Viata e deosebita

[Savarina Ali]

Hey am adus next’ul si sper sa va placa. Eu iar nu sunt multumita de el dar asta e … mi se intampla mereu. Sper ca voua sa va placa si sa imi dati parerile voastre^^ Lectura placuta>:D<

Capitolul XIX: Te vreau sau nu ?
Partea I

Sakura:

Totul in jurul meu era alb. Auzeam un planset de copil si nu imi dadeam seama de unde se aude. Ma uitam in jur sperand sa gasesc locul de unde se distingea acel sunet insa nimic ... Mi-am inchis ochii lasandu-mi sufletul sa ma poarte dupa acel sunet si sa vad unde este sursa. Nu era podea acolo unde eram eu. Eram de asupra la ... la nimic. Stiam doar ca ma misc pe o intindere mare de nimic. Ma opresc brusc si imi deschid ochii. In fata mea era un baietel brunet si mic, in jur de doi-trei anisori. Nu imi puteam da seama. Era imbracat in negru. Se uita la mine speriat si statea inghemuit.
-De ceeee? Pleaca ... pleaca ce vrei de la mine? Vrei sa ma ucizi? Dupa cat ai tanjit dupa mine? imi spunea aceasta cu lacrimi in ochi.
-De ce sa iti fac rau micutule? il intrebam incercand sa ma apropii de el, insa nu ma lasa.
-Tu? Ce mi-ai facut? Uita-te la tine. Esti o criminala. Vrei sa ma dai spre uitare. Vrei sa ma ucizi. Te crezi o mama buna? Nu il meriti pe tata. Pe Sasuke nu il meriti ... scorpie, tipa cel mic la mine disparand ca prin farmec lasand un nor de fum alb in urma lui.
M-am uitat la cum eram imbracata. Purtam o rochita lunga alba patata toata de sange. Intrebarile copilasului imi apareau in minte. Ma simtema groaznic. El banuiam ca era fatul meu. Copilasul pe care eu il aveam in pantec. M-am prabusit in genunchi si am inceput sa plang cu lacrimi amare. Dintr-o data am simtit o mana pe umarul meu. Mi-am ridicat privirea inlacrimata si l-am observat pe copilas. Acesta lasa privirea in jos parca suparat de propiile sale fapte. De propiile cuvinte. Ma trase dupa el in fata unei gigante imagini. Pe ea aparura fetele lui Sasuke si a Diei cum plangeau langa mine pe patul din spital. Ma speriasem si instantaneu imi dusesem mana libera la inima si am strans usor pumnul.
Baiaetul se uita la mine si pe acea mare imagine aparu roscata. Aceia vorbise cu o asistenta in asa fel incat brunetul meu sa plece de langa mine ca are ceva sa ii spuna in legatura cu mine. Acesta facu intocmai si o luase si pe micuta mea floricica. In acest timp, roscata intrase si umblase la aparatele mele. Cum-necum aceasta reusi sa dea foc intregului salon. Eram numai eu in el, deci nu mai afecta pe nimeni. Scorpia roscata imi scosese si masca de oxigen sa fie sigura ca inhalez fumul de la incendiu.
Ma speriasem de groaza sa vad acele imagini. Baietelul ma strangea din ce in ce mai tare da mana, vrand sa vada daca sunt bine sau nu. Eu insa eram socata. Nu stiu cum, insa roscata isi prinse unele din firele de par in bratara mea daruita de brunet pe care o iubeam la nebunie. Se pare ca nu isi daduse seama. A iesit repede din salon in timp ce alarmele de incendiu sunau ca nebunele. In incapere au intrat pompierii pentru a stinge focul. Sasuke insa a intrat pe langa el scotandu-ma din incapere in brate. La usa il astepta o traga si ma puse acolo, in timp ce doctorii ma duceau spre o sala in care sa pot primi primul ajutor si sa nu mor eu si copilasul meu. Incepusera sa imi puna iar masca de oxigen si de aceasta data pulsul meu slabea foarte tare. Imi pusesera acele aparate si incercau sa ma readuca cu cateva socuri.
Baietul veni in fata mea si intinse manutele pentru a-l ridica in brate. L-am luat in brate si acesta imi puse ambele manute pe fata si ma privi cu lacrimi in ochi.
-Mamico ... nu vreau sa ma omori pe mine ... insa intoarcete pentru tati si surioara mea. Nu stiu daca eu voi mai trai, insa daca tu ma doresti cu adevarat ... eu voi veni insa vreau sa il ierti pe tati ... si eu voi veni ... dar vreau sa imi promiti mamico, imi spuse acesta rupandu-mi inima in mii de bucatele.
Am aprobat nestiind ce as mai putea zice. Micutul m-a pupat pe obraz si mi-a dat floarea pe care mi-o pusese brunetul in mana, puandu-ma sa o strang si sa inchid ochii. Am facut cum mi se spusese in scurt timp simtind acele socuri oferite de doctori.
Scot un „Ahhh” vlaguit incepand sa respir si deschizandu-mi ochii. Strangeam puternic floarea acei in mana, parca incepand sa ii simt parfumul brunetului. In scurt timp ochii mi s-au inchis pentru o binemeriatata odihna dupa atata fum inhalat. Se pare ca asa trebuia sa se intample.

[center]***Dupa doua ore***[/center]

-Tati ... mami cand se trezeste o sa fie suparata pe mine? auzaeam vocea scumpei mele fetite, cum ii parea rau ca facuse ceva, insa nu stiam ce.
-De ce sa fie tati? Ce i-ai facut ca sa fie suparata pe tine? o ntreaba baiatul cu un ton grijuliu.
-Cand eram in parc .... si mami a vrut sa te sune si i-a raspuns altcineva, eu ma suparasem pe ea si am dat cu pumnii in ea, spuse aceasta incepand sa planga, intrecandu-ma in unele cazuri.
-Nu cred ca mami e suparata pe tine pentru acea chestie, spuse brunetul incercand sa o linisteasca.
-Dar nu se trezeste .... nu ma mai iubeste ... plangea aceasta.
Ma fortam din rasputeri sa imi deschid ochii si sa imi misc mana. Reusesc intr-un final sa imi intredeschid ochii. Nimeni nu se uita la mine asa ca trebuia sa mai clipesc de cateva ori pentru a vedea cat se poate de clar toata imaginea. Imi puneam acum toata forta in mana stanga pentru a o putea ridica si pentru a o mangaia pe cea mica.
-Dia ... nu ... nu voi ... fi ... nu voi fi suparata pe tine ... niciodata, reusesc sa soptesc privind-o pe cea mica avand un zambet mic pe chip.
-Sakura esti bine? ma intreba brunetul.
-Sasuke ... sunt ... bine. Karin ... incerc sa spun
-Las-o pe Karin nu e aici de ce te gandesti la ea?
-Ea a dat drumul incediului ... reusesc sa spun privind tavanul vlaguita. Verifica bratara mea ... ii spun baiatului si acesta se uita si gasise parul acela roscat, infuriindu-se.


[center]***Dupa cateva zile in spital***[/center]


Deja nu mai aveam masca de ozigen, nu mai eram conectata la aparate si totul era bine. Roscata fusese prinsa iar eu eram mai fericita. Oarecum ma impacasem cu brunetul. Si eram o famile fericita. Acum scumpa mea imi povestea ce facuse cu tatal ei si cum se jucau ei si ce poezi invatase si ce povesti ii spuse tatal ei. In tot acest timp in care eu statsem in spital, cea mica imi adusese ursuletul ei sa imi tina de urat. Vroia sa ma ajute si pe mine cum o facea cu ea. Era asa de adorabila. De abia asteptam sa ies din spital pentru a relua totul. Speram ca sa fie bine si in continuare.