[Terminat] Darkness vs. light [+18, yaoi, facut de manu si gabytsswh]

[Nywa]

Capitolul 9

M-am trezit repede, cand am auzit voci dincolo de usa. Imi pun mana peste gura brunetului, apoi il trezesc pe Romeo, facandu-i semn sa stea linistit. Ii murmur in ureche sa se duca sa se imbrace in cea mai mare liniste. Cat timp se imbraca el, eu am intors silention cheia in broasca. Ne-am imbracat si am deschis geamul. Il apuc pe dhampir de mana, saltez mai sus rucsacul si apoi sarim. El ateriza in genunchi, eu in picioare. Pornim spre parcare si cand vru sa se duca spre B.M.W., l-am apucat de gulerul tricoului tragandu-l spre un Ferrari negru, cu geamuri fumuri.
- Are alarma, spuse Romeo alarmat, iar eu zambesc amuzat, in timp ce am pus o mana pe capota, trimitand un impuls electric, prazind alarma si deblocand usile.
- Numai are, ii spun zambind sarcastic. Urca, ii ordon, in timp ce am pornit rapid motorul.
Am iesit din parcare si am pornit in goana spre Venetia. Draci! Cat de usor ne-au gasit. Trebuia sa ajungem neaparat in acel oras pentru a fi in siguranta. Vampiri nu pot sa treaca peste apa, mai ales ca acel oras, avea la canale cu ape pentru a sta douazeci de ani linistit, in fata case si injurandu-l de morti, morminte si stramosi pe javra aia de Luminatum. Ca sa ne mai relaxam, Romeo a dat drumul la radio, unde se spunea ca el a fost vazut cu mine la un motel si de acolo am disparut.
- Felicitari brunetule, ai ajuns cel mai cautat om de pe planeta, spun eu, putin fericit, cand am vazut ca mai aveam o suta de kilometri pana in oras.
Cand intram pe podul ce lega orasul de restul tarii, a trebuit sa pun frana, fiindca fratele meu statea in mijlocul benzii, alaturi de tata?! Inghit in sec, apoi ii spun brunetului sa stea in masina. Cobor din autovehicol si ma indrept spre tatal meu, care era un barbat bine-facut, cu parul negru, lung pana la jumatatea spatelui, prin intr-o coada de cal. Ochii ca ai mei, ma cercetau ca la raze X si apoi se atinti spre dhampir-ul din masina. Era imbracat complet in alb, descult, pe cand fratemiu, purta niste jeansi mai decolorati, parul facut tepi si un tircou albastru.
- Deci este fiul lui Anubis. Esti sigur ca vrei sa mergi in Venetia? Ma intreba tata, iar vocea lui suna ca un tunet.
- Da, dar voi vreti sa ma opriti, ii raspund, mijind ochii, parand amenintator.
- Eu nu te voi opri, dar acest oras va fi ca un chin pentru tine, mai ales apartamentul...
- Ma voi descurca, tata, Shin, eu trebuie sa ajung acolo repede, mai spun si ma indrept spre masina.
- Ba asteapta-ma si pe mine, spuse blondul alergand dupa mine.
Imi spuse sa il las la intrare, ca de acolo are unde sa se duca. Se urca in spate si ii spuse lui Romeo, ca Luminor este cel mai fericit ca a disparut din calea sa pentru putere. Mda, era de asteptat ca Mr. Popo sa fie cel mai fericit. Ma mir ca nu dansa conga pe strazi sau Dansul Pinguinului, in fata lu masa. Auzind asta, Romeo se dezumfla in scaun si incepu sa priveasca pe geam. Shin incepu sa trancane despre nu stiu eu cine si chesti inutile, incat ma facea sa il arunc cu prima ocazie intr-un canal, cu o bila de fier, legata in jurul gatului.
Dupa jumatate de ora, am intrat in oras si am oprit intr-o parcare. I-am aruncat brunetului o sapca sa si-o puna in cap. Mi-am pus capisonul tricoului, ce imi ascundea ochii de soarele dogoritor. Iesim din masina si blondul ma imbratisa, apoi pleca, pierzandu-se printre turisti. Il apuc pe Romeo de mana si incep sa il trag dupa mine, pe strazile intortocheate din frumoasa si imputita Venetie. De ce spun asta? Ca mirosea a canal, a rahat si a pisat, iar prin apa, vedeam sobolani cu inotau pe langa gondole, fara nici o grija. Scarbos. Simt cum mana brunetului fusese strabatuta de un mic tremur, dandu-mi seama ca si el vazuse acele rozatoare scarboase si pline de boli pe acolo. Dupa doua ore - ne-am oprit sa ii cumpar o masca tanarului ca sa nu zica ca a fost in orasul gondolelor si nu si-a luat masca - am ajuns in fata unui bloc ce arata cam jerpelit. Intram in el si urcam la ultimul etaj. Deschid o usa, ce avea aspect neinglijit, dar aceasta era doar de fatada, ca era din termopan. Pocnesc din degete si intregul apartament se lumina.
- Wow! Exclama brunetul, vazand interiorul, care arata ca apartamentele de lux din secolului al XVIII-lea.
- Hai sa iti arat camera, ii spun amuzat si pornesc pe un coridor lateral, ce facea legatura intre sufrageria si restul apartamentului.
Coridorul era decorat cu picturi frumoase, facute de tata si de Shin, inspirate din Infernul lui Dante. Ii indic o usa dubla si apoi ma duc in camera mea. Aceasta era alcatuita dintr-un banldachin dublu, cu cearceafuri albe si draperiile din matase stranse, o biblioteca, un semineu din piatra de rau, o mica canapea cu masuta, un dulap si langa o oglinda cat mine de mare. Pe jos aveam covor persan si pe pereti se afla o tapiterie visinie. Arunc rucsacul langa dulap si ma trantesc pe pat. Aceasta camera imi aducea atate amintiri pline de suferinta. Inchid ochii, lasand la iveala doua lacrimi ce alunecara de la cozii, pierzandu-se pe cearceafuri. Am oftat si apoi mi-am pus o mana peste ochii, incepand sa plang pe bune, cu lacrimi cristaline, dar nu scoteam nici un scancet sau sa urlu de durere. Am invatat sa plang in tacere, intr-un cat sa nu stie nimeni ca plang, sa creada ca pur si simplu... dorm...