12-02-2011, 11:12 PM
Bun, am venit si cu nextul. Sper sa va placa. Scuzati-mi greselile, ochii mei sunt in gura cazuti acum, mainile merg de unele singure pe unde nu trebuie si etc si etc. Sunt obosita, am mintea vraiste. Sper sa nu fi facut gafe monumentale.
Va multumesc pentru comentarii.
Lecturare placuta ^^
Capitolul 15
Satul pana peste cap de spitalul asta nenorocit, Jeff ii ceru mamei sale sa-l duca acasa. Trecusera deja patru saptamani aproape incheiate. Se simtea pustiit fara iubitul lui, voia sa-i fie aproape, sa-i simta caldura corpului, sa-l atinga, sa-l sarute...
Avusese ocazia si o si facuse, doar ca doar putin, doctorii nu ii permiteau, nu era singur aproape niciodata si nu putea face nimc din ceea ce ar fi vrut cu Yuki. Pe de alta parte, tanarul incepuse sa se instraineze. Tinea la Jeff si era constient de asta, acceptase intr-un final ceea ce este, dupa multe nopti de plans si nesiguranta, nopti in care vrusese sa isi bage o data o doza mare, sa termine dracului cu viata ordinara, sa plece dupa Misa... Insa nu, nu-l putea lasa pe Jeff singur. Nu-i venea sa creada ca nu se putea sinucide... Din cauza altui baiat!
In fiecare noapte ii simtise pe piele atingerea fina a mainilor, buzele plimbandu-i-se pe trupul sau, apoi patrunderile usoare care intitial l-au facut sa planga... Gemetele dulci ale lui Jeff, felul lui de a vorbi si de a se comporta, totul il oprea. Isi dadea prea bine seama ca tine la Jeff prea tare ca sa plece, sa-l lase altcuiva. De ce ar face-o? Din moment ce Jeff il alesese pe el dintr-atatia altii, de ce sa-i dea cu piciorul?!
Si incercase. De fiecare data dupa ce se intorcea de la Jeff incercase sa se omoare, insa mereu se oprise la timp. Nici macar nu se mai drogase, nu fara el. Si era asa de fericit cand vedea ca iubitul lui e din ce in ce mai bine, e in stare sa mearga, sa se ridice si multe, mutle altele. Tanarul trebuia sa se fereasca de greutate, rasuciri bruste si alte chestii ce i-ar putea aduce vreun efort prea mare asupra coloanei vertebrale, insa in afara de asta era totul bine. Avea sa-si faca si controale o data pe an cel putin, pentru a fi sigur ca totul e bine...
Azi venise ziua cea mare, cand tanarul avea sa iasa din spital. Yuki era agitat si fericit.
Trecuse ceva timp de cand cei doi statusera fata in fata, ca de la egal la egal. Jeff isi privi ibitul, fixandu-si ochii verzui si cu o scanteie de dorinta in ei in cei caprui si blanzi ai lui Yuki, apoi se apropie incet, asezandu-si mana pe talia celuilalt.
Se aflau in clasa lui Yukim privindu-se atenti unul pe celalal. Yuki nu se astepta ca iubitul sau sa iasa in cursul diminetii de la spital, cat timp el se afla la scoala. Spera sa se vada in dupa-amiaza, dar iata ca acum aveau parte de o surpriza placuta amandoi. Jeff isi analiza atent prietenul, sorbindu-l din priviri. Se aflau acum faa in fata, americanul stand sprijinit de catedra, iar Yuki in picioare, in fata lui, foarte aproape de el. Era uimit, din cale-afara de uimit ca se afla fata in fata cu iubitul sau si in clasa lor. Nu-i venea sa creada ca s-au reintalnit, trecand ceva timp de cand il vazuse pe acesta in picioare.
Colegii lui Yuki priveau atenti, nestiind la ce sa se astepte din partea nou-venitului. Era ciudat, nu-l stia nimeni, desi parca toti se temeau de el, in timp ce acesta continua degajat sa-l soarba pe iubitul sau din priviri, nepasandu-i de ceilalti. Isi ridica o mana mai sus, ajungand la suvitele scurte de par ale lui Yuki, pe cand pe cealalta si-o strecura pe sub bluza acestuia, pe spate, mangaindu-l.
Nu mai suporta, era atata timpde cand nu-l mai vazuse, de cand nu-l mai simtise, nu-l mai sarutase asa cum isi dorea s-o fi facut. Acum, daca n-ar fi fost nimeni in clasa, ar fi sarit pe el si l-ar fi dus in culmile fericirii, desi se temea inca, din cauza durerii, sa o faca, dat fiind faptul ca simtea la fiecare miscare o impunsatura din partea spatelui.
Fara a baga in seama privirile intrebatoare ale celorlalti, tanarul il strase pe iubitul sau spre el, prinzandu-i buzele intr-un sarut dulce. Toti ramasesera cu gura cascata la cei doi, insa pentru ei nu mai conta.
Lui Jeff ii era atat de dor de Yuki, cu toate ca-l vazuse in fiecare zi. Abia acum isi dadea seama cat tinea la el. Dupa ce-si dezlipi buzele de ale celuilalti, reusi sa spuna la urechia acestuia:
- Poti sa pleci de la ore acum? Vreau sa mergem amandoi undeva.
Zicand asta, isi lipi buzele de lobul urechii celuilalt, muscand usor, astfel incat sa-i dea fiori. Yuki ingana un '' da '' aproape imperceptibil, incepand sa tremure de dorinta de a vedea unde are sa ajunga de data asta. Yuki isi prinse iubitul de mana, nemairezistand, apoi se indrepta rosu tot la fata catre banca sa, isi stranse rapid toate lucrurile, le arunca in rucsac si se intoarse catre Jeff, care il sorbea din priviri. Cand ajunsera fata in fata iarasi, americanul il lua de mana pe iubitul sau, iesind amandoi din clasa si indreptandu-se catre iesirea din cladire.
Jeff pur si simplu nu mai rezista, il voia acum. Isi ridica buzele intr-un zambet in momentul incare Yuki ii stranse mana intr-a sa, tragandu-se putin mai aproape. Se vedea din orice gest intocmit de el ca il dorea cu orice pret pe iubitul lui. Era ciudat cat de repede se schimbase Yuki. Daca, initial, acesta nu dorise a face absolut nimic cu un alt baiat, parandu-i-se prea ciudat, acum nu mai rezista fara el. Si nu era doar placere fizica, stia prea bine cat durea si probabil il va durea inca mult timp cand o va face, insa simtea... Simtea dragoste pentru el, ii lipsise atat de mult in astea cateva saptamani cat nu fusese acolo incat ar fi dorit sa faca orice numai sa poata fi in intimitate cu Jeff.
Mintea i se schimbase mult de cand cu accidentul iubitului sau, devenise mai matur si mai responsabil. Parintii observasera comportamnetul straniu, insa preferasera sa nu intrebe, sa nu se bage in viata lui personala. Mama sa era din ce in ce mai ingrijorata. De cateva ori incercase sa il intrebe ce e cu schimbarea asta brusca, insa renuntase, gandindu-se ca acest accident l-a influentat intr-un mod negativ si nu are alte alernative decat sa astepte sa-si revina. Ca orice femeie insa, presimtea ca s-a intamplat ceva cu fiul ei, ceva care l-a facut sa devina altfel decat inainte. Nu discutase insa cu nimeni.
Ajunsi in masina, cei doi tineri se indreptara catre marginea orasului, incadrandu-se in traficul de pe autostrada. Jeff isi invitase iubitul la tara, in casa bunicii sale, unde aveau sa fie singuri pentru cateva zile, mai ales ca era vineri acum si aveau tot weekend-ul la dispozitie, putand face tot ce le trecea prin cap.
- I-am instiintat pe parintii tai ca mergem weekend-ul asta impreuna si au zis ca e in regula, spuse Jeff zambind, apoi prinzandu-i barbia lui Yuki intre degetele sale, apoi tragandu-l spre el, il saruta bland. Mi-au lipsit buzele tale dulci...
- Si mie, rosti inrosindu-se niponul.
Nu ii mai pasa acum de faptul ca erau amandoi baieti, ii pasa doar ca sunt amandoi impreuna. Se gandea insa ca va veni ziua cand Jeff poate se va plictisi, va pleca, il va uita. Ofta usor, nestiind ce sa spuna, intorcandu-si privirea catre drum. Se aflau pe autostrada, insa in scurt timp americanul facu dreapta, continuandu-si traseul pe un drum de tara acum.
- S-a intamplat ceva? intreba Jeff nesigur, intorcandu-si privirea catre prietenul sau ce era mai tacut decat de obicei.
Dupa un timp in care se lasase linistea, Yuki reusi sa ofere raspunsul, intr-un final:
- Ma gandesc... La noi. La tine, la mine, la ceilalti, la tot ce ne sta in jur si la cum ne comportam noi. Mi-e teama, Jeff, rosti dupa alt moment de tacere.
Jeff dadu afirmativ din cap, nestiind ce sa-i raspunda. Se gandea ca ar fi o indiscretie sa il intrebe la ce se refera. Stia prea bine ca se refera la relatia lor si la cum vede lumea aceste lucruri, la ei doi. Erau pe drum de o buna bucata de timp, iar tinerii nu mai spusesera nimic, poate din cauza ca nu stiau ce. Oricum, ei se intelegeau doar din priviri.
- Sa nu ne mai gandim la asta, rosti Jeff intr-un final, parcand masina in fata unei case frumoase, construita de mult timp, cu un aspect medieval. El si Yuki se dadura jos, apoi, dupa ce incuiara masina, se indreptara catre intrarea in casa. Yuki observase ca iubitul lui se misca mai cu grija, protejandu-se. Se simtea vinovat pentru faptul ca il speriase, spunandu-i despre matusa sa. In fond, femeia aia era o oarecare in fata lui, putea sa se prefaca nestiutor si sa nu anunte pe nimeni, dar el, din bunavointa, o facuse.
- Hei, unde te duci? intreba Jeff cand Yuki isi continua drumul prin casa, indreptandu-se catre etaj. Il prinse de mana, sprijinindu-l de zid si sarutandu-l lung pe buze, apoi strecurandu-si mana pe sub bluza lui.Din fiecare gestulet se simtea dorinta amandurora.
- Stai, tu nu poti! spuse Yuki grijuliu, incercand sa scape, insa Jeff il tranti pe canapea si se puse peste el, incepand a-si freca trupul de trupul sau incins.
- De cand astept...
Va multumesc pentru comentarii.
Lecturare placuta ^^
Capitolul 15
Satul pana peste cap de spitalul asta nenorocit, Jeff ii ceru mamei sale sa-l duca acasa. Trecusera deja patru saptamani aproape incheiate. Se simtea pustiit fara iubitul lui, voia sa-i fie aproape, sa-i simta caldura corpului, sa-l atinga, sa-l sarute...
Avusese ocazia si o si facuse, doar ca doar putin, doctorii nu ii permiteau, nu era singur aproape niciodata si nu putea face nimc din ceea ce ar fi vrut cu Yuki. Pe de alta parte, tanarul incepuse sa se instraineze. Tinea la Jeff si era constient de asta, acceptase intr-un final ceea ce este, dupa multe nopti de plans si nesiguranta, nopti in care vrusese sa isi bage o data o doza mare, sa termine dracului cu viata ordinara, sa plece dupa Misa... Insa nu, nu-l putea lasa pe Jeff singur. Nu-i venea sa creada ca nu se putea sinucide... Din cauza altui baiat!
In fiecare noapte ii simtise pe piele atingerea fina a mainilor, buzele plimbandu-i-se pe trupul sau, apoi patrunderile usoare care intitial l-au facut sa planga... Gemetele dulci ale lui Jeff, felul lui de a vorbi si de a se comporta, totul il oprea. Isi dadea prea bine seama ca tine la Jeff prea tare ca sa plece, sa-l lase altcuiva. De ce ar face-o? Din moment ce Jeff il alesese pe el dintr-atatia altii, de ce sa-i dea cu piciorul?!
Si incercase. De fiecare data dupa ce se intorcea de la Jeff incercase sa se omoare, insa mereu se oprise la timp. Nici macar nu se mai drogase, nu fara el. Si era asa de fericit cand vedea ca iubitul lui e din ce in ce mai bine, e in stare sa mearga, sa se ridice si multe, mutle altele. Tanarul trebuia sa se fereasca de greutate, rasuciri bruste si alte chestii ce i-ar putea aduce vreun efort prea mare asupra coloanei vertebrale, insa in afara de asta era totul bine. Avea sa-si faca si controale o data pe an cel putin, pentru a fi sigur ca totul e bine...
Azi venise ziua cea mare, cand tanarul avea sa iasa din spital. Yuki era agitat si fericit.
Trecuse ceva timp de cand cei doi statusera fata in fata, ca de la egal la egal. Jeff isi privi ibitul, fixandu-si ochii verzui si cu o scanteie de dorinta in ei in cei caprui si blanzi ai lui Yuki, apoi se apropie incet, asezandu-si mana pe talia celuilalt.
Se aflau in clasa lui Yukim privindu-se atenti unul pe celalal. Yuki nu se astepta ca iubitul sau sa iasa in cursul diminetii de la spital, cat timp el se afla la scoala. Spera sa se vada in dupa-amiaza, dar iata ca acum aveau parte de o surpriza placuta amandoi. Jeff isi analiza atent prietenul, sorbindu-l din priviri. Se aflau acum faa in fata, americanul stand sprijinit de catedra, iar Yuki in picioare, in fata lui, foarte aproape de el. Era uimit, din cale-afara de uimit ca se afla fata in fata cu iubitul sau si in clasa lor. Nu-i venea sa creada ca s-au reintalnit, trecand ceva timp de cand il vazuse pe acesta in picioare.
Colegii lui Yuki priveau atenti, nestiind la ce sa se astepte din partea nou-venitului. Era ciudat, nu-l stia nimeni, desi parca toti se temeau de el, in timp ce acesta continua degajat sa-l soarba pe iubitul sau din priviri, nepasandu-i de ceilalti. Isi ridica o mana mai sus, ajungand la suvitele scurte de par ale lui Yuki, pe cand pe cealalta si-o strecura pe sub bluza acestuia, pe spate, mangaindu-l.
Nu mai suporta, era atata timpde cand nu-l mai vazuse, de cand nu-l mai simtise, nu-l mai sarutase asa cum isi dorea s-o fi facut. Acum, daca n-ar fi fost nimeni in clasa, ar fi sarit pe el si l-ar fi dus in culmile fericirii, desi se temea inca, din cauza durerii, sa o faca, dat fiind faptul ca simtea la fiecare miscare o impunsatura din partea spatelui.
Fara a baga in seama privirile intrebatoare ale celorlalti, tanarul il strase pe iubitul sau spre el, prinzandu-i buzele intr-un sarut dulce. Toti ramasesera cu gura cascata la cei doi, insa pentru ei nu mai conta.
Lui Jeff ii era atat de dor de Yuki, cu toate ca-l vazuse in fiecare zi. Abia acum isi dadea seama cat tinea la el. Dupa ce-si dezlipi buzele de ale celuilalti, reusi sa spuna la urechia acestuia:
- Poti sa pleci de la ore acum? Vreau sa mergem amandoi undeva.
Zicand asta, isi lipi buzele de lobul urechii celuilalt, muscand usor, astfel incat sa-i dea fiori. Yuki ingana un '' da '' aproape imperceptibil, incepand sa tremure de dorinta de a vedea unde are sa ajunga de data asta. Yuki isi prinse iubitul de mana, nemairezistand, apoi se indrepta rosu tot la fata catre banca sa, isi stranse rapid toate lucrurile, le arunca in rucsac si se intoarse catre Jeff, care il sorbea din priviri. Cand ajunsera fata in fata iarasi, americanul il lua de mana pe iubitul sau, iesind amandoi din clasa si indreptandu-se catre iesirea din cladire.
Jeff pur si simplu nu mai rezista, il voia acum. Isi ridica buzele intr-un zambet in momentul incare Yuki ii stranse mana intr-a sa, tragandu-se putin mai aproape. Se vedea din orice gest intocmit de el ca il dorea cu orice pret pe iubitul lui. Era ciudat cat de repede se schimbase Yuki. Daca, initial, acesta nu dorise a face absolut nimic cu un alt baiat, parandu-i-se prea ciudat, acum nu mai rezista fara el. Si nu era doar placere fizica, stia prea bine cat durea si probabil il va durea inca mult timp cand o va face, insa simtea... Simtea dragoste pentru el, ii lipsise atat de mult in astea cateva saptamani cat nu fusese acolo incat ar fi dorit sa faca orice numai sa poata fi in intimitate cu Jeff.
Mintea i se schimbase mult de cand cu accidentul iubitului sau, devenise mai matur si mai responsabil. Parintii observasera comportamnetul straniu, insa preferasera sa nu intrebe, sa nu se bage in viata lui personala. Mama sa era din ce in ce mai ingrijorata. De cateva ori incercase sa il intrebe ce e cu schimbarea asta brusca, insa renuntase, gandindu-se ca acest accident l-a influentat intr-un mod negativ si nu are alte alernative decat sa astepte sa-si revina. Ca orice femeie insa, presimtea ca s-a intamplat ceva cu fiul ei, ceva care l-a facut sa devina altfel decat inainte. Nu discutase insa cu nimeni.
Ajunsi in masina, cei doi tineri se indreptara catre marginea orasului, incadrandu-se in traficul de pe autostrada. Jeff isi invitase iubitul la tara, in casa bunicii sale, unde aveau sa fie singuri pentru cateva zile, mai ales ca era vineri acum si aveau tot weekend-ul la dispozitie, putand face tot ce le trecea prin cap.
- I-am instiintat pe parintii tai ca mergem weekend-ul asta impreuna si au zis ca e in regula, spuse Jeff zambind, apoi prinzandu-i barbia lui Yuki intre degetele sale, apoi tragandu-l spre el, il saruta bland. Mi-au lipsit buzele tale dulci...
- Si mie, rosti inrosindu-se niponul.
Nu ii mai pasa acum de faptul ca erau amandoi baieti, ii pasa doar ca sunt amandoi impreuna. Se gandea insa ca va veni ziua cand Jeff poate se va plictisi, va pleca, il va uita. Ofta usor, nestiind ce sa spuna, intorcandu-si privirea catre drum. Se aflau pe autostrada, insa in scurt timp americanul facu dreapta, continuandu-si traseul pe un drum de tara acum.
- S-a intamplat ceva? intreba Jeff nesigur, intorcandu-si privirea catre prietenul sau ce era mai tacut decat de obicei.
Dupa un timp in care se lasase linistea, Yuki reusi sa ofere raspunsul, intr-un final:
- Ma gandesc... La noi. La tine, la mine, la ceilalti, la tot ce ne sta in jur si la cum ne comportam noi. Mi-e teama, Jeff, rosti dupa alt moment de tacere.
Jeff dadu afirmativ din cap, nestiind ce sa-i raspunda. Se gandea ca ar fi o indiscretie sa il intrebe la ce se refera. Stia prea bine ca se refera la relatia lor si la cum vede lumea aceste lucruri, la ei doi. Erau pe drum de o buna bucata de timp, iar tinerii nu mai spusesera nimic, poate din cauza ca nu stiau ce. Oricum, ei se intelegeau doar din priviri.
- Sa nu ne mai gandim la asta, rosti Jeff intr-un final, parcand masina in fata unei case frumoase, construita de mult timp, cu un aspect medieval. El si Yuki se dadura jos, apoi, dupa ce incuiara masina, se indreptara catre intrarea in casa. Yuki observase ca iubitul lui se misca mai cu grija, protejandu-se. Se simtea vinovat pentru faptul ca il speriase, spunandu-i despre matusa sa. In fond, femeia aia era o oarecare in fata lui, putea sa se prefaca nestiutor si sa nu anunte pe nimeni, dar el, din bunavointa, o facuse.
- Hei, unde te duci? intreba Jeff cand Yuki isi continua drumul prin casa, indreptandu-se catre etaj. Il prinse de mana, sprijinindu-l de zid si sarutandu-l lung pe buze, apoi strecurandu-si mana pe sub bluza lui.Din fiecare gestulet se simtea dorinta amandurora.
- Stai, tu nu poti! spuse Yuki grijuliu, incercand sa scape, insa Jeff il tranti pe canapea si se puse peste el, incepand a-si freca trupul de trupul sau incins.
- De cand astept...
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour