31-01-2011, 10:08 PM
Capitolul III
Un nou posesor al Sharinganului
Privirea-mi ramane atintita pe brunet, stiam ca Karin era langa mine, dar imi mai pasa. Ceva din mine ma indemna sa merg la el si sa-i dau o palma. Aud un zgomot si imi intorc privirea, fratele brunetului, Sasuke, a cazut din cauza lipsei de chakra. Fug la el si raman socata, ranile erau mai groaznice decat credeam. Avea muschiul inimi distrus aproape complet, am inghitit sec si am luat o gura mare de aer.
~Flashback~
-Sakura, ai de gand sa stai in spatele lui Kiba iar? Nu stiu din ce motiv, dar cand Sasuke mi-a spus asta am simtit ca sunt neputincioasa, ca mereu am nevoie de cineva sa ma apere, ca sunt un copil mic in primejdie.
-Nu-l baga in seama Sakura, tu esti speciala si el chiar nu stie. Cuvintele prietenului meu de o viata Kiba m-au facut sa ma simt putin mai bine. Jur ca voi deveni mai buna, jur ca-ti voi arata cine sunt Sasuke.
~End flashback~
Acum e timpul sa-ti arat ca nu mai stau in spatele lui Kiba, acum e momentul meu, acum vei afla cine sunt, acum viata ta e in mainile mele. Imi canalizez o cantitate mare de chakra in maini, cu ajutorul chakrei adun telocite din corp la nivelul inimi si incet incet muschiul inimi se reface. Rasuflu usurata si ma indrept spre Itachi, ii spun sa stea nemiscat. Se pare ca el nu are decat o rana la mana si...
-Nu se poate. Il privesc ingrozita, asa ceva nu era posibil, majoritatea organelor interne erau distruse complet, nu cred ca mai avea mult de trait. Merg la Karin si ii spun sa plece repede cu Sasuke de aici, vad ca fata dezaproba hotarata.
-Cu ce crezi ca ma poti ajuta? O vad ca ofteaza si se uita la Sasuke, era pregatita sa fuga cand trei clone au oprit-o. Ma intorc spre brunet si il privesc atent, nu aveam cuvinte, dar cred ca el a inteles ce am vrut sa spun.
-Sa facem un targ, tu vi cu mine si cei doi pleca. Deacord? Aprob si cele trei clone dispar, Karin ma priveste cu tristele apoi il ia pe Sasuke si dispare. Ma duc la Itachi si il privesc intens, imi canalizaz o mica cantitate de chakra si ii vindec bratul ranit. Il aud spunand ca nu mai avea sens oricum va muri azi. Las privirea in jos pentru a nu mi se putea citi durerea pe chip. Brunetul pleca de langa mine in padurea intunecata, sar in urma lui din copac in copac. Din neatentie sar pe o creanga gresit si alunec, inchid ochii pregatita de impact, dar cineva ma prinde. Deschid repede ochii si vad ca sunt in bratele baiatului si ochii lui rosii imi priveau chipul. Fara a mai sta pe ganduri dispare cu mine intr-un nor de fum, in clipa urmatoare ne aflam in fata unei casa din piatra. Parca era o stanca cu ferestre, era acoperita de iedera si bine ascunsa intre copaci, il urmez pe baiatul cu ochii rosi inauntru, casa era frumoasa, avea un aer medieval. Era un semineu vechi si o canapea bej, langa canapea era o masuta din lemn care parea instabila, pe perete era biblioteca plina cu carti vechii si prafuite. Mai erau doua usi, dar erau inchise. Ma iut in jos si vad un covor cu simbolul clanului Uchiha, ma uit repede la una dintre carti si vad ca avea si ea simbolul clanului Uchiha. Imi intorc privirea spre brunetul care se face comod in vechea casa.
-Sper ca-ti place sa citesti, acum vreau sa-ti spun cateva lucruri. Aici se afla tot ce trebuie sa sti. Cred ca ti-ai dat seama ca nu mai am mult de trait, defapt asta este ultima mea zi. Te rog sa-i ceri scuze lui Sasuke din partea mea, imi pare rau ca nu il pot lasa sa-si duca la bun sfarsit razbunarea. Acum vreau sa-ti cer ceva. Aprob din cap hotarata sa accept orice isi dorea, chiar orice, il iubesc atat de mult incat numi pasa nimic, poate sa-mi ceara chiar sa-mi dau viata pentru el. Vreau sa pui Sharinganul meu in ochii tai. Am ramas uimita, asta nu puteam face, daca as face asta el ar muri, nu pot. Itachi a vazut ca eu bat in retragere si ca nu doresc sa fac una ca asta. Cum as putea ucide persoana pe care o iubesc de ata timp, cum sa-i fac lui rau, dar iam promis. Oftez adanc si ii spun ca o voi face chiar daca nu inteleg motivlu. El imi explica ca unui copil mic, trebuie sa redevina clanul Uchiha ceea ce a fost odata. Imi spune ca Sasuke are anumite sentimente fata de mine. Rad ironic pentru ca nu credeam deloc asta, eram sigura ca Sasuke ma considera o fata speriata care se ascunde mereu. Dar ce-mi pasa mie de ce crede el, eu nu simt nimic pentru el. Sau poate simt ceva, nu trebuie sa-mi revin, eu nu simt nimic pentru el si nici el nu simte nimic pentru mine.
Eram pregatita pentru transplant, stiam ca el nu va mai trai dupa asta, nu eram sigura, dar ca proasta am promis. Incep sa fac mai multe semne cu mainile, era printre cele mai complica lucruri pe care le faceam, daca greseam eram morti amandoi. Dupa mai putin de zece minute, am simtit o caldura la nivelul ochilor. Mi-am intors privirea spre Itachi si am ramas impietrita de groaza, nu mai avea acei ochii rosi, ochii lui erau albastri. Am sperat sa mai fie in viata dar era degeaba, era mort, iar eu l-am ucis.
Sper sa va placa...Imi pare rau daca nu-i ceea ce sperati...
...astept critici cat se poate de dure.
Un nou posesor al Sharinganului
Privirea-mi ramane atintita pe brunet, stiam ca Karin era langa mine, dar imi mai pasa. Ceva din mine ma indemna sa merg la el si sa-i dau o palma. Aud un zgomot si imi intorc privirea, fratele brunetului, Sasuke, a cazut din cauza lipsei de chakra. Fug la el si raman socata, ranile erau mai groaznice decat credeam. Avea muschiul inimi distrus aproape complet, am inghitit sec si am luat o gura mare de aer.
~Flashback~
-Sakura, ai de gand sa stai in spatele lui Kiba iar? Nu stiu din ce motiv, dar cand Sasuke mi-a spus asta am simtit ca sunt neputincioasa, ca mereu am nevoie de cineva sa ma apere, ca sunt un copil mic in primejdie.
-Nu-l baga in seama Sakura, tu esti speciala si el chiar nu stie. Cuvintele prietenului meu de o viata Kiba m-au facut sa ma simt putin mai bine. Jur ca voi deveni mai buna, jur ca-ti voi arata cine sunt Sasuke.
~End flashback~
Acum e timpul sa-ti arat ca nu mai stau in spatele lui Kiba, acum e momentul meu, acum vei afla cine sunt, acum viata ta e in mainile mele. Imi canalizez o cantitate mare de chakra in maini, cu ajutorul chakrei adun telocite din corp la nivelul inimi si incet incet muschiul inimi se reface. Rasuflu usurata si ma indrept spre Itachi, ii spun sa stea nemiscat. Se pare ca el nu are decat o rana la mana si...
-Nu se poate. Il privesc ingrozita, asa ceva nu era posibil, majoritatea organelor interne erau distruse complet, nu cred ca mai avea mult de trait. Merg la Karin si ii spun sa plece repede cu Sasuke de aici, vad ca fata dezaproba hotarata.
-Cu ce crezi ca ma poti ajuta? O vad ca ofteaza si se uita la Sasuke, era pregatita sa fuga cand trei clone au oprit-o. Ma intorc spre brunet si il privesc atent, nu aveam cuvinte, dar cred ca el a inteles ce am vrut sa spun.
-Sa facem un targ, tu vi cu mine si cei doi pleca. Deacord? Aprob si cele trei clone dispar, Karin ma priveste cu tristele apoi il ia pe Sasuke si dispare. Ma duc la Itachi si il privesc intens, imi canalizaz o mica cantitate de chakra si ii vindec bratul ranit. Il aud spunand ca nu mai avea sens oricum va muri azi. Las privirea in jos pentru a nu mi se putea citi durerea pe chip. Brunetul pleca de langa mine in padurea intunecata, sar in urma lui din copac in copac. Din neatentie sar pe o creanga gresit si alunec, inchid ochii pregatita de impact, dar cineva ma prinde. Deschid repede ochii si vad ca sunt in bratele baiatului si ochii lui rosii imi priveau chipul. Fara a mai sta pe ganduri dispare cu mine intr-un nor de fum, in clipa urmatoare ne aflam in fata unei casa din piatra. Parca era o stanca cu ferestre, era acoperita de iedera si bine ascunsa intre copaci, il urmez pe baiatul cu ochii rosi inauntru, casa era frumoasa, avea un aer medieval. Era un semineu vechi si o canapea bej, langa canapea era o masuta din lemn care parea instabila, pe perete era biblioteca plina cu carti vechii si prafuite. Mai erau doua usi, dar erau inchise. Ma iut in jos si vad un covor cu simbolul clanului Uchiha, ma uit repede la una dintre carti si vad ca avea si ea simbolul clanului Uchiha. Imi intorc privirea spre brunetul care se face comod in vechea casa.
-Sper ca-ti place sa citesti, acum vreau sa-ti spun cateva lucruri. Aici se afla tot ce trebuie sa sti. Cred ca ti-ai dat seama ca nu mai am mult de trait, defapt asta este ultima mea zi. Te rog sa-i ceri scuze lui Sasuke din partea mea, imi pare rau ca nu il pot lasa sa-si duca la bun sfarsit razbunarea. Acum vreau sa-ti cer ceva. Aprob din cap hotarata sa accept orice isi dorea, chiar orice, il iubesc atat de mult incat numi pasa nimic, poate sa-mi ceara chiar sa-mi dau viata pentru el. Vreau sa pui Sharinganul meu in ochii tai. Am ramas uimita, asta nu puteam face, daca as face asta el ar muri, nu pot. Itachi a vazut ca eu bat in retragere si ca nu doresc sa fac una ca asta. Cum as putea ucide persoana pe care o iubesc de ata timp, cum sa-i fac lui rau, dar iam promis. Oftez adanc si ii spun ca o voi face chiar daca nu inteleg motivlu. El imi explica ca unui copil mic, trebuie sa redevina clanul Uchiha ceea ce a fost odata. Imi spune ca Sasuke are anumite sentimente fata de mine. Rad ironic pentru ca nu credeam deloc asta, eram sigura ca Sasuke ma considera o fata speriata care se ascunde mereu. Dar ce-mi pasa mie de ce crede el, eu nu simt nimic pentru el. Sau poate simt ceva, nu trebuie sa-mi revin, eu nu simt nimic pentru el si nici el nu simte nimic pentru mine.
Eram pregatita pentru transplant, stiam ca el nu va mai trai dupa asta, nu eram sigura, dar ca proasta am promis. Incep sa fac mai multe semne cu mainile, era printre cele mai complica lucruri pe care le faceam, daca greseam eram morti amandoi. Dupa mai putin de zece minute, am simtit o caldura la nivelul ochilor. Mi-am intors privirea spre Itachi si am ramas impietrita de groaza, nu mai avea acei ochii rosi, ochii lui erau albastri. Am sperat sa mai fie in viata dar era degeaba, era mort, iar eu l-am ucis.
Sper sa va placa...Imi pare rau daca nu-i ceea ce sperati...
...astept critici cat se poate de dure.