[Terminat] I just wanna love you!

[MiraA]

Wow...mersi pentru comm-uri fetelor.Ma bucur ca va place.

***

Terminase. Se uita la ceasul de pe perete, care arata ora zece seara si respira usurat. Totul era gata pentru ziua respectiva: operatile decursesera bine, pacientii fusesera examinati, fisele completate si nu in ultimul rand, tatal sau plecase.Da, medita Blake cu un zambet obosit pe chip, totul era bine si la locul lui. Acum putea sa mearga linistit la Jesse si sa se bucure de cina pe care o asteptase toata ziua. Deja il sunase pe tanar ca sa-i spuna ca va ajunge in curand si isi ceruse scuze pentru intarziere, dar acesta nu paruse suparat, spre fericirea lui.
Scapa repede de halat, pe care il agatase in cuierul din stanga biroului, isi lua haina pe el si iesi pe usa intr-o dispozitie de milioane.
Drumul pana la apartamentul lui Jesse decursese fara incidente, traficul fiind neobisnuit de linistit la acea ora din noapte. Coduse incet, cu geamul coborat, lasand aerul usor caldut sa-i scalde fata, simtindu-se mai liber ca niciodata. Era ciudat cat de mult se schimbase in ultima vreme. Unde disparuse acel Blake ironic care vedea oamenii ca pe simplii pioni pe care ii folosea, doar ca sa-i arunce cand se plictisea? Raspunsul era simplu: se evaporase, la fel ca si acel gol din piept care il torturase in ultimii doi ani, de cand aflase ce facuse Issabela. Nu obisnuia sa se gandeasca la trecut, dar vizita tatalui sau il facuse sa-si reaminteasca de acele zile blestemate. Niciodata nu va putea sa-i ierte fapta, crima de a-i fi omorat copilul. Nascut sau nu era copilul lui. Merita sa aiba macar o sansa la viata ce ia fost curmata chiar inainte sa se inchege bine. Chiar daca acel gol disparuse, umbra lui inca era prezenta, urmarindu-l, amintindu-i de greselile sale, greseli care costasera viata unui inocent. Nu, nu pe Issabela nu putea s-o ierte, ci pe el, pentru ca nu facuse nimic ca sa o opreasca, pentru ca nu fusese destul de prezent in viata ei ca sa stie adevarul sau macar sa-l banuiasca. Ofta si-si privi chipul indurerat in oglinda, incercand sa revina in prezent. Fantomele vor exista tot timpul in intunericul sufletului sau, de acea trebuia sa se indrepte spre lumina, iar acea lumina era, cel putin pentru moment, Jesse.
Inainte sa-si dea seama era deja in fata cladirii unde locuia tanarul. Isi parca masina si intra, urcand cele 5 etaje cu liftul, abia asteptand sa vada chipul celui iubit…Se opri, incremenit si-si privi reflexia in usile liftului. Ce gandise tocmai acum? chipul celui iubit…? iubit…Usile se deschisera, dar barbatul parea blocat intre realitatea pe care o accepta si un adevar incontestabil. Il iubea? chiar daca incerca sa nege, agatandu-se de iluziile care alcatuiau asa-zisa lume normala, sufletul sau stia deja raspunsul: da, il iubea. Cand se intamplase si de ce, nu mai conta acum…Iesi din cutia de metal si sticla cu pasi hotarati si mult mai inviorat ca mai devreme. Inima ii tresalta in piept de fiecare data cand cuvantul iubit isi facea loc in mintea lui. Batu la usa, dar nu astepta un raspuns, ci intra direct. Toate luminile erau stinse, dar apartamentul era imbracat intr-o manta placuta de culori si arome, provenite de la lumanarelele parfumate ce erau imprastiate peste tot. Un zambet ii inflori pe buze. Nu stia ca Jesse era un romantic din fire. Parcursese distanta mica pana in bucatarie, unde erau aranjate farfuriile si tacamurile pe mica masuta frumos oranata cu lumanari. Pe bufet era pregatita o sticla de sampanie destul de scumpa. Chiar daca nu luau masa in oras, Jesse dorise sa se asigure ca se vor afla intr-o atmosfera placuta si intima. Sigur si el il iubea. Daca nu l-ar fi iubit nu s-ar fi dat peste cap ca sa realizeze toate astea.
In timp ce Blake privea frumosul tablou din bucatarie, Jesse veni si el cu un prosop pe umeri stergandu-si energetic parul ud de la dus.
-Blake…zise uimit. Nu te-am auzit cand ai intrat…
-Buna si tie. Doctorul se duse langa el si-l saruta pe gura, bucurandu-se de buzele moi, care il primira numaidecat la fel de doritoare ca si in alte dati. Mi-a fost dor de tine, zise doctorul cu o voce joasa, senzuala.
-Si mie de tine. Tanarul zambi, dar il indeparta un pic facandu-i cu ochiul. Eu nu sunt in meniu in seara asta. Hai sa mancam pana nu se raceste de tot.
Doctorul ofta cu parere de rau, dar, ascultator, se aseza la masa. Nu mancase nimic de dimineata, iar indiferent de nevoile inimii, de aceasta data stomacul sau insista sa fie pe primul loc.
Jesse scoase platourile din cuptor cu multa grija si le aseza pe masa. Erau adevarate opere de arta ,fiecare fel fiind frumos ornat si aranjat, incat sa incante privirea unui necunoscator, iar mirosurile te faceau sa-ti lase gura apa. Cand Jesse mentionase de cina, Blake se asteptase la mancare chinezeasca, nu la asa ceva. Se intreba uimit unde gasise baiatul un restaurant care sa-ti livreze astfel de mancare acasa si in felul asta aranjata.
-Arata delicios.
-Astepta sa gusti si dupa mai vorbim.
Blake devora repede mancarea, care era mai gustoasa decat se asteptase, doar cand termina dandu-si seama cat de foame ii fusese defapt. Jesse in schimb manca incet si linistit aruncand cate o ocheada amuzata in directia vizitatorului sau. Cand terminara de mancat amandoi, baiatul lua farfuriile si le puse in ghiuveta, apucandu-se de spalat. Unul dintre lucrurile care nu-i placeau lui Jesse era dezordinea si oricat de neobisnuit ar fi pentru un babrbat sa dea atata atentie curateniei, el nu se putuse lasa de acest mic “defect”.
-Te ajut si eu, zise Blake, ridicandu-se la randul lui de la masa.
-Stai linistit, ma descurc. Mai bine du-te si alege un film.
Blake ridica din umeri si-i asculta sfatul. Nu era mare fan al spalatului de vase. Totusi, in loc sa mearga in living, alesese dormitorul din cauza patului mare si mult mai comod.
-Te dernjeaza daca ne uitam la film in dormitor?
-Cum vrei tu, mie mi indiferent.
-Ok, atunci dormitorul sa fie.
Blake dadu drumul la DVD si se arunca in patul moale, relaxandu-si muschii obositi si incordati. Se simtea atat de linistit, incat isi inchise ochii pentru cateva moment scurte.
-Blake, sper ca iti place popcornul cu unt…zise Jesse mergand in dormitor cu o farfurie mare in brate, dar se opri brusc cand il vazu cum doarme. Se apropie de el incet, pe varfuri si il privi cu mult drag. Parea atat de obosit, incat nu il lasa inima sa-l trezeasca, asa ca aseza pe noptiera farfuria, asezandu-se si el in pat. Blake se intoarse intr-o parte si-l cuprinse cu mana de dupa talie, strangadu-l la pieptul sau si oftand multumit. Jesse inchise la randul sau ochii, lasandu-se in voia celuilalt, nedorind altceva mai mult decat sa simta caldura si mirosul persoanei de care se indragostise, pentru ca el stia in adancul lui ca Blake nu era o faza sau un moft. Omul acesta imposibil reusise sa-i intre sub piele, spargandu-i toate scuturile pe care le ridicase cu atata truda in ultimii ani. Pentru prima oara in mult timp avea sa riste ceva mult mai pretios decat viata sa: inima si sufletul.