Love is everywhere

[La Minor.]

Capitolul 4: Un gest...neasteptat.

Acesta mi-a deschis usa galant, lasandu-ma intai pe mine sa ies. Mi-am afisat obijnuitul zambet, apoi am iesit amandoi din incaperea imensa, oprindu-ne in hol. Acesta era larg, de un crem deschis, si avea multe usi in lateral.
Apoi, o durere imensa m-a cuprins. Puteam simtii cu usurinta cum imi traverseaza corpul, de sus pana jos. Am inceput sa schiopatez usor, sprijinandu-ma de perete. Acesta a observat imediat, si chiar a vrut sa ma prinda. Imi venea sa si rad, avea o privire atat de ingrijorata. Nu era prima data cand ma dureau picioarele nebuneste din cauza tocurilor.
- Linisteste-te, sunt bine. Tocurile ma pun la incercare – i-am spus, zambind-
Acesta si-a aruncat privirea asupra tocurilor mele, si a inceput sa rada. Nu ma miram, era normal, erau al naibii de inalte.
- Mda, la cum sunt picioroangele alea...- a ras, apoi cu o miscare usoara, m-a luat in bratele lui – E mai bine asa?
- Aaaa...da...dar sa stii ca pot merge, m-am confruntat cu durerea asta de la treisprezece ani, si inca nu am murit. Deci crede-ma, nu voi muri acum.
A adaugat un ok, apoi m-a lasat jos. Acesta se uita in continuare la mine, aratandu-si dantura perfecta. Doamne, ce zambet avea.
- Si...ce facem acum? – am intrebat, privindu-l intens. Abia asteptam sa vad ce zice-
- Paai...- a zabovid cateva secunde, apoi mi-a raspuns- nu stiu. Tu ce vrei?
- Dar tu?
Ne-am oprit amandoi din mers. Ne priveam in ochi, incercand sa ghicim ce se afla in spatele fiecaruia. Ochii lui perfecti si albastri, faceau un contact anume cu ochii mei. L-am examinat si eu atenta, apoi mi-am dat seama. Dupa cum ziceam, era la teatru. Tin minte ca profesoara m-a invatat si pe mine cum sa examinez o persoana si sa imi dau seama cam de ceea ce vrea, si exact asta facea el acum.
Dupa un timp, a zambit, apoi a adaugat:
- Putem merge in camera mea de hotel, pentru ca oricum nu avem ce face aici. Si stai linistita, nu ma refer la sex.
L-am privit, apoi am ras. I-am spus ca e ok, si sa se linisteasca, pentru ca oricum cu mine nu merge asa usor. La auzul acestor cuvinte a chicotit. Stiu ca m-am facut inteleasa, iar el a facut acelasi lucru. Eu i-am dat de inteles ca nu sunt o tarfa ieftina, iar el mi-a fat de inteles ca nu vrea sa se culce cu mine. Subiect incheiat.
Am iesit amandoi din cladirea patratoasa, indreptandu-ne catre masina lui. Se pare ca avea un Maserati Quattroporte Sport negru. Iar asta insemna un singur lucru, tipu era bogat de nu stia de el.
- Cati ani spuneai ca ai? – l-am intrebat, in timp ce ne urcam in masina-
- Saptesprezece. De ce intrebi? – a adaugat acesta, cu o urma de curiozitate in glas-
- Intrebam doar...si cum de ai luat deja carnetul atunci?
- Hm- a chicotit usor, apoi a adaugat, privindu-ma foarte intens, ca si cand ar fi vrut sa imi dea ceva de inteles- eu pot sa iau tot ce-mi doresc frumoas-o. Chiar si pe tine.
- Pe mine? Ha ...-am chicotit la randul meu. Auzi, cat tupeu pe el, cica sa ma ia pe mine- Crede-ma, asta e ultimul lucru pe care l-ai putea lua.
Nu a mai spus nimic, pur si simplu a inceput sa conduca. Am ridicat privirea catre cerul albastru, privind atenta norii. Formele lor erau ca de obicei, incurcate, si pline de inspiratie. Ploaia trecuse. Undeva, departe, puteai observa curcubeul. Vroiam sa cred ca asa era. Ca acolo undeva...exista un curcubeu.
Fara sa imi dau seama, acesta a oprit masina. Deschid usa neagra, apoi ma las invaluita de briza usoara de vara. In fata mea, se afla cladirea imensa si alba. Literele mari, albe, si luminate noaptea din varful cladirii, ii dadea o urma de eleganta hotelului.
Dintr-o data, am putut simtii cu usurinta cum o durere puternica mi se urca la cap. Simteam fiecare miscare a acesteia, cum traverseaza fiecare firicel de nerv, fiecare loc din corp, pana cand ajunge la cap. Inima batea cu putere, iar sangele clocotea in mine. Privirea incepea sa imi joace feste, iar ,,puricii” isi faceau incet incet aparitia. La ce ma refer cand spun pureci? Pai, probabil ca stiti cum e cand televizorul nu merge, si apar niste puncte negre pe ecran, sau purici, cum le spun eu. Exact asa vedeam eu acum. Nu era prima data, eram destul de obisnuita cu chestia asta. Cauza? Eram nemancata.
Am intrat in hotel, apoi ne-am indreptat catre lift. I-am spus ca nu ma simt tocmai ok, si ca ar fi mai bine sa ne vedem diseara. A acceptat, apoi si-a mutat privirea de la mine, la butoanele liftului. Acesta urca in continuare, facand un mic ,,ding’’ la fiecare etaj.
Trecusem de etajul al trei-lea, iar el nu coborase. A venit pana si al patru-lea, dar el nimic. Asta insemna un singur lucru, statea la etajul cinci, exact ca mine. Usa masiva a liftului s-a deschis, si ne-a lasat sa pasim in holul lung.
- Pai...ne vedem diseara atunci. – am adaugat, cu un ton obosit-
- Mda. Sa stii ca ti-ar trebuii un pui de somn. – a spus, apoi degetul lui a trecut peste obrazul meu-. Tenul tau e destul de alb. Un somn ti-ar face bine.
- Da...presupun. Pai..ne vedem.
Am pasit catre camera mea, dar nu m-am uitat in spate. Ma simteam prea rau pentru asa ceva. Mi-am tarat mana pana la usa, si am inceput sa bat. Au trecut cateva secunde, apoi am batut iar. Nu stiu ce avea de gand sa faca Elanor, dar eu una nu aveam cheia. Am ciulit urechea, si am auzit un ,,imediat” ascutit. Am oftat, si am asteptat. Asta era singura solutie.
Durerea nu ma lasase nici o secunda. Facea nenumarate tururi prin corpul meu, iar eu trebuia sa suport. Era exact ca si cand am fi fost la un parc de distractii, iar durerea se dadea prin toate caruselele, iar eu trebuia sa stau si sa ma uit. Organismul meu era acum caruselul pentru durere, si ca s-o zic sincer, nu era deloc placut.
Imediat-ul a devenit treptat in pasi, apoi in actiunea de a deschide usa. Aceasta era imbracata in niste blugi, si un maieu negru. Parul, era inca intins, dar destul de ciufulit. Am ignorat-o, apoi mi-am dat pantofii jos. Era minunat sa pot simtii cum talpa face contact cu podeaua rece. Am tras cu rapiditate de fermoarul rochiei, si , cu o miscare rapida, am aruncat-o intr-o parte a camerei. Nu-mi mai pasa ce se intampla cu ea. Nu-mi mai pasa de nimeni si de nimic in momentul acela.
Apoi, tot ce am simtit a fost patul moale...


Ma durea, ma durea asa de tare. Dar de data asta nu era vorba de cap, ci de burta. Mai exact de vezica. Trebuia sa ma usurez, imediat. Dar stiam ca daca ma voi ridica acum, nu voi mai putea adormi la loc. Vroiam sa mai stau in pat, somnul inca nu-mi trecuse.
Din pacate, eu vroiam una, iar vezica mea alta. M-am ridicat ca la comanda in sezut, si am inceput sa clipesc des. Eram inca ametita, dar partea buna era ca migrena disparuse. Am intors capul in lateral, catre noptiera, iar privirea mi-a fost atrasa de biletelul alb. L-am luat, si am examinat cu atentie scrisul destul de dezordonat aruncat pe foaie.


,, Sunt in oras.

E.’’
-Mdea...bine ca nu esti la dracu. – am adaugat, dar nici in momentul acela nu mi-am dat seama ca vorbeam singura-
M-am ridicat, si am incercat sa imi sustin corpul pe ,,betele” mele. Ma clatinam, recunosc, dar nu era vina mea. Am intrat in baia mare, si alba. Aceasta era compusa dintr-o vana mare si spatioasa, la fel de alba ca faianta, o chiuveta, iar deasupra ei o oglinda medie, un wc, care se afla imediat dupa ce ai intrat in baie. Pe jos, se aflau covorase pufoase, de aceiasi culoare.
M-am indreptat catre wc, si am lasat toxinele sa iasa afara din corp. Apoi, mi-am trecut mana prin par, dandu-mi bretonul de emonica peste cap.
Dupa cateva minute, am iesit din baie. M-am indreptat catre dulapul mare, am apucat un halat alb si pufos, si l-am pus rapid pe mine. Imi era prea frig in lenjerie intima.
Mi-am aruncat privirea la incheietura mainii stanga. Ceasul finut imi arata ora zece. Doamne, cat mai dormisem. Dar nu-mi pasa, tot ce aveam nevoie acum era ceva alcool. Stiu, probabil ca suna ciudat, dar acum chiar aveam nevoie. De obicei nu beam, doar ca uneori simteam nevoia, exact ca acum.
In dreapta mea se afla un bar micut, de culoare neagra. Usile erau lucioase si negre, in care am putut destinde imaginea mea. Daca ziceam ca parul surorii mele e ciufulit, atunci al meu era distrus. Machiajul inca era la locul lui, dar o spun pentru a mia oara, nu-mi pasa. Am deschis barul, si am luat o bere. Am deschis-o cu rapiditate, si am dat-o peste cap. Lichidul galbui aluneca usor pe gat, si imi potolea setea. Am mai luat cateva, si le-am pus in buzunarele mari ale halatului. Cu talpile goale, am pasit catre noptiera de langa pat, si am luat cheia camerei. Apoi, inca fara echilibru, am iesit din camera.
M-am izbit de perete, si mi-am lasat corpul sa alunece usor in jos, izbindu-ma de podeaua rece a holului. Se auzeau pasi, si se auzeau din ce in ce mai aproape. Ochii mei erau inchisi, deci nu vedeam cine vine sau pleaca. Pasii persoanei respective s-au apropiat din ce in ce mai mult, apoi respectiva persoana s-a asezat langa mine. Am facut un efort, si am deschis ochii. Si o facusem din nou, pentru a nu stiu cata oara! Ma pierdusem din nou in ochii aia albastri. Eram atat de aproape unul de altul, incat puteam simtii cum respiratia lui mentolata atinge fata mea. Apoi, o amintire ma troznit, ca un fulger puternic pe un biet copacel. Eram atat de proasta. Uitasem complet ca trebuia sa ma intalnesc cu el. Si cine stie cat mai asteptase. Dar acum puteam doar sa-mi mai cer scuze. Macar asta sa fac, nu?
- La naiba...sunt atat de proasta, imi pare asa de...- nu am putut continua, pentru ca degetul lui a fost pus pe buzele mele, oprindu-ma din a-mi mai cere scuze-
- Shh. Taci. Nu-i nimic.
Apoi, cu o miscare rapida, si-a pus mainile in jurul gatului meu, si m-a sarutat.