stii ca la al tau baiat
Acum sta alta fata-n pat.
Cat ai trait nu i-a pasat
Si nici acum nu-i pasa...
------------------
Lucrarea nr2
Depresie
Ce descoperi atunci cand rosul ti-e lantul,
iar lantul ti se scurge prin talpi
sfarsiind in canalizare?
Ca pe el ai urcat un zid din caramizi incolore
pe ritm de metronom
ce-ti descarca-n timpi zidul daramat
in cioburi— din mana ta in franghie—
Cat de simplu pare a merge pe franghi
erodate de pasii umbrelor duale—
apartinandu-ti—
Dar ce faci cand ti-arunci caramizile
peste ata-n care se tin franghiile?
Nimic. Cazi…
Lucrarea nr 1
Thanatosofie
"M-am risipit lichid si cald
Pe pardoseala rece.
N-am vrut sa tip, dar am gemut
Si-n timp ce ma scurgeam tacut
M-am bucurat ca m-a durut
Si poate nu-mi mai trece.
Lacrimi din ochi inca imi cad
Mai moarte decat mine
In viata nu am cum sa fiu,
Dar sangele mi-e inca viu
Si-n el de sunt tot eu, nu stiu
Dar ma gandesc la tine.
Mi-ai spus ca nu stiu sa iubesc
Si poate-aveai dreptate.
De-as fi stiut acum as sta
In patul cald din casa ta,
Nu nemiscata pe podea,
Cu venele taiate.
Mi-ai refuzat tot ce ti-am dat.
Ia-mi sangele, iubite!
Si-atunci cand in pamant voi sta
Nici viermii nu ma vor manca,
Caci e uscata carnea mea
Si ochii din orbite.
De am iubit pe cineva
Nu as mai tine minte
Nici nu am zis vreun bun ramas
Toti m-au lasat, precum ii las
Si-acum, de-as vrea, nu mai am glas
Nici nu mai am cuvinte."
Cu ochii goi, intredeschisi
Spre stele sta-ndreptata
E si a ei, acolo sus
Inca plangand,spre ea s-a dus
Caci a crezut, desi n-a spus,
Ca ea e vinovata.
Sarmana fiinta ce-ai ajuns
A stelelor mireasa,
Nu stii ca la al tau baiat
Acum sta alta fata-n pat.
Cat ai trait nu i-a pasat
Si nici acum nu-i pasa...
------------------
Lucrarea nr2
Depresie
Ce descoperi atunci cand rosul ti-e lantul,
iar lantul ti se scurge prin talpi
sfarsiind in canalizare?
Ca pe el ai urcat un zid din caramizi incolore
pe ritm de metronom
ce-ti descarca-n timpi zidul daramat
in cioburi— din mana ta in franghie—
Cat de simplu pare a merge pe franghi
erodate de pasii umbrelor duale—
apartinandu-ti—
Dar ce faci cand ti-arunci caramizile
peste ata-n care se tin franghiile?
Nimic. Cazi…
Iubesc sa simt cum cazi
cad
cadem
cadem