The picture of Dorian Gray, Oscar Wilde.
Tocmai am terminat de citit Portretul lui Dorian Gray. Gosh, it was lovely. Daca dau de ea, o sa cumpar cartea aceasta. Din pacate, cum nu am avut-o, a trebuit sa o citesc la calculator ( which is one of the most tiring things to do ) si in engleza, which was lovely but not as satisfying as I would loved to. In orice caz, Oscar Wilde was such a... good writer?
Mi-a placut enorm stilul in care a fost scrisa cartea, asta pe langa subiectul in sine si personajele grozave. Stilul a fost absolut superb si impecabil. Atat de detaliat, intr-un fel adorabil si destul de usor de inteles, dar si enigmatic. Se imbinau genurile atat de frumos incat nu aveai cum sa nu adori fiecare cuvant, fiecare exprimare, afirmatie, replica, propozitie, semnificatie. Poate ca exagerez, dar mi-a placut foarte mult si ma trezeam, uneori, citind cu voce tare replicile care imi placeau atat de mult. Si, intr-adevar, sunau atat de bine. Stilul e aproape... melodios, daca il pot numi asa. Whatsoever, I really liked it.
Vorbind despre subiectul in sine, nu stiu daca sa spun ca este de admirat sau doar simplul fapt ca m-a fascinat. Pentru timpul in care a fost scrisa cartea, este foarte... elaborata. Si fara inhibitii, as putea spune. Am ramas surprinsa la un moment dat, intr-o discutie de-a lui Dorian cu Sibyl Vane. Ultima lor discutie, de altfel, si singura detaliata asa cum trebuia. In orice caz, am fost surrpinsa de atitudinea atat de ... rece si directa, atat de ne-tipica vremurilor acelea, poate pentru ca nu prezenta inhibitii. Si aici ma refer la scris, in mare, pentru ca de obicei nu se scriau replici atat de "dure", sa le spunem asa, desi nu erau neaparat asa. In orice caz, poate ca exagerez, dar m-a fascinat. Vorbesc de o singura replica, de fapt: Don't touch me! - poate ca doar mie mi s-a parut dura, but I don't care! I loved it with all my heart. Modul in care a respins-o pe Sibyl a fost fascinant si atat de... direct. Si placut. Am adorat acea clipa.
De fapt, am adorat o multime de momente din aceasta carte, atat de multe incat s-au pierdut pe drum si cu regret o spun... nu mi le amintesc cu certitudine. Poate si pentru ca am o memorie proasta si dezordonata si pentru ca este destul de tarziu si am avut o zi incarcata ( motive, motive ). Oricum, cartea este fascinanta - cap/coada. Nu pot spune ca am gasit particularitati care m-au deranjat; daca au fost, le-am uitat de mult sau au fost acoperite de partile mai frumoase ale cartii. "Mai frumoase", ce termen ciudat!
Personajul meu favorit a fost Lord Henry. Poate ca este ciudat, poate ca ar fi trebuit sa fie insusi Dorian Gray, pentru personalitatea lui. Dar nu l-am putut trece cu vederea pe Lordul Henry. A fost exceptional, pentru personalitatea si inteligenta lui si pentru replicile lui geniale, pe care le-am adorat.
AM observat in cartea aceasta inclinatia aceea stupida de a subestima sexul feminin. Si asta m-a deranjat intr-o mica masura, pentru ca nu imi permiteam sa ma enervez tocmai pe cartea si cuvintele ce ma fascinau atat de tare. Plus ca, acele clipe au fost salvate de Gladys, Duchess Gladys, prin inteligenta ei si prin faptul ca insusi Lord Henry a recunoscut asta. Replicile ei erau minunate, indeed, il puneau la punct pe insusi personajul meu favorit.
Revenind la acesta, a fost divin. Personalitatea lui cinica, de un gentleman aproape vulgar, intr-un sens elegant. Avea o moralitate vulgara, indraznesc sa spun, si am adorat asta. Si avea o putere de corupere asupra celorlalti... Intr-un fel sau altul, era fascinant si m-a prins si pe mine in mrejele sale. Pur si simplu nu mi-am putut suprima adoratia fata de acest personaj.
Insa, nu pot spune ca nu mi-a placut Basil sau ca nu l-am admirat pe Dorian. Ar fi stupid si egoist si atat de neadevarat. Pentru ca si acestia doi mi-au atras atentia indeosebi. Basil pentru pasiunea lui pentru Dorian, pe care am considerat-o de nivel... romantic, sexual, homosexual mai exact * and now I take the pleasure to laugh a little * - poate ca este doar opinia mea, insa aici chiar a existat, in ochii mei, o tenta a homosexualitatii. Pentru numele a tot ce e frumos si tanar pe lumea asta ( da! fac aluzie la carte ), cum sa nu te gandesti ca Basil era pur si simplu indragostit de Dorian, trup si suflet, cum sa nu te gandesti la scene perverse si scene pline de... oh, incep sa exagerez, se pare. Oricum, tenta aceasta homosexuala inca ramane in capul meu si nu o voi scoate, oricate argumente ar veni impotriva acestei idei. Poate pentru ca imi place prea mult. Prin urmare, pentru asta l-am iubit pe Basil, pentru pasiunea pe care o arata fata de Dorian.
Acum, vorbind despre Domnul Gray in sine... ar fi ciudat sa nu il placi. Cand era atat de ... "tanar" si timid, intr-adevar, timid, nu imi atragea prea mult atentia. Mi se parea usor stupid si... da, intr-adevar, ca orice persoana a naibii de frumoasa, prost. Credeam ca este un prost de duzina. Dar, cu trecerea timpului, mi-am dat seama ca nu era asa. Prin urmare, mi-a placut pentru egoismul si ... naivitatea lui, pentru dorinta aceea pe care a avut-o, ca portretul sa imbatraneasca iar el sa dainuie pentru vesnicie in frumusete si tinerete. Mi-a placut pentru ca din cauza lui s-a sinucis Sybil, pentru ca era atat de interesant, pentru ca l-a ucis pe Basil, pentru ca l-a facut pe insusi tipul ce l-a ajutat sa scape de cadavrul lui Basil sa se sinucida... pentru ca era atat de constient de influenta lui Henry, pentru ca... voia sa se schimbe. Si pentru ca, in final, a luat minunata decizie de a distruge tabloul. Fara sa se gandeasca la posibiltatea de a muri chiar el, odata cu imaginea lui imbatranita.
Oricum, toti trei au fost demni de admiratia mea, ca si personaje. Pur si simplu am gasit mereu ceva care sa imi placa, and that is a good thing.
Intorcandu-ma la actiunea cartii, a fost intr-adevar placuta. Cu toate discutiile acelea aproape filosofice, cu vorbaraia despre femei si barbati, despre casatorie, despre traitul vietii, la propriu, despre vulgaritate si viata si moarte. Despre frumusete si uratenie. Despre a fi bun si a fi frumos, a fi bun sau frumos, frumos sau bun. Toate m-au fascinat.
Uciderea lui Basil a fost, poate, punctul culminant al cartii. M-a fascinat pana la extrem, nu imi venea sa cred in timp ce citeam, nu imi venea sa cred faptul ca Dorian, acel Dorian Gray adorabil si inocent, il ucisese pe Basil! Pe Basil! Prietenul lui, Basil Hallward! Pur si simplu nu puteam crede, am recitit faza de cateva ori, sa realizez ca... da, intr-adevar, se intamplase. Am fost atat de socata, atat de surprinsa si totodata fericita, pentru ca asta m-a facut sa admir si mai mult cartea aceasta. Intr-adevar, fara inhibitii.
Sinuciderea lui Sybil Vane a fost minunata, de asemenea, un punct in plus subiectului / povestii. Si insusi ideea portretului ce asimila anii si uratenia sufletului lui Dorian! Poate chiar aceasta a fost cea mai frumoasa idee din carte, nu poate, ci intr-adevar aceasta a fost. Nu pot intelege cum ar gasi cineva acest subiect neinteresant.
Oh ! Si partea de la final a fost atat de captivanta. Chiar ma intrebam"¦ cand va lua decizia sa ucida, sa termine, sa distruga tabloul ? si ce se va intampla in acel moment ? cu sinceritate, credeam ca va imbatrani si atat. Ca tabloul va fi distrus si Dorian Gray va imbatrani. Dar s-a intamplat ceva si mai bun ! si nici macar nu imi venea sa cred, dar m-am bucurat nespus. M-a bucurat Oscar Wilde cu ideile lui si cu povestea aceasta magnifica.
Dorian Gray care incerca sa distruga portretul ce i-a adus atata rau, s-a sinucis. Mai mult sau mai putin inconstient. Fascinant, absolut!
Este un final demn de continutul cartii. Si, da ! Continutul cartii este intr-adevar fascinant.
O sa notez aici si cateva citate pe care le-am extras in momentul in care citeam ; nu am extras chiar tot ce m-a fascinat, dar"¦ in orice caz, le voi nota pe cele pe care am avut buna dispozitie sa le extrag la momentul potrivit. Sunt minunate, desigur.
„Never marry at all, Dorian. Men marry because they are tired; women, because they are curious: both are disappointed."
"œBut you should not say the greatest romance of your life. You should say the first romance of your life. You will always be loved, and you will always be in love with love."
"œWhen we are happy, we are always good, but when we are good, we are not always happy."
"œ The one charm of the past is that it is the past."
"œWomen love us for out defects. If we have enough of them, they will forgive us everything, even our intellects. "œ
"œEach time that one loves is the only time one has ever loved."
( Lord Henry )
"œWomen rule the world. I assure you we can"™t bear mediocrities."
"œ We women, as some one says, love with our ears, just as you men love with your eyes, if you ever love at all."
(Duchess Gladys)
Cartea mi-a placut nespus de mult! si ma intreb de ce nu am auzit mai multe despre aceasta? Este atat de fascinanta si bine scrisa si are un subiect atat de frumos si "¦ pe deasupra, bine dezbatut, bine expus si cu niste personaje atat de complexe si frumoase. In orice caz, m-a fascinat extraordinar de mult aceasta carte si cred ca este, in momentul de fata, una dintre favoritele mele.
A meritat timpul pe care i l-am acordat si oboseala de dupa concentrarea excesiva asupra monitorului, pentru a analiza fiecare cuvant cum trebuie. Da, ceea ce vreau sa spun este ca a meritat din plin fiecare secunda pe care am petrecut-o citind-o.
Its just lovely and gorgeous and interesting and fascinating.
Tocmai am terminat de citit Portretul lui Dorian Gray. Gosh, it was lovely. Daca dau de ea, o sa cumpar cartea aceasta. Din pacate, cum nu am avut-o, a trebuit sa o citesc la calculator ( which is one of the most tiring things to do ) si in engleza, which was lovely but not as satisfying as I would loved to. In orice caz, Oscar Wilde was such a... good writer?
Mi-a placut enorm stilul in care a fost scrisa cartea, asta pe langa subiectul in sine si personajele grozave. Stilul a fost absolut superb si impecabil. Atat de detaliat, intr-un fel adorabil si destul de usor de inteles, dar si enigmatic. Se imbinau genurile atat de frumos incat nu aveai cum sa nu adori fiecare cuvant, fiecare exprimare, afirmatie, replica, propozitie, semnificatie. Poate ca exagerez, dar mi-a placut foarte mult si ma trezeam, uneori, citind cu voce tare replicile care imi placeau atat de mult. Si, intr-adevar, sunau atat de bine. Stilul e aproape... melodios, daca il pot numi asa. Whatsoever, I really liked it.
Vorbind despre subiectul in sine, nu stiu daca sa spun ca este de admirat sau doar simplul fapt ca m-a fascinat. Pentru timpul in care a fost scrisa cartea, este foarte... elaborata. Si fara inhibitii, as putea spune. Am ramas surprinsa la un moment dat, intr-o discutie de-a lui Dorian cu Sibyl Vane. Ultima lor discutie, de altfel, si singura detaliata asa cum trebuia. In orice caz, am fost surrpinsa de atitudinea atat de ... rece si directa, atat de ne-tipica vremurilor acelea, poate pentru ca nu prezenta inhibitii. Si aici ma refer la scris, in mare, pentru ca de obicei nu se scriau replici atat de "dure", sa le spunem asa, desi nu erau neaparat asa. In orice caz, poate ca exagerez, dar m-a fascinat. Vorbesc de o singura replica, de fapt: Don't touch me! - poate ca doar mie mi s-a parut dura, but I don't care! I loved it with all my heart. Modul in care a respins-o pe Sibyl a fost fascinant si atat de... direct. Si placut. Am adorat acea clipa.
De fapt, am adorat o multime de momente din aceasta carte, atat de multe incat s-au pierdut pe drum si cu regret o spun... nu mi le amintesc cu certitudine. Poate si pentru ca am o memorie proasta si dezordonata si pentru ca este destul de tarziu si am avut o zi incarcata ( motive, motive ). Oricum, cartea este fascinanta - cap/coada. Nu pot spune ca am gasit particularitati care m-au deranjat; daca au fost, le-am uitat de mult sau au fost acoperite de partile mai frumoase ale cartii. "Mai frumoase", ce termen ciudat!
Personajul meu favorit a fost Lord Henry. Poate ca este ciudat, poate ca ar fi trebuit sa fie insusi Dorian Gray, pentru personalitatea lui. Dar nu l-am putut trece cu vederea pe Lordul Henry. A fost exceptional, pentru personalitatea si inteligenta lui si pentru replicile lui geniale, pe care le-am adorat.
AM observat in cartea aceasta inclinatia aceea stupida de a subestima sexul feminin. Si asta m-a deranjat intr-o mica masura, pentru ca nu imi permiteam sa ma enervez tocmai pe cartea si cuvintele ce ma fascinau atat de tare. Plus ca, acele clipe au fost salvate de Gladys, Duchess Gladys, prin inteligenta ei si prin faptul ca insusi Lord Henry a recunoscut asta. Replicile ei erau minunate, indeed, il puneau la punct pe insusi personajul meu favorit.
Revenind la acesta, a fost divin. Personalitatea lui cinica, de un gentleman aproape vulgar, intr-un sens elegant. Avea o moralitate vulgara, indraznesc sa spun, si am adorat asta. Si avea o putere de corupere asupra celorlalti... Intr-un fel sau altul, era fascinant si m-a prins si pe mine in mrejele sale. Pur si simplu nu mi-am putut suprima adoratia fata de acest personaj.
Insa, nu pot spune ca nu mi-a placut Basil sau ca nu l-am admirat pe Dorian. Ar fi stupid si egoist si atat de neadevarat. Pentru ca si acestia doi mi-au atras atentia indeosebi. Basil pentru pasiunea lui pentru Dorian, pe care am considerat-o de nivel... romantic, sexual, homosexual mai exact * and now I take the pleasure to laugh a little * - poate ca este doar opinia mea, insa aici chiar a existat, in ochii mei, o tenta a homosexualitatii. Pentru numele a tot ce e frumos si tanar pe lumea asta ( da! fac aluzie la carte ), cum sa nu te gandesti ca Basil era pur si simplu indragostit de Dorian, trup si suflet, cum sa nu te gandesti la scene perverse si scene pline de... oh, incep sa exagerez, se pare. Oricum, tenta aceasta homosexuala inca ramane in capul meu si nu o voi scoate, oricate argumente ar veni impotriva acestei idei. Poate pentru ca imi place prea mult. Prin urmare, pentru asta l-am iubit pe Basil, pentru pasiunea pe care o arata fata de Dorian.
Acum, vorbind despre Domnul Gray in sine... ar fi ciudat sa nu il placi. Cand era atat de ... "tanar" si timid, intr-adevar, timid, nu imi atragea prea mult atentia. Mi se parea usor stupid si... da, intr-adevar, ca orice persoana a naibii de frumoasa, prost. Credeam ca este un prost de duzina. Dar, cu trecerea timpului, mi-am dat seama ca nu era asa. Prin urmare, mi-a placut pentru egoismul si ... naivitatea lui, pentru dorinta aceea pe care a avut-o, ca portretul sa imbatraneasca iar el sa dainuie pentru vesnicie in frumusete si tinerete. Mi-a placut pentru ca din cauza lui s-a sinucis Sybil, pentru ca era atat de interesant, pentru ca l-a ucis pe Basil, pentru ca l-a facut pe insusi tipul ce l-a ajutat sa scape de cadavrul lui Basil sa se sinucida... pentru ca era atat de constient de influenta lui Henry, pentru ca... voia sa se schimbe. Si pentru ca, in final, a luat minunata decizie de a distruge tabloul. Fara sa se gandeasca la posibiltatea de a muri chiar el, odata cu imaginea lui imbatranita.
Oricum, toti trei au fost demni de admiratia mea, ca si personaje. Pur si simplu am gasit mereu ceva care sa imi placa, and that is a good thing.
Intorcandu-ma la actiunea cartii, a fost intr-adevar placuta. Cu toate discutiile acelea aproape filosofice, cu vorbaraia despre femei si barbati, despre casatorie, despre traitul vietii, la propriu, despre vulgaritate si viata si moarte. Despre frumusete si uratenie. Despre a fi bun si a fi frumos, a fi bun sau frumos, frumos sau bun. Toate m-au fascinat.
Uciderea lui Basil a fost, poate, punctul culminant al cartii. M-a fascinat pana la extrem, nu imi venea sa cred in timp ce citeam, nu imi venea sa cred faptul ca Dorian, acel Dorian Gray adorabil si inocent, il ucisese pe Basil! Pe Basil! Prietenul lui, Basil Hallward! Pur si simplu nu puteam crede, am recitit faza de cateva ori, sa realizez ca... da, intr-adevar, se intamplase. Am fost atat de socata, atat de surprinsa si totodata fericita, pentru ca asta m-a facut sa admir si mai mult cartea aceasta. Intr-adevar, fara inhibitii.
Sinuciderea lui Sybil Vane a fost minunata, de asemenea, un punct in plus subiectului / povestii. Si insusi ideea portretului ce asimila anii si uratenia sufletului lui Dorian! Poate chiar aceasta a fost cea mai frumoasa idee din carte, nu poate, ci intr-adevar aceasta a fost. Nu pot intelege cum ar gasi cineva acest subiect neinteresant.
Oh ! Si partea de la final a fost atat de captivanta. Chiar ma intrebam"¦ cand va lua decizia sa ucida, sa termine, sa distruga tabloul ? si ce se va intampla in acel moment ? cu sinceritate, credeam ca va imbatrani si atat. Ca tabloul va fi distrus si Dorian Gray va imbatrani. Dar s-a intamplat ceva si mai bun ! si nici macar nu imi venea sa cred, dar m-am bucurat nespus. M-a bucurat Oscar Wilde cu ideile lui si cu povestea aceasta magnifica.
Dorian Gray care incerca sa distruga portretul ce i-a adus atata rau, s-a sinucis. Mai mult sau mai putin inconstient. Fascinant, absolut!
Este un final demn de continutul cartii. Si, da ! Continutul cartii este intr-adevar fascinant.
O sa notez aici si cateva citate pe care le-am extras in momentul in care citeam ; nu am extras chiar tot ce m-a fascinat, dar"¦ in orice caz, le voi nota pe cele pe care am avut buna dispozitie sa le extrag la momentul potrivit. Sunt minunate, desigur.
„Never marry at all, Dorian. Men marry because they are tired; women, because they are curious: both are disappointed."
"œBut you should not say the greatest romance of your life. You should say the first romance of your life. You will always be loved, and you will always be in love with love."
"œWhen we are happy, we are always good, but when we are good, we are not always happy."
"œ The one charm of the past is that it is the past."
"œWomen love us for out defects. If we have enough of them, they will forgive us everything, even our intellects. "œ
"œEach time that one loves is the only time one has ever loved."
( Lord Henry )
"œWomen rule the world. I assure you we can"™t bear mediocrities."
"œ We women, as some one says, love with our ears, just as you men love with your eyes, if you ever love at all."
(Duchess Gladys)
Cartea mi-a placut nespus de mult! si ma intreb de ce nu am auzit mai multe despre aceasta? Este atat de fascinanta si bine scrisa si are un subiect atat de frumos si "¦ pe deasupra, bine dezbatut, bine expus si cu niste personaje atat de complexe si frumoase. In orice caz, m-a fascinat extraordinar de mult aceasta carte si cred ca este, in momentul de fata, una dintre favoritele mele.
A meritat timpul pe care i l-am acordat si oboseala de dupa concentrarea excesiva asupra monitorului, pentru a analiza fiecare cuvant cum trebuie. Da, ceea ce vreau sa spun este ca a meritat din plin fiecare secunda pe care am petrecut-o citind-o.
Its just lovely and gorgeous and interesting and fascinating.