12-02-2011, 07:46 PM
Well m-am gandit sa aduc nextu. Acest capitol va fi povestit din perspectiva lui Matt sper sa va placa, scuzati eventualele greseli, probabil mi-au scapat.
Enjoy.
Cap 2 Regret vs. Respingere
-Ah ce mă doare capul. Unde sunt?! Ma întrebam privind buimac in jurul meu. Nu îmi aminteam nimic din ce făcusem aseara. Da chiar ce facusem eu aseara?! Ah ce ma doare capul am nevoie de o pastila.
- Asusena, Asusena! Am început să strig nervos, dar blonda nu îmi raspundea şi la şcoală nu putea fii era sambată, poate plecase la orfelinat asta îi placea cel mai mult să facă. M-am îndreptat spre bucatarie să vad dacă îmi lasa-se vreun bilet, avea obiceiul asta şi bingo, doar că de data asta nu era un simplu bilet, era o scrisoare. M-am aşezat pe scaunul din dreapta mea şi am inceput să citesc:
,,Dragă Matt nu ştiu cât de mult o să te afecteze această scrisoare sau dacă probabil o să o citeşti eu sper că da. Am înţeles în sfarşit ceea ce ar fi trebuit să înţeleg demult. Poate că eram prea naiva să o fac, atat de naivă încât am crezut tot ce mi-ai spus. Ştii poate că dacă numele meu înseamnă crin care este floarea purităţii, a gingăşiei ma facut să mă comport ca atare şi am crezut că şi tu o să mă tratezi astfel. Sincer nu ştiu cum am putut să cred asta. Oricum, tu ai avut grijă să îmi demonstrezi asta într-un mod destul de brutal, dar mi-ai deschis ochii într-un fel. Aveai dreptate eram prea naiva, aveam prea mare încredere în tine, dar acum înţeleg atat de multe. Acum înţeleg de ce niciodată nu am aprut în public ca un cuplu, de ce niciodată nu ţi-am cunoscut parinţii sau prietenii pentru ca îţi era ruşine cu mine. Faptul că nu făceam parte din aceiaşi clasă socială, a fost unul dintre motive. Ţi-a păsat mai mult de parerea celorlalţi decât de mine şi sentimentele mele. Îţi jur însă că ţi-am fost fidelă până în ultimul moment, iar cel care ţi-a spus că te-am înşelat a minţit şi ştii asta la fel de bine ca şi mine. Acum, totul s-a schimbat, ţi-aş fi iertat orice şi credeam că ţi-am demonstrat asta mereu, atunci nu înţeleg de ce ai profitat aşa de mine, de ce a trebuit să mă batjocoreşti, când eu am vrut să mă dăruiesc ţie de bună voie. Tu ai fost cel care a refuzat îţi mai aminteşti?! De ce ai făcut asta din moment ce ştiai că o să îţi baţi joc de mine sau doar aşa te simţiai împlinit?! Nu îţi face griji, nu o să spun nimănui nimic din ce s-a întamplat, ştiu că ţii prea mult la imaginea ta, poate chiar mai mult decât ai ţinut vreodată la mine. Îmi pare rau că am fost o povară, de astăzi nu voi mai fii, îţi redau libertatea. Sper că o să fii fericit.
Adio pentru totdeauna, Asusena.''
Ce am făcut m-am lasat orbit de gelozie şi am făcut-o să sufere. Cât de prost am putut să fiu, cum de nu mi-am dat seama că o răneam. Trebuie neapărat să o gasesc. Să îi spun că îmi pare rau şi să o rog să mă ierte înainte de a fii prea târziu. M-am îndreptat spre dormitor pentru a mă îmbraca, atunci am văzut patul răvăşit iar pe cearceaful alb de mătase câteva pete de sânge, acum chiar că trebuia să mă grăbesc să o găsesc. Am luat o pereche de blugi negrii şi o cămaşă albă, părul negru şi puţin ciufulit l-am lăsat asa, mi-am luat o pereche de adidaşi negrii, o giacă telefonul, cheile de la maşină şi gata.
Dar de unde ar fi trebuit să încep, adică unde s-ar fii putut duce nu avea pe nimeni, fraţii ei erau plecaţi şi deodată mi-am amintit sigur la orfelinat avea să se ducă. Am pornit în viteză spre acel loc, eram aşa nerăbdător încât nu îmi pasa câte reguli de circulaţie încălcam sau câte amenzii aveam să primesc trebuia să ajung mai repede la ea.
În douazeci de minute eram deja acolo, am parcat pe unde am apucat şi m-am îndreptat spre orfelinat hotărât să nu plec până nu aveam să vorbesc cu Asusena. Dar spre dezamagirea mea am fost întâmpinat de directoarea Roberts cu care nu mă înţelegeam prea bine
- Am venit după Asusena. Am răspun fără să îmi pese că eram lipsit de orice maniere.
- Domnişoara Diaz nu a venit astazi aici. Îmi răspunse tăios la rândul ei.
- Ştiu că este aici şi nu poţi nega acest lucru. Iarăşi nu aveam maniere dar ma enerva prea tare.
- Domnule Brown unde vă sunt manierele?! V-am spus că domnişoara Diaz nu este aici de câte ori vreţi să repet ca să înţelegeţi şi dumneavastră odată. Raspunse din nou dându-mi parcă şi mai multe motive să mă enervez şi să o înjur.
- Este în regulă doamna Roberts o să vorbesc cu Matt, trebuie să clarificăm nişte lucruri.
Am auzit o voce în spatele meu era chiar Asusena, care parea mai frumoasă ca oricând. Purta o rochie alba şi lungă până în pamânt, parul blond îl avea lăsat liber, faţa atat de albă îi era lipsită de orice urmă de expresivitate în timp ce ochii ei albaştri păreau mai trişti ca niciodată. Imediat după ce directoarea a plecat am vrut să mă apropii şi să o i-au în braţe, dar am fost oprit de către ea.
- Opreşte-te Matt să nu înrazneşti să mai faci vreun pas, nu te apropia de mine. A rostit acele cuvinte atât de repede încât am rămas împietrit, nu puteam să cred ce auzeam.
- Asusena, te rog lasă-mă să îţi explic. Îmi pare rau să ştii. Am rostit după un timp după ce mi-am revenit din şoc.
- Ascultă, acum nu mai contează nimic din ce o să îmi spui am luat deja o decizie…voi pleca la fraţii mei. A continuat după o pauză destul de lungă.
- Te rog ascultă. I-am zis din nou eram disperat.
- Nu tu o să mă asculţi pe mine. Eu voi pleca aşa e mai bine pentru amandoi tot ceea ce s-a întămplat nu va şti nimeni îţi promit.
- Asusena…!?
- Adio Matt, adio pentru totdeauna! A fost ultimul lucru pe care mi la spus după care a plecat, fără să mai privască înapoi, fără să mă privească.
Mă trata ca şi cum aş fi fost invizibil, ca şi cum nu aş fi existat. Meritam acest tratament ştiam prea bine asta, indiferent de cât de multe scuze aş fi cautat, niciuna nu mi-ar fi scuzat comprtamentul. M-am lăsat orbit de gelozie, am acţionat din cauza unui impuls de moment şi am stricat totul, nu eram cu nimic mai diferit de cei care omorau sau violau fete la intamplare, doar o mica excepţie facea diferenţa eu o distrusesem pe cea pe care o iubisem cel mai mult.
Am plecat încet spre maşina se pare că o pierdusem pentru totdeauna. Cea mai frumoasă şi mai gingaşă floare îşi pierdu-se puritatea în cel mai cumplit mod şi eu fusesem cel care i-o luase, acum eram sigur de asta.
Enjoy.
Cap 2 Regret vs. Respingere
-Ah ce mă doare capul. Unde sunt?! Ma întrebam privind buimac in jurul meu. Nu îmi aminteam nimic din ce făcusem aseara. Da chiar ce facusem eu aseara?! Ah ce ma doare capul am nevoie de o pastila.
- Asusena, Asusena! Am început să strig nervos, dar blonda nu îmi raspundea şi la şcoală nu putea fii era sambată, poate plecase la orfelinat asta îi placea cel mai mult să facă. M-am îndreptat spre bucatarie să vad dacă îmi lasa-se vreun bilet, avea obiceiul asta şi bingo, doar că de data asta nu era un simplu bilet, era o scrisoare. M-am aşezat pe scaunul din dreapta mea şi am inceput să citesc:
,,Dragă Matt nu ştiu cât de mult o să te afecteze această scrisoare sau dacă probabil o să o citeşti eu sper că da. Am înţeles în sfarşit ceea ce ar fi trebuit să înţeleg demult. Poate că eram prea naiva să o fac, atat de naivă încât am crezut tot ce mi-ai spus. Ştii poate că dacă numele meu înseamnă crin care este floarea purităţii, a gingăşiei ma facut să mă comport ca atare şi am crezut că şi tu o să mă tratezi astfel. Sincer nu ştiu cum am putut să cred asta. Oricum, tu ai avut grijă să îmi demonstrezi asta într-un mod destul de brutal, dar mi-ai deschis ochii într-un fel. Aveai dreptate eram prea naiva, aveam prea mare încredere în tine, dar acum înţeleg atat de multe. Acum înţeleg de ce niciodată nu am aprut în public ca un cuplu, de ce niciodată nu ţi-am cunoscut parinţii sau prietenii pentru ca îţi era ruşine cu mine. Faptul că nu făceam parte din aceiaşi clasă socială, a fost unul dintre motive. Ţi-a păsat mai mult de parerea celorlalţi decât de mine şi sentimentele mele. Îţi jur însă că ţi-am fost fidelă până în ultimul moment, iar cel care ţi-a spus că te-am înşelat a minţit şi ştii asta la fel de bine ca şi mine. Acum, totul s-a schimbat, ţi-aş fi iertat orice şi credeam că ţi-am demonstrat asta mereu, atunci nu înţeleg de ce ai profitat aşa de mine, de ce a trebuit să mă batjocoreşti, când eu am vrut să mă dăruiesc ţie de bună voie. Tu ai fost cel care a refuzat îţi mai aminteşti?! De ce ai făcut asta din moment ce ştiai că o să îţi baţi joc de mine sau doar aşa te simţiai împlinit?! Nu îţi face griji, nu o să spun nimănui nimic din ce s-a întamplat, ştiu că ţii prea mult la imaginea ta, poate chiar mai mult decât ai ţinut vreodată la mine. Îmi pare rau că am fost o povară, de astăzi nu voi mai fii, îţi redau libertatea. Sper că o să fii fericit.
Adio pentru totdeauna, Asusena.''
Ce am făcut m-am lasat orbit de gelozie şi am făcut-o să sufere. Cât de prost am putut să fiu, cum de nu mi-am dat seama că o răneam. Trebuie neapărat să o gasesc. Să îi spun că îmi pare rau şi să o rog să mă ierte înainte de a fii prea târziu. M-am îndreptat spre dormitor pentru a mă îmbraca, atunci am văzut patul răvăşit iar pe cearceaful alb de mătase câteva pete de sânge, acum chiar că trebuia să mă grăbesc să o găsesc. Am luat o pereche de blugi negrii şi o cămaşă albă, părul negru şi puţin ciufulit l-am lăsat asa, mi-am luat o pereche de adidaşi negrii, o giacă telefonul, cheile de la maşină şi gata.
Dar de unde ar fi trebuit să încep, adică unde s-ar fii putut duce nu avea pe nimeni, fraţii ei erau plecaţi şi deodată mi-am amintit sigur la orfelinat avea să se ducă. Am pornit în viteză spre acel loc, eram aşa nerăbdător încât nu îmi pasa câte reguli de circulaţie încălcam sau câte amenzii aveam să primesc trebuia să ajung mai repede la ea.
În douazeci de minute eram deja acolo, am parcat pe unde am apucat şi m-am îndreptat spre orfelinat hotărât să nu plec până nu aveam să vorbesc cu Asusena. Dar spre dezamagirea mea am fost întâmpinat de directoarea Roberts cu care nu mă înţelegeam prea bine
- Am venit după Asusena. Am răspun fără să îmi pese că eram lipsit de orice maniere.
- Domnişoara Diaz nu a venit astazi aici. Îmi răspunse tăios la rândul ei.
- Ştiu că este aici şi nu poţi nega acest lucru. Iarăşi nu aveam maniere dar ma enerva prea tare.
- Domnule Brown unde vă sunt manierele?! V-am spus că domnişoara Diaz nu este aici de câte ori vreţi să repet ca să înţelegeţi şi dumneavastră odată. Raspunse din nou dându-mi parcă şi mai multe motive să mă enervez şi să o înjur.
- Este în regulă doamna Roberts o să vorbesc cu Matt, trebuie să clarificăm nişte lucruri.
Am auzit o voce în spatele meu era chiar Asusena, care parea mai frumoasă ca oricând. Purta o rochie alba şi lungă până în pamânt, parul blond îl avea lăsat liber, faţa atat de albă îi era lipsită de orice urmă de expresivitate în timp ce ochii ei albaştri păreau mai trişti ca niciodată. Imediat după ce directoarea a plecat am vrut să mă apropii şi să o i-au în braţe, dar am fost oprit de către ea.
- Opreşte-te Matt să nu înrazneşti să mai faci vreun pas, nu te apropia de mine. A rostit acele cuvinte atât de repede încât am rămas împietrit, nu puteam să cred ce auzeam.
- Asusena, te rog lasă-mă să îţi explic. Îmi pare rau să ştii. Am rostit după un timp după ce mi-am revenit din şoc.
- Ascultă, acum nu mai contează nimic din ce o să îmi spui am luat deja o decizie…voi pleca la fraţii mei. A continuat după o pauză destul de lungă.
- Te rog ascultă. I-am zis din nou eram disperat.
- Nu tu o să mă asculţi pe mine. Eu voi pleca aşa e mai bine pentru amandoi tot ceea ce s-a întămplat nu va şti nimeni îţi promit.
- Asusena…!?
- Adio Matt, adio pentru totdeauna! A fost ultimul lucru pe care mi la spus după care a plecat, fără să mai privască înapoi, fără să mă privească.
Mă trata ca şi cum aş fi fost invizibil, ca şi cum nu aş fi existat. Meritam acest tratament ştiam prea bine asta, indiferent de cât de multe scuze aş fi cautat, niciuna nu mi-ar fi scuzat comprtamentul. M-am lăsat orbit de gelozie, am acţionat din cauza unui impuls de moment şi am stricat totul, nu eram cu nimic mai diferit de cei care omorau sau violau fete la intamplare, doar o mica excepţie facea diferenţa eu o distrusesem pe cea pe care o iubisem cel mai mult.
Am plecat încet spre maşina se pare că o pierdusem pentru totdeauna. Cea mai frumoasă şi mai gingaşă floare îşi pierdu-se puritatea în cel mai cumplit mod şi eu fusesem cel care i-o luase, acum eram sigur de asta.