11-02-2011, 09:21 AM
Multumim pt com, iubita:*
Aici si nextul ^^. Lectura placuta:*
Capitolul 10
Nu imi placea cum era Anki acum. De cand ajunsesem in Germania aproape ca nu mancase absolut nimic, slabise ingrozitor si, plus de asta, nu dormea deloc. M-am consultat cu prietenii mei si am hotarat sa mergem in padure, in camping, sperand ca tanarul isi va reveni.
Atmosfera din casa oricum nu ii facea bine, nu avea cum sa faca bine nimanui, din moment ce Yu era mereu pus pe cearta si se tot luase de el. Platise oricum pentru asta, fiindca Cerberus si stapanul sau probabil aveau o legatura stransa, ceea ce il facu pe lup sa sara spre chitarist, sa il muste, noroc insa ca Anki s-a pus inaintea lui si a oprit lovitura.
Intr-un sfarsit am plecat spre padure. Ne apropiam din ce in ce mai mult si ii vedeam pe varcolac si pe lupul acestuia din ce in ce mai nerabdatori, fapt care ma bucura. Am ajuns intr-un sfarsit si ne-am asezat corturile. La un moment dat Anki veni si ma trase dupa o cabana, se dezbraca fara nicio jena in fata mea si imi dadu hainele si pandantivul sau. Am plecat, dupa care el s-a transformat si a scheunat usor, bucurandu-se de libertate, si adisparut in padure, urmat de Cerberus, care devenise urias acum.
Au trecut ore bune de cand lipseau, iar eu, plictisit, am mers pe marginea raului. M-am simtit la un moment dat impins de ceva umed, si m-am intors gandindu-ma ca e Cerberus. Nu mica mi-a fost mirarea in momentul in care am vazut varcolacul stand in fata mea linistit. L-am mangaiat usor sub barbie, dupa care l-am sarutat in varful nasucului micut. A scuturat din cap, probabil nu ii placea asta. Se indeparta de mine si intra in apa rece a lacului pana la brau, iar apoi se transforma in om.
- Asa-i ca nu ti-ai fi imaginat ca un varcolac real e atat de inalt?
Aprob usor din cap, uitandu-ma atent la corpul bine lucrat, la trasaturile frumoase. Probabil m-am uitat cam atent si i s-a parut ciudat, insa nu mi-a spus nimic referitor la acest lucru. Pierdut in visarea mea si privindu-i frumosul trup, nu am realizat cand Cerberus a venit cu hainele. M-am trezit abia cand frumosul lup isi trecu limba peste fata mea.
Anki incepu sa rada si se aseza langa mine, imbracat. Am ramas in tacere minute bune, pana ce Yu veni si ne striga :
- Hai la adevar sau provocare !
Adoram jocul asta. M-am ridicat de pe iarba verde si i-am intins mana lui Anki, zambind. Mi-a apucat-o si apoi ne-am indreptat impreuna spre corturi, alaturi de Cerberus, ce ne dadea tarcoale voios.
Ne-am asezat in cerc toti, uitandu-ne cand la unul cand la celalalt. Asteptam sa incepem, cand Yu mi-a zis :
- Strif`, adevar sau provocare ? A afisat un zambet pervers cum numai el e in stare si a adaugat : Sa te vad ce poti !
- Provocare, am spus sigur pe mine.
- Um, imi place cum gandesti ! Saruta-l pe Anki ! Se auzi provocarea din partea chitaristului.
- Ce ?! Esti nebun omule ! am spus cu o voce probabil speriata, fiindca toti ceilalti au inceput sa rada cu pofta.
- Atunci potaia lui ! mi-a spus Yu aratand spre Cerberus, ce statea cuminte cu capul pe piciorul lui Anki.
Mi-am dat ochii peste cap dupa care m-am apropiat de Anki si mi-am pus o mana pe obrazul sau. Ne-am apropiat din ce in ce mai mult, pana la cativa centimetrii. Am zambit, vrand sa vad daca ezita, insa nu a facut asta. Mi-am lipit buzele de ale sale, punandu-si o mana in jurul gatului meu. Spre marea mea uimire, si-a inredeschis buzele, lasandu-mi limba sa ii cerceteze atenta lacasul umed. Am pornit un joc tandru, stiu numai de noi, limbile atingandu-ni-se usor una de cealalta,dar am rupt sarutul dupa cateva minute, din lipsa de aer.
Yu m-a privit atent, apoi s-a uitat la tanarul nipon si spuse :
- Nu am zis cu limba ! Si nici de peste doua minute ! incepu sa rada, iar Kiro nu se putu abtine si izbucni si el in ras.
M-am uitat la Anki si am citit in ochii sai ura profunda pentru Yu, insa nu vreun regret pentru ceea ce se intamplase. Cerberus scheuna usor. L-am mangaiat dupa urechea stanga, apoi am iesit din cortul lor si m-am instalat in al meu, bagandu-ma in rucsacul de dormit.
Intre timp, varcolacul veni la mine si baga capul in cort.
- Hei, Strif`, merg sa fac o plimbare !
- Merg si eu ! am spus plictisit, neavand altceva de facut.
- Nu ai inteles, spuse chicotind usor. Merg sa ma plimb… ca lup !
- Vreau sa vin cu tine, daca nu te deranjeaza !
A aprobat din cap si am iesit din cort, plimbandu-ne pana spre un loc unde copacii deveneau mai desi. Anki s-a dezbracat atunci si si-a pus hainele intr-un rucsacel mic, apoi il lasa pe jos. Am zambit usor privind transformarea ce devein complete in scurt timp.
M-a intrigat faptul ca nu s-a miscat, ci a ramas in patru labe. M-am uitat la el, fix in ochii sai blanzi, in ciuda faptului ca era varcolac, si l-am mangaiat sub barbie. A scheunat usor, de placere, dupa care mi-a facut semn cu capul sa ma urc deasupra sa.
L-am ascultat, trecandu-mi piciorul stang peste trupul sau si asezandu-ma peste el. Mi-am pus mana in jurul gatului si i-am soptit la ureche ca e super, dupa care a pornit cu mine in carca prin padure, intr-o viteza uluitoare.
Chicoteam si ma bucuram ca un copil. Imi placea la nebunie prezenta varcolacului, plus de asta simteam o atractie ciudata fata de el, ceva ce ma facea practic sa vreau sa fie tot mai mult langa mine.
In mintea mea visatoare se desfasura sarutul ala de vis. O vrusese si el,asta nu puteam nega niciunul dintre noi. Si, in plus, participase cu aceeasi intensitate cu care o facusem si eu.
Dupa cateva ore de plimbat prin padure si jocul de-a ‘’ calaritul lupului ‘’. La un moment dat probabil a oboist, caci sa oprit intr-o poienita, departe de civilizatie. Am privit cerul intunecos si am tras in mine aerul curat, dupa care m-am asezat langa el. Se facu ghem langa mine, permitandu-mi sa ma asez pe labele sale si sa imi lipesc trupul de trupul sau acoperit cu blana caluroasa. Mi-am lasat capul pe umarul sau si i-am ras botul spre mine, sarutandul din nou pe nasuc. De data asta nu mai scutura din cam, ci scheuna de placere si ma linse usor pe fata.
Mi-am inchis ochii, ascultand linistea serii. Pana la urma am adormit asa, cu capul pe el.
Spre dimineta, cand m-am trezit, Anki inca nu isi release forma umana, ci era inca lup. M-am intins somnoros. L a un moment dat am auzit un sunet dintre copaci, iar Cerberus aparu cu rucsacelul si hainele tanarului in gura. In spatele sau am vazut-o pe Kayako. Fantoma imi zambi parca fericita. I-am intors zambetul, la randul meu.
Tanarul se ridica de jos si redeveni om. Se intoarse spre mine, atragandu-mi privirea asupra trupului frumos croit. S-a imbracat repede si s-a apropiat de mine cu zambetul pe buze.
- `Neata !
- `Neata ! i-am raspuns intorcandu-i zambetul.
Am pornit amandoi, fara niciun cuvant, spre padure. Cerberus disparuse deja. Am vazut cu coada ochiului cum se transformase si el. Am zambit, continuandu-mi drumul pe langa tanar. La un moment dat s-a apropiat de mine si mi-a luat mana in mana sa, strecurandu-si degetele printre ale mele. I-am zambit vessel, continuandu-ne drumul.
Aici si nextul ^^. Lectura placuta:*
Capitolul 10
Nu imi placea cum era Anki acum. De cand ajunsesem in Germania aproape ca nu mancase absolut nimic, slabise ingrozitor si, plus de asta, nu dormea deloc. M-am consultat cu prietenii mei si am hotarat sa mergem in padure, in camping, sperand ca tanarul isi va reveni.
Atmosfera din casa oricum nu ii facea bine, nu avea cum sa faca bine nimanui, din moment ce Yu era mereu pus pe cearta si se tot luase de el. Platise oricum pentru asta, fiindca Cerberus si stapanul sau probabil aveau o legatura stransa, ceea ce il facu pe lup sa sara spre chitarist, sa il muste, noroc insa ca Anki s-a pus inaintea lui si a oprit lovitura.
Intr-un sfarsit am plecat spre padure. Ne apropiam din ce in ce mai mult si ii vedeam pe varcolac si pe lupul acestuia din ce in ce mai nerabdatori, fapt care ma bucura. Am ajuns intr-un sfarsit si ne-am asezat corturile. La un moment dat Anki veni si ma trase dupa o cabana, se dezbraca fara nicio jena in fata mea si imi dadu hainele si pandantivul sau. Am plecat, dupa care el s-a transformat si a scheunat usor, bucurandu-se de libertate, si adisparut in padure, urmat de Cerberus, care devenise urias acum.
Au trecut ore bune de cand lipseau, iar eu, plictisit, am mers pe marginea raului. M-am simtit la un moment dat impins de ceva umed, si m-am intors gandindu-ma ca e Cerberus. Nu mica mi-a fost mirarea in momentul in care am vazut varcolacul stand in fata mea linistit. L-am mangaiat usor sub barbie, dupa care l-am sarutat in varful nasucului micut. A scuturat din cap, probabil nu ii placea asta. Se indeparta de mine si intra in apa rece a lacului pana la brau, iar apoi se transforma in om.
- Asa-i ca nu ti-ai fi imaginat ca un varcolac real e atat de inalt?
Aprob usor din cap, uitandu-ma atent la corpul bine lucrat, la trasaturile frumoase. Probabil m-am uitat cam atent si i s-a parut ciudat, insa nu mi-a spus nimic referitor la acest lucru. Pierdut in visarea mea si privindu-i frumosul trup, nu am realizat cand Cerberus a venit cu hainele. M-am trezit abia cand frumosul lup isi trecu limba peste fata mea.
Anki incepu sa rada si se aseza langa mine, imbracat. Am ramas in tacere minute bune, pana ce Yu veni si ne striga :
- Hai la adevar sau provocare !
Adoram jocul asta. M-am ridicat de pe iarba verde si i-am intins mana lui Anki, zambind. Mi-a apucat-o si apoi ne-am indreptat impreuna spre corturi, alaturi de Cerberus, ce ne dadea tarcoale voios.
Ne-am asezat in cerc toti, uitandu-ne cand la unul cand la celalalt. Asteptam sa incepem, cand Yu mi-a zis :
- Strif`, adevar sau provocare ? A afisat un zambet pervers cum numai el e in stare si a adaugat : Sa te vad ce poti !
- Provocare, am spus sigur pe mine.
- Um, imi place cum gandesti ! Saruta-l pe Anki ! Se auzi provocarea din partea chitaristului.
- Ce ?! Esti nebun omule ! am spus cu o voce probabil speriata, fiindca toti ceilalti au inceput sa rada cu pofta.
- Atunci potaia lui ! mi-a spus Yu aratand spre Cerberus, ce statea cuminte cu capul pe piciorul lui Anki.
Mi-am dat ochii peste cap dupa care m-am apropiat de Anki si mi-am pus o mana pe obrazul sau. Ne-am apropiat din ce in ce mai mult, pana la cativa centimetrii. Am zambit, vrand sa vad daca ezita, insa nu a facut asta. Mi-am lipit buzele de ale sale, punandu-si o mana in jurul gatului meu. Spre marea mea uimire, si-a inredeschis buzele, lasandu-mi limba sa ii cerceteze atenta lacasul umed. Am pornit un joc tandru, stiu numai de noi, limbile atingandu-ni-se usor una de cealalta,dar am rupt sarutul dupa cateva minute, din lipsa de aer.
Yu m-a privit atent, apoi s-a uitat la tanarul nipon si spuse :
- Nu am zis cu limba ! Si nici de peste doua minute ! incepu sa rada, iar Kiro nu se putu abtine si izbucni si el in ras.
M-am uitat la Anki si am citit in ochii sai ura profunda pentru Yu, insa nu vreun regret pentru ceea ce se intamplase. Cerberus scheuna usor. L-am mangaiat dupa urechea stanga, apoi am iesit din cortul lor si m-am instalat in al meu, bagandu-ma in rucsacul de dormit.
Intre timp, varcolacul veni la mine si baga capul in cort.
- Hei, Strif`, merg sa fac o plimbare !
- Merg si eu ! am spus plictisit, neavand altceva de facut.
- Nu ai inteles, spuse chicotind usor. Merg sa ma plimb… ca lup !
- Vreau sa vin cu tine, daca nu te deranjeaza !
A aprobat din cap si am iesit din cort, plimbandu-ne pana spre un loc unde copacii deveneau mai desi. Anki s-a dezbracat atunci si si-a pus hainele intr-un rucsacel mic, apoi il lasa pe jos. Am zambit usor privind transformarea ce devein complete in scurt timp.
M-a intrigat faptul ca nu s-a miscat, ci a ramas in patru labe. M-am uitat la el, fix in ochii sai blanzi, in ciuda faptului ca era varcolac, si l-am mangaiat sub barbie. A scheunat usor, de placere, dupa care mi-a facut semn cu capul sa ma urc deasupra sa.
L-am ascultat, trecandu-mi piciorul stang peste trupul sau si asezandu-ma peste el. Mi-am pus mana in jurul gatului si i-am soptit la ureche ca e super, dupa care a pornit cu mine in carca prin padure, intr-o viteza uluitoare.
Chicoteam si ma bucuram ca un copil. Imi placea la nebunie prezenta varcolacului, plus de asta simteam o atractie ciudata fata de el, ceva ce ma facea practic sa vreau sa fie tot mai mult langa mine.
In mintea mea visatoare se desfasura sarutul ala de vis. O vrusese si el,asta nu puteam nega niciunul dintre noi. Si, in plus, participase cu aceeasi intensitate cu care o facusem si eu.
Dupa cateva ore de plimbat prin padure si jocul de-a ‘’ calaritul lupului ‘’. La un moment dat probabil a oboist, caci sa oprit intr-o poienita, departe de civilizatie. Am privit cerul intunecos si am tras in mine aerul curat, dupa care m-am asezat langa el. Se facu ghem langa mine, permitandu-mi sa ma asez pe labele sale si sa imi lipesc trupul de trupul sau acoperit cu blana caluroasa. Mi-am lasat capul pe umarul sau si i-am ras botul spre mine, sarutandul din nou pe nasuc. De data asta nu mai scutura din cam, ci scheuna de placere si ma linse usor pe fata.
Mi-am inchis ochii, ascultand linistea serii. Pana la urma am adormit asa, cu capul pe el.
Spre dimineta, cand m-am trezit, Anki inca nu isi release forma umana, ci era inca lup. M-am intins somnoros. L a un moment dat am auzit un sunet dintre copaci, iar Cerberus aparu cu rucsacelul si hainele tanarului in gura. In spatele sau am vazut-o pe Kayako. Fantoma imi zambi parca fericita. I-am intors zambetul, la randul meu.
Tanarul se ridica de jos si redeveni om. Se intoarse spre mine, atragandu-mi privirea asupra trupului frumos croit. S-a imbracat repede si s-a apropiat de mine cu zambetul pe buze.
- `Neata !
- `Neata ! i-am raspuns intorcandu-i zambetul.
Am pornit amandoi, fara niciun cuvant, spre padure. Cerberus disparuse deja. Am vazut cu coada ochiului cum se transformase si el. Am zambit, continuandu-mi drumul pe langa tanar. La un moment dat s-a apropiat de mine si mi-a luat mana in mana sa, strecurandu-si degetele printre ale mele. I-am zambit vessel, continuandu-ne drumul.
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour