Ok poi am revenit cu al doilea capitol.Aaa da ininte sa uit ILY ms mult pentru sfaturi (eu asa vad criticile) si nu-ti face griji pentru ca nu am de ce sa ma supar chiar iti multumesc.Ei si ca sa nu o mai lungim,iata si al doilea capitol.Va spun de pe acum ca nu-i cine stie ce dar pe parcurs o sa incerc sa ma perfectionesz. So enjoy!
Capitolul II
Wade's P.O.V
Nu stiu de cat timp stau in fata usii gandindu-ma ce sa fac,cum sa fac sa nu o ranesc.Am incercat de multe ori sa ii spun,dar doar vazandu-i chipul bland si ochii de un negru aproape nefiresc ,ce ma priveau blanzi si dragastosi,cuvintele pe care eram gata sa la spun,pur si simplu nu doreau sa fie rostite.Mi-am scos pentru o clipa telefonul din buzunarul blugilor pentru a privi ora.
-14 :30,am soptit aproape insesisabil.Cred ca e timpul sa intru.
M-am intors cu fata la usa.Stiam ca de partea cealalta era Allison cara ma astepta in living cu un zambet cald pe chip,ca de obicei.Am inlaturat rapid imaginea ei,am tras puternic are in piept si am intrat.
Deindata ce am pasit in apartament,nu am putut nici macar respira,caci Allison iesi de nicaieri sarindu-mi in brate si sarutandu-ma scurt pe buze.
-Iubitule,abia asteptam sa ajungi in sfarsit acasa! Am o surpriza pentru tine ,am stat toata ziua sa o pregatesc.Sigur te va incanta! se auzi vocea ei cristalina si plina de bucurie ce umplea intreaga incapere.
Am privit-o trist.Ii evitam privirea care stiam ca ma va face si mai neputincios.Am raspuns incet,cu o urma de regret tiparita pe fata :
-Imi pare rau sa te dezamagesc Allison dar azi nu va fi nicio surpriza. Am ceva sa iti spun,ceva ce cred ca te va durea.
Fata insa nu parea sa imi observe starea.Era mult prea preocupata de surpriza pe care mi-o pregatise. Eram dezamagit de mine,pentru lipsa mea de curaj,eram dezamagit de ea caci nu era capabila sa imi observe starea de spirit,eram cu totul dezamagit.Cuvintele ei mi-au rasunat ca o explozie in urechi :
-Prostii iubitule,orice mi-ai spune tu nu ma poate intrista si ,mult mai putin acum ,in acesta zi, acum cand...
Nu am mai putut suporta si am rabufnit fara nici macar sa ma gandesc la ceea ce voi zice :
-Allison,vreau sa ne despartim!
Am amutit.Doar sa vad zambetul care ii disparea incet, m-a facut sa ma simt cel mai mizerabil om.Nu vroiam sa sufere.Stiam cat de mult ma iubeste,dar trebuia sa ii spun.Am vazut cum lacrimile ii invadeaza rapid chipul.M-a privit in ochii intrebandu-ma doar :
-Spune-mi de ce,vreau doar un motiv ,doar....
-Nu te mai iubesc !
Aveam o multime de cuvinte in minte.O multime de explicatii pe care sa ii le dau.Ma gandisem mereu la ce ii voi spune cand va sosi acest moment,dar pierdut in negura gandurilor doar aceste crude cuvinte i-au stapuns inima .
Nu a mai asteptat nici o secunsa.A plecat imediat,inchizandu-se in dormitor.Ma simteam cea mai jalnica fiinta de pe intreg pamantul.Nu am vrut sa o ranesc atat de rau.Nu am vrut decat sa ii explic ca nu mai pot continua asa,pentru ca exista altcineva.O alta fata la fel de extraordinara ca si ea de care pur si simplu ma indragostisem.Credeam ca va intelege si ne vom desparti ca doi buni prieteni.Dar cat ma inselasem.Am fost atat de prost spunandu-i ca nu o mai iubesc.Atat de prost !
Mi-am luat la repezeala haina si am iesit din apartament. Trebuia sa o las singura. Sa isi puna ordine in gandurile. Am plecat fara sa stiu unde.Trebuia ca si eu sa imi ordonez gandurile.
M-am intors dupa o ora. Vantul care colinda strazile m-a obligat sa o fac.Am intrat usor in casa fara sa fac zgomot si m-am intins usurat pe canapeaua din living. Am privit pentru o secunda in jur. Linistea mormantala ce domnea in incapere imi dadea fiori. Nu am mai avut timp sa privesc nimic pentru ca usa dormitorul se deschisese brusc facandu-si aparitia Allison. I-am vazut chipul trist si udat de lacrimi. Am incercat sa ii spun ceva dar nu am avut curaj. I-am observat trolerul pe care il ducea cu ea si am intors capul pentru a nu-i intalni privirea. A privit pret de cateva secunde camera si... a plecat. Fara o privire,o vorba sau un gest.
Am ramas acolo ,nemiscat. Priveam fara incetare usa pe care cu cateva clipe in urma Allison please. In minte imi reveneau naincetat imagini cu noi doi. Primul sarut prima mangaiere primul te iubesc.
Asa a trecat timpul pentru mine,cufundat in amintiri dulci ,de neuitat.Brusc mi-am simtit gatul uscat.M-am ridicat usor de pe canapea si am intrat in bucatarie. Un miros placut de lamaie si vanilie m-a intampinat in momentul cand am deschis usa. Nu i-am dat imortanta si m-am indreptat spre frigider de unde am luat in graba un pahar cu suc de portocale . Abia cand m-am intors si am vazut tortul care se afla pe masa am inteles ce era cum mirosul de lamaie si vanilie. Am scapat paharul din mana fara sa sesisez macar si m-am apropiat de masa.
-Ce naiba mai e si asta ?!
A observat imediat ca langa tort de afla si un cadou impachetat frumos.L-am deschis rapid si imediat am realizat ca era un album.Album in care Allison pusese cu atata grija zeci de fotografii cu noi doi.
-Dar ce inseam...,insa nu am mai continuat .Biletul ce se afla langa cadou mi-a captat toata atentia.L-am luat rapid si l-am deschis parcurgand fiecare rand cu vocea aproape stinsa :
« -Wade ,dragul meu Wade,azi am vrut sa fie o zi speciala, o zi de neuitat, pentru ca sunt sigura ca nu ai uitat de aniversarea noastra. Dar daca ai facut-o,nu iti reprosez nimic. Stiu ca nu ai o memorie tocmai buna asa ca nu astept nimic din partea ta. Oricum,cel mai frumos cadou mi l-ai facut deja. Mi l-ai facut atunci cand mi-ai soptit pentru prima oara « te iubesc  .Cand scriu aceste randuri vreau sa sti ca ma gandesc la tine. Mereu o fac,dar acum e mai special si chiar daca ti-am spus-o de nenumarate ori,ti-o spun si acum :
Te iubesc dragul meu ,
si niciodata nu voi inceta sa o fac
Allison»
Am ramas pur si simplu o stana de piatra. Nu miscam,nu respiram nici macar nu gandeam. Eram total dus de pe acesta lume. Nu imi venea sa cred. Asta era surpriza pe care mi-o pregatise ! Azi implineam un an de cand eram impreuna,si eu...eu...
-Doamne ce am facut !am tipat ,regretul citindu-mi-se pe chip. Doamne ce am facut! am tipat din nou ,doar ca de doua ari mai tare.
-Doamne..., Allison ! Nu am mai spus nimic,doar am iesit fulgerator din casa,parcaugand in graba scarile, un singur cuvant ramanandu-mi pe buze: Allison.
Am iesit disperat din caldire cu gandul ca poate o voi ajunge. Nu imi pasa ca ploaia care cadea din cer ma uda. Gandul meu era la Allison. Cum am putut sa fiu atat de tampit incat sa uit de aniversarea noastra,si cel mai rau, cum am putut sa o parasesc tocmai acum ? Mii de ganduri imi invadau mintea. Cautam pierdut silueta ei printre sutele de oameni. Am zarit-o insfarsit,insa era deja prea tarziu. Masina in care se urcase plecase deja.
-La dracu',am tipat in plina strada dand cu pumnul in peretele din spatele meu. La dracu',am repetat in timp ce priveam masina in care Allison se afla, disparand.
Capitolul II
Wade's P.O.V
Nu stiu de cat timp stau in fata usii gandindu-ma ce sa fac,cum sa fac sa nu o ranesc.Am incercat de multe ori sa ii spun,dar doar vazandu-i chipul bland si ochii de un negru aproape nefiresc ,ce ma priveau blanzi si dragastosi,cuvintele pe care eram gata sa la spun,pur si simplu nu doreau sa fie rostite.Mi-am scos pentru o clipa telefonul din buzunarul blugilor pentru a privi ora.
-14 :30,am soptit aproape insesisabil.Cred ca e timpul sa intru.
M-am intors cu fata la usa.Stiam ca de partea cealalta era Allison cara ma astepta in living cu un zambet cald pe chip,ca de obicei.Am inlaturat rapid imaginea ei,am tras puternic are in piept si am intrat.
Deindata ce am pasit in apartament,nu am putut nici macar respira,caci Allison iesi de nicaieri sarindu-mi in brate si sarutandu-ma scurt pe buze.
-Iubitule,abia asteptam sa ajungi in sfarsit acasa! Am o surpriza pentru tine ,am stat toata ziua sa o pregatesc.Sigur te va incanta! se auzi vocea ei cristalina si plina de bucurie ce umplea intreaga incapere.
Am privit-o trist.Ii evitam privirea care stiam ca ma va face si mai neputincios.Am raspuns incet,cu o urma de regret tiparita pe fata :
-Imi pare rau sa te dezamagesc Allison dar azi nu va fi nicio surpriza. Am ceva sa iti spun,ceva ce cred ca te va durea.
Fata insa nu parea sa imi observe starea.Era mult prea preocupata de surpriza pe care mi-o pregatise. Eram dezamagit de mine,pentru lipsa mea de curaj,eram dezamagit de ea caci nu era capabila sa imi observe starea de spirit,eram cu totul dezamagit.Cuvintele ei mi-au rasunat ca o explozie in urechi :
-Prostii iubitule,orice mi-ai spune tu nu ma poate intrista si ,mult mai putin acum ,in acesta zi, acum cand...
Nu am mai putut suporta si am rabufnit fara nici macar sa ma gandesc la ceea ce voi zice :
-Allison,vreau sa ne despartim!
Am amutit.Doar sa vad zambetul care ii disparea incet, m-a facut sa ma simt cel mai mizerabil om.Nu vroiam sa sufere.Stiam cat de mult ma iubeste,dar trebuia sa ii spun.Am vazut cum lacrimile ii invadeaza rapid chipul.M-a privit in ochii intrebandu-ma doar :
-Spune-mi de ce,vreau doar un motiv ,doar....
-Nu te mai iubesc !
Aveam o multime de cuvinte in minte.O multime de explicatii pe care sa ii le dau.Ma gandisem mereu la ce ii voi spune cand va sosi acest moment,dar pierdut in negura gandurilor doar aceste crude cuvinte i-au stapuns inima .
Nu a mai asteptat nici o secunsa.A plecat imediat,inchizandu-se in dormitor.Ma simteam cea mai jalnica fiinta de pe intreg pamantul.Nu am vrut sa o ranesc atat de rau.Nu am vrut decat sa ii explic ca nu mai pot continua asa,pentru ca exista altcineva.O alta fata la fel de extraordinara ca si ea de care pur si simplu ma indragostisem.Credeam ca va intelege si ne vom desparti ca doi buni prieteni.Dar cat ma inselasem.Am fost atat de prost spunandu-i ca nu o mai iubesc.Atat de prost !
Mi-am luat la repezeala haina si am iesit din apartament. Trebuia sa o las singura. Sa isi puna ordine in gandurile. Am plecat fara sa stiu unde.Trebuia ca si eu sa imi ordonez gandurile.
M-am intors dupa o ora. Vantul care colinda strazile m-a obligat sa o fac.Am intrat usor in casa fara sa fac zgomot si m-am intins usurat pe canapeaua din living. Am privit pentru o secunda in jur. Linistea mormantala ce domnea in incapere imi dadea fiori. Nu am mai avut timp sa privesc nimic pentru ca usa dormitorul se deschisese brusc facandu-si aparitia Allison. I-am vazut chipul trist si udat de lacrimi. Am incercat sa ii spun ceva dar nu am avut curaj. I-am observat trolerul pe care il ducea cu ea si am intors capul pentru a nu-i intalni privirea. A privit pret de cateva secunde camera si... a plecat. Fara o privire,o vorba sau un gest.
Am ramas acolo ,nemiscat. Priveam fara incetare usa pe care cu cateva clipe in urma Allison please. In minte imi reveneau naincetat imagini cu noi doi. Primul sarut prima mangaiere primul te iubesc.
Asa a trecat timpul pentru mine,cufundat in amintiri dulci ,de neuitat.Brusc mi-am simtit gatul uscat.M-am ridicat usor de pe canapea si am intrat in bucatarie. Un miros placut de lamaie si vanilie m-a intampinat in momentul cand am deschis usa. Nu i-am dat imortanta si m-am indreptat spre frigider de unde am luat in graba un pahar cu suc de portocale . Abia cand m-am intors si am vazut tortul care se afla pe masa am inteles ce era cum mirosul de lamaie si vanilie. Am scapat paharul din mana fara sa sesisez macar si m-am apropiat de masa.
-Ce naiba mai e si asta ?!
A observat imediat ca langa tort de afla si un cadou impachetat frumos.L-am deschis rapid si imediat am realizat ca era un album.Album in care Allison pusese cu atata grija zeci de fotografii cu noi doi.
-Dar ce inseam...,insa nu am mai continuat .Biletul ce se afla langa cadou mi-a captat toata atentia.L-am luat rapid si l-am deschis parcurgand fiecare rand cu vocea aproape stinsa :
« -Wade ,dragul meu Wade,azi am vrut sa fie o zi speciala, o zi de neuitat, pentru ca sunt sigura ca nu ai uitat de aniversarea noastra. Dar daca ai facut-o,nu iti reprosez nimic. Stiu ca nu ai o memorie tocmai buna asa ca nu astept nimic din partea ta. Oricum,cel mai frumos cadou mi l-ai facut deja. Mi l-ai facut atunci cand mi-ai soptit pentru prima oara « te iubesc  .Cand scriu aceste randuri vreau sa sti ca ma gandesc la tine. Mereu o fac,dar acum e mai special si chiar daca ti-am spus-o de nenumarate ori,ti-o spun si acum :
Te iubesc dragul meu ,
si niciodata nu voi inceta sa o fac
Allison»
Am ramas pur si simplu o stana de piatra. Nu miscam,nu respiram nici macar nu gandeam. Eram total dus de pe acesta lume. Nu imi venea sa cred. Asta era surpriza pe care mi-o pregatise ! Azi implineam un an de cand eram impreuna,si eu...eu...
-Doamne ce am facut !am tipat ,regretul citindu-mi-se pe chip. Doamne ce am facut! am tipat din nou ,doar ca de doua ari mai tare.
-Doamne..., Allison ! Nu am mai spus nimic,doar am iesit fulgerator din casa,parcaugand in graba scarile, un singur cuvant ramanandu-mi pe buze: Allison.
Am iesit disperat din caldire cu gandul ca poate o voi ajunge. Nu imi pasa ca ploaia care cadea din cer ma uda. Gandul meu era la Allison. Cum am putut sa fiu atat de tampit incat sa uit de aniversarea noastra,si cel mai rau, cum am putut sa o parasesc tocmai acum ? Mii de ganduri imi invadau mintea. Cautam pierdut silueta ei printre sutele de oameni. Am zarit-o insfarsit,insa era deja prea tarziu. Masina in care se urcase plecase deja.
-La dracu',am tipat in plina strada dand cu pumnul in peretele din spatele meu. La dracu',am repetat in timp ce priveam masina in care Allison se afla, disparand.
![[Imagine: geishao.jpg]](http://imageshack.us/photo/my-images/835/geishao.jpg/)
O.o'Destinul lucreaza prin amanunte'o.O