Scaldare in dorinta [Poveste finalizata]

[Yaoi Queen]

so here's next ^^
Kissez


Capitolul VII

-Tyler... Ai intrat val-vartej in casa. Ce s-a intamplat? m-a intrebat Samantha, de indata ce am pasit in camera mea.
-Nimic, Sam. Sunt foarte obosit, i-am spus eu, incercand sa ii zambesc.
-Minti. Te cunosc, fratioare. Ce s-a intamplat?
-Am avut o mica cearta cu iubitul tau...
"Iubitul tau"... parca imi venea sa strang din dinti, cand am rostit cuvintele acelea, insa asa era. Sora mea si acel barbat erau iubiti. In fata admiratorilor, ce e drept, si ma simteam atat de prost stiind ca teoretic m-as fi sarutat cu cumnatul meu...
Am scuturat din cap la acel gand stupid. Ei nici macar nu erau casatoriti, iar eu duceam acel lucru la extrem. Ii spusesem surorii mele ca nu avea niciun motiv de ingrijorare, apoi dupa ce a plecat, m-am trantit pe pat, afundandu-mi chipul in perna moale si alba. Nu dupa mult timp, aud vocea rastita a surorii mele, si am sarit brusc.
-Ce dracu i-ai facut fratelui meu?! Tampitule! Cum adica sa ma calmez?! De ce v-ati certat?! Cum sa nu ma intereseze?!
Am iesit ca furtuna din camera, luandu-i telefonul din mana, incruntat.
-Sam, ti-am spus ca nu am nimic, la naiba! de ce exagerezi asa? am intrebat eu, strangand receptorul in palma, dupa care m-am indreptat spre camera mea, lasand-o pe ea usor socata.
-Imi pare rau Kyan, am spus eu, punand receptorul la ureche. Stii cum e Sam, imi cer scuze...
-Lasa asta, Justin. Ma bucur ca pot vorbi cu tine...
Am inghitit in sec, auzindu-i vocea, deoarece intentia mea era sa imi cer scuze, apoi sa inchid, pentru ca inca eram mult prea jenat din cauza a ceea ce s-a intamplat.
-Voiam sa iti spun ca maine am sa vin la tine, daca nu te deranjeaza. Vreau sa vorbim...
-...In regula, am spus eu incet, simtind deja cum inima isi grabea ritmul.
Am tacut amandoi pentru cateva secunde, in care ne-am auzit respiratiile unul celuilalt, insa pe urma vocea lui s-a facut auzita.
-Atunci ramane pe maine.
-Da... bine...
Ne-am salutat cu un simplu "Pa", iar pe urma, am asezat aparatul pe noptiera din stanga patului meu.
Am inceput sa citesc din caietul de istorie care se afla pe aceeasi noptiera, si datorita lui am ramas treaz pana la unsprezece noaptea, cand m-am trantit sub plapuma pentru a dormi. Am citit de nenumarate ori aceleasi pagini, insa nu am retinut nimic. Ma minteam singur ca eram cu mintea la invatat...

Am auzit sunetul enervant al ceasului care ma intampina in fiecare dimineata, si m-am rasucit sub plapuma, trantindu-mi mana peste butonul patratos care a oprit zgomotul instantaneu. Mi-am frecat ochiul drept cu podul palmei, cascand de zor, apoi, incet m-am ridicat din pat, mergand cu pasi mici spre baie.
Dupa un dus revigorant, am imbracat o pereche de blugi si o bluza simpla, neagra, apoi mi-am luat geanta mare, dreptunghiulara, iesind in fuga pe usa, ca de obicei. Nu era departe liceul, insa preferam sa ajung in clasa inaintea profesorilor, pentru a-mi mai repeta unele lectii.
Cum inca nu aveam ochelarii, mi-am pus din nou lentilele de contact, si mi-am dat cu piaptanul prin par, reusind sa imi creez aceeasi imagine ca in ziua precedenta, iar de cum am ajuns in clasa, am zarit alti colegi care erau mereu acolo cand eu intram pe usa.
Si-au intors toti privirile spre mine. Zece perechi de ochi ma studiau din cap pana-n picioare, iar intr-un final, una dintre cele trei fete din grup, mi-a vorbit.
-Wow... Tyler? intrebase ea, parca uimita.
Am salutat-o zambind, apoi m-am asezat in banca mea, scotandu-mi caietul de matematica.
-Tyler, de cand nu mai porti ochelari? Si ce e cu schimbarea asta de look? intrebase aceeasi fata, apropiindu-se de mine.
-Nici ieri nu a avut ochelari, spuse unul din baieti, incrucisandu-si bratele la piept. Dar nu avea freza facuta...
-Da, dar eu nu am fost ieri la scoala, rostise fata, luandu-si un scaun si asezandu-se inaintea bancii mele, incalecand scaunul, si asezandu-si mainile pe spatarul lui.
-Nu a fost ceva premeditat, am spus eu, fara a-mi ridica privirea din caiet.
Imediat au intrat in clasa si restul colegilor, in urma lor, cu profesorul. L-am salutat cu totii politicos, apoi incepuse a face prezenta, pe urma a preda.

Toate orele au decurs la fel, desigur, in mod logic, diferenta o faceau materiile si profesorii, insa in pauze, mai trecea cate o persoana pe la banca mea, intrebandu-ma diverse lucruri despre noua mea infatisare. Lucrul acesta a devenit stresant, motiv pentru care imi adanceam ochii intr-un caiet sau intr-o carte, dandu-le raspunsuri scurte, pentru a intelege ca nu aveam chef de intrebari.

Cand in sfarsit am ajuns acasa, am descoperit ca Samantha era plecata, si imedat mi-am indreptat privirea spre ceasul care arata ora trei. Kyan nu mentionase la cat anume avea sa vina, asa ca intr-un fel, parca speram ca sora mea sa ajunga inaintea lui... nu pentru ca aveam de gand sa ii vad certandu-se, ci credeam ca daca aveam sa fim trei persoane, subiectul sarutului aceluia nu se putea deschide. Ar fi fost mult prea jenant pentru mine.
Dupa ce m-am schimbat de haine, am vrut sa stau putin la televizor, insa inainte sa ma asez pe canapea, am auzit un ciocanit puternic in usa. Am expirat dintr-o data si deja imi simteam pulsul crescand.
Am apasat pe clanta, permitandu-i lui Kyan sa intre, si ne-am indreptat amandoi spre bucatarie, stand in aceleasi locuri ca atunci cand a venit prima oara in vizita. M-am apucat sa fac doua cafele, parca incercand sa evit orice subiect de discutie, insa nu puteam duce asta la nesfarsit. Cand m-am asezat la locul meu, punand o ceasca in dreptul actorului, cealalta am tinut-o strans cu ambele maini, privind-o ca si cum cu ea ar fi trebui sa vorbesc. Probabil mi-ar fi fost mai usor sa schimb cateva vorbe cu ceasca decat cu el.
Ii simteam privirea atintita spre mine si deveneam din ce in ce mai agitat, iar atmosfera ajunsese sa fie mult mai apasatoare decat cea care a fost in masina .
-Bine, nu am venit aici sa tac, spuse acesta dintr-o data, dupa ce a sorbit din cafeaua fierbinte. Ieri mi-ai fi spus orice, oricand, iar acum, nu poti decat sa ma primesti cu tacerea asta insuportabila.
-Si ce ai vrea sa spun? am intrebat eu ridicandu-mi privirea spre el, insa nu si capul.
-Acum te uiti la mine de parca as fi cel mai aprig dusman al tau. Nu crezi ca...
-Ce ai vrea sa spun? am repetat eu usor rastit, ridicandu-mi in acelasi timp si capul. Ce anume, Kyan?
-Ca nu esti suparat pe mine, la dracu!
Vocea lui ridicata m-a indemnat sa tresar usor speriat, si sa imi las privirea in jos.
-Nu sunt suparat, am rostit eu incet.
-Iarta-ma. Nu am vrut sa urlu la tine, dar urasc faptul ca te-ai racit atat de brusc fata de mine. Spune-mi ca te-a deranjat sarutul, iar eu nu o voi mai face.
Un fior mi-a strabatut dintr-o data intreg trupul, si am strans ceasca de cafea mai tare in maini, simtind ca altfel avea sa imi cada. Cel mai ciudat era ca nici macar eu nu eram sigur daca ma deranjase sau nu. Tot ce stiam a fost ca m-a agitat rau de tot.
Nu mi-am dat seama cat de liniste se facuse, decat dupa ce vocea lui Kyan s-a facut din nou auzita.
-Stii, se spune ca si tacerea e un raspuns... Dar in momentul de fata as prefera sa vorbesti, pentru ca tacerea ta nu imi ofera niciun indiciu.
-Ti-am spus ca m-a speriat... am spus eu intr-un sfarsit, crezand ca aveam sa scap.
-Una e sa te sperie, alta e sa te deranjeze.
Am oftat neajutorat, apoi mi-am trecut mana dreapta prin par, ciufulindu-l la spate.
-Nu m-a deranjat, dar imi e greu sa trec peste el.
-Inteleg. Probabil nu ti se intampla zilnic ca un alt barbat sa te sarute din senin, dar daca te-a afectat asa, as putea sa nu o mai fac.
-Vezi? nu mi se intampla zilnic, si de aceea m-a luat si prin surprindere, am fost socat si nu stiam ce sa cred... nici acum nu stiu, dar... Mai vrei o cafea?
Acesta cascase ochii, dupa care l-a bufnit rasul, in timp ce si-a asezat ceasca pe bufet. Ma simteam atat de penibil, realizand ca de fapt nu stiam ce vorbeam, si aruncam niste cuvinte la nimereala doar ca sa nu tac.
Dupa ce se linistise, Kyan schimbase subiectul, axandu-se pe altceva, reusind sa ma faca incetul cu incetul sa ma simt din nou in largul meu alaturi de el in ciuda celor intamplate. Exact acesta era si intentia lui, deoarece cu siguranta mi-a observat nelinistea. Brusc, expresia lui devenise mai serioasa, si a intrerupt lantul discutiilor noastre.
-Vreau sa vii cu mine.
-Poftim? Unde? am intrebat eu, putin uimit de schimbarea lui atat de rapida.
-La mare. Am inchiriat o casuta pentru o saptamana, si sa fii sigur ca nu am de gand sa o iau pe sora-ta ca sa imi strice timpul liber. Vreau sa vii tu cu mine.