Viata e deosebita

[Savarina Ali]

Lumeeeeeeee cruciti-va. Am adus al treilea next pe ziua de azi la acest fic. Nu am dormit toata noaptea si totusi am scris mult. Nici mie nu imi vine sac red, insa este numai meritul Larisei ca am adus aceste capitol astazi. Pentru ca ea “a fost capul rautatilor”. Am adus next-ul si sper sa va placa. Lectura placuta >:d< [Nu ma injurati pentru greseli]

Capitolul XVIII: De ce noi?

Sakura:

Continuam sa cant acea meldoie lenta, lasand lacrimile sa ma inabuse. Ma simteam ingrozitor. De ce il sarutasem pe brunet pe frunte? Am stricat tot. De ce nu puteam sa ma abtin sa nu il sarut? Chiar nu puteam sa evit asta? Am inceput sa plang instantaneu oprindu-ma din cantat. M-am dus intr-un colt al salii de muzica si am inceput sa plang cu lacrimi amare. Aveam genunchii stransi la piept si capul statea rezemat de ei. In incapere mi se auzeau suspinele, insa ma bucuram ca in afara salii nu se auzea, deoarece camera era antifonata.
In fata ochilor imi aduceam aminte toate intamplarile cu Sasuke si cat de fericta am fost langa el. Chiar nu puteam sa uit totul si sa o iau de la capat? Si mai erau si cuvintele lui dulci pe care mi le-a spus la sfarsit ... cand vroiams a plec de pe balcon. Ce se intampla defapt cu mine? Constiinta imi zicea sa nu il iert insa inima da. Mi-am rezemat capul de perete si am inceput sa plang si mai tare. Mi-am intins picioarele si am inceput de nervi sa dau cu pumnii in pantec. De ce faceam asta? Eram suparata pe propiul copil pe care il asteptam de multa vreme? Pe care mi-l doream de cand l-am vauzt pe baiat? Lacrimile imi infundau privirea. M-am ridicat de pe jos sprijinindu-ma de perete si tinandu-ma cu o mana de burta. Ma miscam incet rezemandu-ma de perete sa nu cad.
Am ajuns intr-un final in bucatarie si am deschis barul cu bauturi alcoolice. Nu imi placea alcoolu, dar stiam ca pot sa fac imediat avort daca gustam alcool foarte tare. Aveam din ce alege nu imi faceam griji. Mi-am pus intr-un pahar cea mai tare bautura de pe acolo si am vrut sa o duc la gura mi s-au inmuiat picioarele si am cazut instantaneu, vazand negru in fata ochilor. Tot ce auzisem era cum paharul de acool se sparsese si niste pasi care veneau de pe scari grabiti.

Sasuke:

Am auzit zgomot din bucatarie si m-am trezit instantaneu pronuntandu-i numele rozaliei. Am iesit val-vartez din camera fetei si m-am dus in fuga pe scari pana in bucatarie. Acolo am vazut-o pe iubita mea lesinata curgandu-i sange de la cap. Langa ea pe gresia alba se putea distinge un pahar spart si un lichid care mirosea puternic a alcool. M-am uitat pe masa si am vazut sticla. Ce avea de gand sa faca fata asta? Vroia sa se omoare si ea si copilul? Daca chiar crede ca scapa asa de usor se inseala. Langa mine apar parintii ei ingrijorati. Tatal sau suna la salvare, iar mama acesteaia se duse la cea mica pentru a nu se trezi si sa intrebe de noi. Cand masina de salvare venise acestia o luasera pe fata pe targa si eu m-am dus cu ei. Eram asa de ingrijorat incat nu imi gaseam starea. Tremuram tot si ma rugam la Dumnezeu ca amandoi sa fie bine. Drumul pana la spital mi s-a parut o vesnicie.

[center]***[/center]

Eram din ce in ce mai tensionat. Parca trcusera treizeci de ani de cand doctorii stateau in sala aceia cu iubita mea, nu treizeci de minute. Nu stiam ce se petrece acolo. Stateam pe scaun si nu imi gaseam stare. Ma mai ridicam uneori nervos si imi puneam mainile la ceafa si ma invarteam pe acolo, mai injurand uneori in gand cum de ce i-a venit ei sa faca o asemenea tampenie. Si eu tocmai cand visam ca suntem fericit impreuna si avem un baiatel si ca suntem fericiti toti patru ca o familie ce nu mai are greutati ... insa ei ii place sa intoarca cutitul in rana.
Din cand in cand imi mai suna telefonul sau primeam mesaje de la enervanta aceia roscata, dar respingeam si nici nu citeam mesajele. Tot ce vroiam era ca fata sa se faca bine si sa imi cer iertare in fata ei pentru tot ce se intamplase desi nu era vina. Si chiar nu aveam nici-o legatura cu toate acelea. Ma gandeam ca nu ma va ierta, insa ma va acepta langa ea numai pentru Dia si noul bebelus. Dar acum ma temeam pentru fatul ei, copilul nostru, fratele micuteti noastre printese. Ma temeam sa nu pateasca ceva. Sa nu il pierdem deoarece as fi regretat toata viata acea pierdere. Ii iubeam pe toti trei desi langa mine erau numai doi. Vroiam sa ii imbratisez pe toti ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si totul ar fi fost perfect. Ceream prea multe? Poate ca da cine stie? Numai Sakura imi poate da raspuns la acele intrebari.
O asistenta mai venea din cand in cand cu un pahar de cafea de la tonomatul din hol, sperand sa ma pot calma cat timp asteptam ca doctorii sa iasa. Dar nu vroiam nimic. Aveam de gand sa nu mananc, sa nu beau ceva sau alte lucruri pana cand ea nu iesea din acea sala sau pana cand o puteam vedea deoarece eram tare incordat. Nu mai suportam nici-o tensiune.
Am coborat la „Coltul Bisericesc” din spiatla si m-am asezat in genunchi incepand sa ma rog si sa palng. Nu mai puteam sa stau cu aceasta tensiune in mine. Am luat o floare de acolo sfintita cu permisunea lui Dumnezeu si m-am intors pe hol. Nici nu am ajuns eu bine si doctorul iesise din acea sala.
-Domnule Uchiha, puteti vedea pacienta, insa este conectata la aparate si inconstienta momentan. Se pare ca a trait cateva traume si este in stare critica. Nu o fortati. Puteti sa stati cu ea, insa sa nu faceti galagie.
-Am inteles domnule doctor. Va multumesc! spun doctorului. Cum se simte copilul din pantecul ei? imi aduc aminte si intreb stergandu-mi lacrimile.
-Copilul este bine ... insa trebuie sa aveti grija sa nu o mai supuneti la traume dinacestea deoarece il poate pierde in orice moment. Numai un miracol poate sa il mai salveze si urmatoarea data. Ori copilul va fi foarte puternic ori Dumnezeu va iubeste prea mult, spuse acesta puandu-mi mana pe uamr si lasandu-ma sa intru la iubita mea.
Cand am intrat am ramas socat. Era conectata la multe aparate si pulsul ei era pe acel ecran care bibaia incontinu. Ma ingrija. Avea un bandaj plin de sage la cap deoarece neastamparata s-a taiat putin cu un ciob la cap, dar nu avea nimic grav. M-am asezat langa ea pe pat si i-am sarutat mainile si fruntea si i-am dat in mana –avand grija la perfuzie– floarea pe care o luasem de la locul de rugaciune. Asteptam un miracol.