Visand...

[Reveuse]

Am câte ceva nou, dar înainte vreau să mulţumesc pentru comm-uri (Leeght, ştiu ce efort e pentru tine să te loghezi).
Miranda, am înţeles că tu mi-ai analizat prozodia acolo (+ originalitatea în mai puţine cuvinte), dar, până la urmă, nu văd părerea ta. Adică, măsura nu trebuie respectată neapărat. Contează cel mai mult mesajul şi nu mi-ai spus prea multe despre el. Apreciez oricum efortul. ^_^
Acum...

Doar pentru plăcerea de a scrie



N-am o idee. Ce dacă nu am? Eu scriu şi despre nimic.
Zgârii doar hârtia în căutare de subiect,
Frazele mele răsflă ici-colo şi sunt incoerent.
Nu-mi pasă! Scriu în continuare.
Poate am uitat să pun un semn de întrebare...
Ce contează!? Sângele-mi clocoteşte-n vene.
ÃŽmi simt capul plin de probleme
Absurde, uitate, nimicuri în nimic.
Am coborât măsura şi nu doar un pic.
Mă uit cu ciudă la foaia-mi plină de prostie:
„E greu să scrii un vers, e simplu să scrii o poezie!”



Versuri pariziene


Parfum de stradă de Paris, parfum trandafiriu,
In promenade traversând a viselor cascadă,
O ploaie rece va spăla dorinţa-ntârziată
Ce ochii Senei transparenţi în noapte o descriu.

Pe Champs-Elysèes mă voi plimba încet,
Trezind prin zâmbete-aruncate la-ntâmplare
Iubiri de-o noapte, iubiri imaginare
Åži versuri noi, improvizate coerent.

Trecând şi prin Montmartre numai pentru o zi
Scrijelesc pe ziduri idei franţuzeşti:
Eu ÅŸtiu unde sunt, tu nu ÅŸtii unde eÅŸti,
Eu beau vin de Bordeaux, mon chère...mon amie.

Ajung la Conciergerie pentru c-am violat Parisul,
Că, rătăcindu-mă în Luvru, am vrut să mai stau,
Că, plecând de aici, tot Place de la Concorde voiam să iau
Pentru a-mi păstra în viaţă visul.