10-02-2011, 11:18 PM
Deci...multumesc mult pentru comentarii fetelor... hmmm ii multumesc dragei mele gaby pentru corectare 
. Si acum nexxxt :
***
Si miracolul pe care il astepta venise o luna mai tarziu sub forma unui Blake foarte nervos.Jesse statea linistit pe scaunul de la birou, cu ochii pironiti in ecranul calculatorului, dar cu atentia indreptata spre doctorul care facea ture prin apartament.
-Ai de gand sa-mi spui ce ai patit? De esti asa nervos?
Blake se opri din mers si il privi timp de cateva clipe,apoi izbucni:
-M-a sunat mama.
-Asa, si...? Ce-i asa de grav? E normal sa te sune, doar e mama ta.
-Inca nu stii de ce m-a sunat!
-Pai.. Inca nu, dar banuiesc ca-mi vei spune, nu-i asa?
-Ne-a invitat pe amandoi acolo.Zice ca vrea sa te cunoasca.
Lui Jesse ii veni sa zambeasca, dar se abtinu. Se asteptase la asta. Natura umana ii era foarte previzibila. Cel mai mult se mira ca trecuse atata timp, dar era sigur ca si asta avea o explicatie. Ultima data cand il intalnise pe tatal lui Blake aflase ca nu prea accepta ideea ca fiul sau sa fie implicat intr-o relatie cu un partener de acelasi sex. Probabil cand ajunsese acasa, Hank Thorton spumegase, se infuriase si asa mai departe, pana cand sotia sa fusese in stare sa-l potoleasca, caci baga mana in foc ca ideea acestei invitatii fusese a mamei lui Blake.
-Si e chiar asa de rau daca vor sa ma cunoasca? Sau ti-e rusine cu mine? intreba aparent cu indiferenta.Adevarul era ca pe de-o parte il intelegea pe Blake si reticenta lui de a se intoarce acasa, dar undeva, in adancul sufletului, nu putea sa nu se simta ranit de faptul ca doctorul nu dorea sa-l prezite oficial familiei lui.
-Stii bine ca nu e vorba de asa ceva. Blake se apropie de el si-i depuse un sarut fugar pe buze. Doar ca nu vreau sa te bag in gura lupului. Nu-l cunosti pe tatal meu, Jesse. Daca mergem acolo va folosi fiecare ocazie ca sa te umileasca si nu vreau asta.
-Blake, daca am facut fata frontului din Afganistan si Irack ma voi descurca si cu parintii tai. Haide,nu crezi ca exagerezi un pic?Ce s-ar putea intampla?
Blake ofta. Nu avea rost. Din cate vedea Jesse se hotarase deja: voia sa mearga. Si la cat de bine il cunostea stia ca nu va putea face nimic ca sa-l opreasca. Nu stia de ce avea impresia ca Jesse sperase la aceasta invitatie de mult timp... Probabil fusese acea scanteie de satisfactie si asteptare pe care o vazuse la el in ochii pentru cateva clipe.De ce se mai mira oare?
-Deci vrei sa mergem, nu-i asa?
-Ar fi o schimbare buna, nu crezi? Plecam pentru cateva zile de aici... Alt aer,alt peisaj...
-... alte informatii despre trecutul meu, continua doctorul propozitia usor amuzat.
-Da, si aia, dar macar o sa ai ocazia sa-ti vezi parintii. Ai spus ca au trecut ani de zile de cand ai mers ultima oara acasa. Acum ai o ocazie perfecta. Zambi cu caldura spre barbatul pe care stia ca il iubeste.
-Bine, fie! O sun pe mama sa-i spun ca mergem, zise Blake invins. Dar sa nu zici ca nu te-am avertizat,pustiule.
-Blake, o singura intrebare mai am: unde locuiesc acum parintii tai?
-Alaska, zise doctorul cu o urma de satisfactie in glas.
Jesse pufni. Se putea ? Era normal ca ceva sa nu fie tocmai bine. In Alaska in timpul ala al anului erau minus 10 grade noaptea.Credea ca a scapat pentru o vreme de frig, dar se pare ca nu avea sanse.
-Off, cred ca trebuie sa-mi scot pufoaica de la naftalina atunci...
Doua zile mai tarziu se aflau amandoi pe aeroportul din McCarthy, infofoliti cu haine groase de iarna si cu doua valize in mana. Cu toate cu nu arata, Jesse se simtea un pic emotionat de vizita asta. Nu vroia sa faca o impresie proasta, dar nici nu vroia sa fie calcat in picioare, caci stia ca ceea ce-i zisese Blake in urma cu cateva zile era adevarat. Singurul motiv pentru care tatal sau fusese de acord cu vizita asta era probabil ocazia de a-l umili pe el. Nu s-ar mira nici daca ar aduce-o pe Issabela Anderson acolo pentru o vizita "surpriza". Dar era pregatit fizic si mental. Nu va da inapoi, nu acum... Pe de-o parte era vorba si de meseria lui, dar pe de alta era pura curiozitate.Acum va avea ocazia de a cunoaste mai multe despre Blake.
Iesira in frigul de afara si se indreptara spre parcarea aeroportului, unde se afla masina pe care o inchiriasera: un ford 4X4, inchis la culoare. O data ajunsi in masina, Jesse scoase harta pe care si-o cumparase din aeroport si incepu sa o studieze. Cel mai bine era sa fie pregatit, caci nu se astepta sa fie o saptamana usoara. Avusese doua zile la dispozitie sa afle ce fel de om era tatal lui Blake si pe oricine intrebai, raspunsul era acelasi: om dur, care stie ce vrea, un mare impatimit al vanatorii si un excelent om de afaceri.Nu erau multe informatii, dar destul ce sa-i contureze caracterul. Pe scurt, nu era obisnuit sa piarda.
-Esti bine? Vocea ingrijorata a doctorului il facu sa-si revina un pic.
-Da, desigur. De nu as fi?
-Pari ingandurat. Ai indoieli? Inca ne mai putem intoarce daca vrei...
-Nici nu ma gandesc, zise tanarul cu o voce hotarata. Mergem. Pun pariu ca mama ta s-a pregatit. Nu putem sa o dezamagim.
-Nu numai ea s-a pregatit, mormai Blake. Avea o presimtire foarte proasta despre saptamana ce urma.
-Ai zis ceva?
-Nu... Vorbeam de unul singur. Ofta usor. Spera ca pustiul era pregatit pentru ceea ce-l astepta...
In masina se lasa din nou linistea, dar era o liniste placuta, care le dadea posibilitatea de gandire. Jesse privea pe geam peisajul ce i se afisa in fata ochilor. Drumul trecea printr-o padure de conifere, fiind incadrat din ambele parti de copacii inalti acoperiti de zapada. Chiar si in masina se putea simti mirosul puternic de brad. Trebuia sa recunoasca: era magnific. Vegetatia luxurianta era stapana in locurile astea, omul avand rangul unui musafir de cele mai multe ori nepoftit. Undeva deasupra copacilor putea observa ultimele raze ale soarelui care se rasfirau peste panorama, imbracand-o intr-o haina aurie, aproape mistica. Se intreba cat vor mai merge cu masina. Casa familiei Thorton era undeva in afara orasului, la vreo 10 km, dar nu stia exact unde. Din cate aflase de la Blake, casa fusese construita in apropierea unui lac in urma cu o suta de ani si ca devenise resedinta familiei acum vreo cincisprezece ani.
Blake semnaliza si intra pe un drum ingust din partea dreapta care era incadrat de felinare cam din o suta in o suta de metrii, in cateva minute ajungand intr-un fel de povarnis cu vedere spre apa, iar undeva mai in spate, ascunsa de ramurile unor brazi, Jesse putu sa observe ceea ce parea a fi o parte din casa.
-Am ajuns? intreba cu nerabdare.
-Da. Blake zambi si ii arata cu mana casa. Uite, aceea este casa parintilor mei.
Cu cat se apropiau mai mult Jesse observa structura solida,dar eleganta, a casei de lemn.Era destul de maricica, dar prin materialele folosite la costruirea ei se incadra perfect in imagine. In momentul in care masina se opri pe aleea din fata, usa casei se deschise brusc si in prag aparu o femeie blonda, destul de inalta, ce parea a avea in jur de 50 de ani. Totusi varsta nu reusi sa-i stearga frumusetea. Parul destul de lung se unduia pe umerii ingusti, incadrandu-i fata ce zambea cu bucurie. Cu pasi hotarati se apropie de masina nemaiavand stare.
-Blake... In sfarsit ati ajuns, zise femeia prinzandu-l pe doctor intr-o imbaratisare stransa de cum iesise din masina.
-Si mie imi pare bine sa te vad, mama. Blake o stranse la randul sau, apoi se indeparta un pic si-si intoarse privirea spre Jesse. Mama, el este Jesse Rosson.
Femeia isi indrepta privirea imediat spre tanarul care astepta linistit langa portiera si ramasese izbita de frumusetea lui. Clipi de cateva ori ca sa-si revina si sa nu se faca de ras,dupa care merse langa el si-l stranse in brate.
-Imi pare atat de bine sa te cunosc. Eu sunt Hana Thorton, dar poti sa-mi zici Hana.
-Imi pare bine, doamna Thorton. Jesse zambi fericit, dar si un pic surprins de primire.
-Hana... Nu doamna Thorton. Femeia il privi curioasa. Pur si simplu nu se putea abtine. Tanarul era ca o raza de soare. Nu se astepta la asa ceva. Cand sotul ei venise acasa in urma cu o luna si-i povestise ce aflase despre Blake si despre "prietena" lui fusese ultragiata. Se considera o femeie cu gandire libera, dar si asa, vestea venise ca un soc. Dar acum, cand il avea fata in fata pe tanarul-problema (asa cum il numise Hank), credea ca intelege de ce Blake se simtea atras de el. Vantul ii rasfira parul brunet si lung pana la umeri, facandu-l sa-i intre in ochii incredibili de albastri. Cand zambise, Hana nu putu sa nu observe cele doua gropite mici care ii aparusera in obrajii ce se imbujorasera, probabil, de la frig. Avea fata unui copil, dar nu se lasa pacalita, caci in acei ochii vazuse o sclipire distincta de inteligenta si hotarare. Nu, nu era un baiat. Sotul ei se inselase. Era un barbat in toata firea, un barbat care stia ce-si doreste. Ofta in sinea ei. Va fi o saptamana interesanta.
-Haide-ti sa mergem inauntru, ce mai stati aici? O sa inghetam.
-De acord, zise Blake.
-Mergeti inainte, iau eu bagajele.
-As putea sa te ajut, se oferi doctorul, dar Jesse ii facu semn din cap ca se descurca.
Lua cele doua bagaje in brate si porni in urma lor spre usa din fata a casei. Dar oricat de mult s-ar fi pregatit pentru asta, scena il lua prin surprindere.
O data intrat in casa se trezi urmarit indeaproape de cel putin 12 perechi de ochi curiosi.
-Ce bine imi pare ca ati ajuns, auzi o voce de bariton binecunoscuta. Hank Thorton se apropie de fiul sau, care privea la fel de uimit livingul plin de oameni. Tatal sau il batu prieteneste pe umar, dupa care adauga: Prietenii tai au auzit ca vii in vizita si s-au hotarat sa treaca sa te salute.Nu-i asa ca e dragut din partea lor?intreba cu o voce suspicios de satisfacuta.
Blake se intoarse spre Jesse si-i arunca o privire incordata.
-Sa nu zici ca nu te-am avertizat...mormai enervat...
. Si acum nexxxt :***
Si miracolul pe care il astepta venise o luna mai tarziu sub forma unui Blake foarte nervos.Jesse statea linistit pe scaunul de la birou, cu ochii pironiti in ecranul calculatorului, dar cu atentia indreptata spre doctorul care facea ture prin apartament.
-Ai de gand sa-mi spui ce ai patit? De esti asa nervos?
Blake se opri din mers si il privi timp de cateva clipe,apoi izbucni:
-M-a sunat mama.
-Asa, si...? Ce-i asa de grav? E normal sa te sune, doar e mama ta.
-Inca nu stii de ce m-a sunat!
-Pai.. Inca nu, dar banuiesc ca-mi vei spune, nu-i asa?
-Ne-a invitat pe amandoi acolo.Zice ca vrea sa te cunoasca.
Lui Jesse ii veni sa zambeasca, dar se abtinu. Se asteptase la asta. Natura umana ii era foarte previzibila. Cel mai mult se mira ca trecuse atata timp, dar era sigur ca si asta avea o explicatie. Ultima data cand il intalnise pe tatal lui Blake aflase ca nu prea accepta ideea ca fiul sau sa fie implicat intr-o relatie cu un partener de acelasi sex. Probabil cand ajunsese acasa, Hank Thorton spumegase, se infuriase si asa mai departe, pana cand sotia sa fusese in stare sa-l potoleasca, caci baga mana in foc ca ideea acestei invitatii fusese a mamei lui Blake.
-Si e chiar asa de rau daca vor sa ma cunoasca? Sau ti-e rusine cu mine? intreba aparent cu indiferenta.Adevarul era ca pe de-o parte il intelegea pe Blake si reticenta lui de a se intoarce acasa, dar undeva, in adancul sufletului, nu putea sa nu se simta ranit de faptul ca doctorul nu dorea sa-l prezite oficial familiei lui.
-Stii bine ca nu e vorba de asa ceva. Blake se apropie de el si-i depuse un sarut fugar pe buze. Doar ca nu vreau sa te bag in gura lupului. Nu-l cunosti pe tatal meu, Jesse. Daca mergem acolo va folosi fiecare ocazie ca sa te umileasca si nu vreau asta.
-Blake, daca am facut fata frontului din Afganistan si Irack ma voi descurca si cu parintii tai. Haide,nu crezi ca exagerezi un pic?Ce s-ar putea intampla?
Blake ofta. Nu avea rost. Din cate vedea Jesse se hotarase deja: voia sa mearga. Si la cat de bine il cunostea stia ca nu va putea face nimic ca sa-l opreasca. Nu stia de ce avea impresia ca Jesse sperase la aceasta invitatie de mult timp... Probabil fusese acea scanteie de satisfactie si asteptare pe care o vazuse la el in ochii pentru cateva clipe.De ce se mai mira oare?
-Deci vrei sa mergem, nu-i asa?
-Ar fi o schimbare buna, nu crezi? Plecam pentru cateva zile de aici... Alt aer,alt peisaj...
-... alte informatii despre trecutul meu, continua doctorul propozitia usor amuzat.
-Da, si aia, dar macar o sa ai ocazia sa-ti vezi parintii. Ai spus ca au trecut ani de zile de cand ai mers ultima oara acasa. Acum ai o ocazie perfecta. Zambi cu caldura spre barbatul pe care stia ca il iubeste.
-Bine, fie! O sun pe mama sa-i spun ca mergem, zise Blake invins. Dar sa nu zici ca nu te-am avertizat,pustiule.
-Blake, o singura intrebare mai am: unde locuiesc acum parintii tai?
-Alaska, zise doctorul cu o urma de satisfactie in glas.
Jesse pufni. Se putea ? Era normal ca ceva sa nu fie tocmai bine. In Alaska in timpul ala al anului erau minus 10 grade noaptea.Credea ca a scapat pentru o vreme de frig, dar se pare ca nu avea sanse.
-Off, cred ca trebuie sa-mi scot pufoaica de la naftalina atunci...
Doua zile mai tarziu se aflau amandoi pe aeroportul din McCarthy, infofoliti cu haine groase de iarna si cu doua valize in mana. Cu toate cu nu arata, Jesse se simtea un pic emotionat de vizita asta. Nu vroia sa faca o impresie proasta, dar nici nu vroia sa fie calcat in picioare, caci stia ca ceea ce-i zisese Blake in urma cu cateva zile era adevarat. Singurul motiv pentru care tatal sau fusese de acord cu vizita asta era probabil ocazia de a-l umili pe el. Nu s-ar mira nici daca ar aduce-o pe Issabela Anderson acolo pentru o vizita "surpriza". Dar era pregatit fizic si mental. Nu va da inapoi, nu acum... Pe de-o parte era vorba si de meseria lui, dar pe de alta era pura curiozitate.Acum va avea ocazia de a cunoaste mai multe despre Blake.
Iesira in frigul de afara si se indreptara spre parcarea aeroportului, unde se afla masina pe care o inchiriasera: un ford 4X4, inchis la culoare. O data ajunsi in masina, Jesse scoase harta pe care si-o cumparase din aeroport si incepu sa o studieze. Cel mai bine era sa fie pregatit, caci nu se astepta sa fie o saptamana usoara. Avusese doua zile la dispozitie sa afle ce fel de om era tatal lui Blake si pe oricine intrebai, raspunsul era acelasi: om dur, care stie ce vrea, un mare impatimit al vanatorii si un excelent om de afaceri.Nu erau multe informatii, dar destul ce sa-i contureze caracterul. Pe scurt, nu era obisnuit sa piarda.
-Esti bine? Vocea ingrijorata a doctorului il facu sa-si revina un pic.
-Da, desigur. De nu as fi?
-Pari ingandurat. Ai indoieli? Inca ne mai putem intoarce daca vrei...
-Nici nu ma gandesc, zise tanarul cu o voce hotarata. Mergem. Pun pariu ca mama ta s-a pregatit. Nu putem sa o dezamagim.
-Nu numai ea s-a pregatit, mormai Blake. Avea o presimtire foarte proasta despre saptamana ce urma.
-Ai zis ceva?
-Nu... Vorbeam de unul singur. Ofta usor. Spera ca pustiul era pregatit pentru ceea ce-l astepta...
In masina se lasa din nou linistea, dar era o liniste placuta, care le dadea posibilitatea de gandire. Jesse privea pe geam peisajul ce i se afisa in fata ochilor. Drumul trecea printr-o padure de conifere, fiind incadrat din ambele parti de copacii inalti acoperiti de zapada. Chiar si in masina se putea simti mirosul puternic de brad. Trebuia sa recunoasca: era magnific. Vegetatia luxurianta era stapana in locurile astea, omul avand rangul unui musafir de cele mai multe ori nepoftit. Undeva deasupra copacilor putea observa ultimele raze ale soarelui care se rasfirau peste panorama, imbracand-o intr-o haina aurie, aproape mistica. Se intreba cat vor mai merge cu masina. Casa familiei Thorton era undeva in afara orasului, la vreo 10 km, dar nu stia exact unde. Din cate aflase de la Blake, casa fusese construita in apropierea unui lac in urma cu o suta de ani si ca devenise resedinta familiei acum vreo cincisprezece ani.
Blake semnaliza si intra pe un drum ingust din partea dreapta care era incadrat de felinare cam din o suta in o suta de metrii, in cateva minute ajungand intr-un fel de povarnis cu vedere spre apa, iar undeva mai in spate, ascunsa de ramurile unor brazi, Jesse putu sa observe ceea ce parea a fi o parte din casa.
-Am ajuns? intreba cu nerabdare.
-Da. Blake zambi si ii arata cu mana casa. Uite, aceea este casa parintilor mei.
Cu cat se apropiau mai mult Jesse observa structura solida,dar eleganta, a casei de lemn.Era destul de maricica, dar prin materialele folosite la costruirea ei se incadra perfect in imagine. In momentul in care masina se opri pe aleea din fata, usa casei se deschise brusc si in prag aparu o femeie blonda, destul de inalta, ce parea a avea in jur de 50 de ani. Totusi varsta nu reusi sa-i stearga frumusetea. Parul destul de lung se unduia pe umerii ingusti, incadrandu-i fata ce zambea cu bucurie. Cu pasi hotarati se apropie de masina nemaiavand stare.
-Blake... In sfarsit ati ajuns, zise femeia prinzandu-l pe doctor intr-o imbaratisare stransa de cum iesise din masina.
-Si mie imi pare bine sa te vad, mama. Blake o stranse la randul sau, apoi se indeparta un pic si-si intoarse privirea spre Jesse. Mama, el este Jesse Rosson.
Femeia isi indrepta privirea imediat spre tanarul care astepta linistit langa portiera si ramasese izbita de frumusetea lui. Clipi de cateva ori ca sa-si revina si sa nu se faca de ras,dupa care merse langa el si-l stranse in brate.
-Imi pare atat de bine sa te cunosc. Eu sunt Hana Thorton, dar poti sa-mi zici Hana.
-Imi pare bine, doamna Thorton. Jesse zambi fericit, dar si un pic surprins de primire.
-Hana... Nu doamna Thorton. Femeia il privi curioasa. Pur si simplu nu se putea abtine. Tanarul era ca o raza de soare. Nu se astepta la asa ceva. Cand sotul ei venise acasa in urma cu o luna si-i povestise ce aflase despre Blake si despre "prietena" lui fusese ultragiata. Se considera o femeie cu gandire libera, dar si asa, vestea venise ca un soc. Dar acum, cand il avea fata in fata pe tanarul-problema (asa cum il numise Hank), credea ca intelege de ce Blake se simtea atras de el. Vantul ii rasfira parul brunet si lung pana la umeri, facandu-l sa-i intre in ochii incredibili de albastri. Cand zambise, Hana nu putu sa nu observe cele doua gropite mici care ii aparusera in obrajii ce se imbujorasera, probabil, de la frig. Avea fata unui copil, dar nu se lasa pacalita, caci in acei ochii vazuse o sclipire distincta de inteligenta si hotarare. Nu, nu era un baiat. Sotul ei se inselase. Era un barbat in toata firea, un barbat care stia ce-si doreste. Ofta in sinea ei. Va fi o saptamana interesanta.
-Haide-ti sa mergem inauntru, ce mai stati aici? O sa inghetam.
-De acord, zise Blake.
-Mergeti inainte, iau eu bagajele.
-As putea sa te ajut, se oferi doctorul, dar Jesse ii facu semn din cap ca se descurca.
Lua cele doua bagaje in brate si porni in urma lor spre usa din fata a casei. Dar oricat de mult s-ar fi pregatit pentru asta, scena il lua prin surprindere.
O data intrat in casa se trezi urmarit indeaproape de cel putin 12 perechi de ochi curiosi.
-Ce bine imi pare ca ati ajuns, auzi o voce de bariton binecunoscuta. Hank Thorton se apropie de fiul sau, care privea la fel de uimit livingul plin de oameni. Tatal sau il batu prieteneste pe umar, dupa care adauga: Prietenii tai au auzit ca vii in vizita si s-au hotarat sa treaca sa te salute.Nu-i asa ca e dragut din partea lor?intreba cu o voce suspicios de satisfacuta.
Blake se intoarse spre Jesse si-i arunca o privire incordata.
-Sa nu zici ca nu te-am avertizat...mormai enervat...
"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
![[Imagine: chibi_5001.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_5001.gif)
, chibi-ul lui