We will still be friends forever despite difficulties

[•нąкü•]

`eLLo girls >:D< Am reaparut :-“ . Gratie lu` sor`mea :-w nu o sa mai fiu asa de “ sadica “ [ cica sunt sadica :]] ] . Mda , sper sa va placa >:D< , si daca nu , dati un PM si rezolvam totul imediat :P . Si va roooog , va implor nu faceti spam sau o mie de emoticoane -.-‘ , ca deaja suntem [ eu cu Vero ] la Atelieru` asta nenorocit , si nu cred ca o sa iesim prea repede [ mama , parca am fi la jail :]] ] . Umm , pai lectura placuta , si nu uitati motto-ul :]] , pe care nu`l mai zic inca o data ca ma dor degetele . Acest capitol este dedicatie for mamii mew , si sa stii ca n-am zis ca te lovesc [-( , am zis doar ca te iubesc>:D< . So , Soph. , sper sa iti placa !

We will still be friends forever despite difficulties

Capitolul IX

Sakura :

[ P.S – stiu ca m-ati rugat sa mai scriu si din perspective lui Sasori darn u am idei -.-‘ , insa promit ca o sa imi stork creierii ]

Tanara ma invita inauntru , si ce sa vezi ...
Ehee , petrecere pe capul lor . Altii stau si sufera , dar ei sunt in lumea cea “ buna “ ca sa zic asa . Cat mi-as dori si eu sa pot fi la fel , dar vad ca sunt ca o piaza rea , toti cei la care tin patesc cate ceva , iar eu mereu sufar pe urma lor . Beau , mananca , se simt bine , ce mai , asta da viata , pun pariu ca ei nu au trecut nici odata prin greutatile vietii , totul le-a fost oferit pe tava . Daca pocnesc o data din degete , li se aduce ce vor ei , nu conteaza cati bani ar da , doar sunt conturile lu` tata , nu ? Dar eu , eu ce am ? De mica am suferit , si acum se intampla la fel … Parca ar fi un bluestem pe capul meu , dar nu ii inteleg scopul … Cate odata mi-as dori ca acea zi sa nu fi venit …

~ The Flash Back~

Autorul:

Acum treisprezece ani:

In gradina bunicilor , acompaniata de mii de flori frumos mirositoare si pomi fructiferi care iti fura privirile , o fetita de cinci anisori se juca cu o pisicuta alaturi de verisorul ei , un baietel de opt ani , cu parul castaniu si ochii caprui , putin mai inalt decat fetita . Copila era o minunatie , o fetita frumoasa foc , cu ochii verzi ca si iarba prin care cutreiera acum , iar paru`i de un roz-bombon ii cadea usor pe umeri , lasand in urma mireasma florilor de cires . Bunica lor , o femeie de saizeci si doi de ani , cu parul roz , asemanator cu al fetitei , si ochii de un negru mirific , venea grabita spre cei doi copilasi , care se jucau ca doi ingerasi , spre a le da o veste groaznica , infioratoare pentru fetita . Cu lacrimi in ochi au fost anuntati de bunica , ii tremura glasul, plagea, nu stia cum sa-i zica fetei ... Maica-sa s-a sinucis...Fetita era mintita de toata lumea ca mama e plecata . Dar ea era costienta ca n-o s-o mai vada niciodata , nu crede in povesti , pusoaica stie ce s-a intamplat …Mami a luat bataie de la tati si s-a spanzurat ... Din ochii aceia mici de smarald curgeau necontenit cristale , era distrusa , cum se putea ca mama ei sa moara ? Intrebari ca aceasta ii bantuiau prin minte , incerca sa creada ca totul este o minciuna , dar stia foarte bine ca adevarul este crud . Credea ca nu mai are nici un scop in viata , mama ei , cea mai buna prietena a sa de altfel , acum era printre ingeri si o veghea , avea grija sa nu i se intample nimic rau . Acum ea sta si plange uitandu-se la pozele din rama , amintirile nu o lasa sa treaca peste , nu se poate obisnui cu gandul ca asta este . E un copil ramas singur , e si normal sa-i fie teama . Isi petrece tot mai mult timp , stand singura in casa . Duce o lupta grea , in capul ei se petrec o gramada , ii lipseste afectiunea, pe prieteni nu vrea sa-i vada , nici lacrimi nu mai are , si crede-ma ca-si doreste sa mai verse rauri pentru a sa mama . Si credeti-ma , ii este foarte greu sa stea in casa cu omul din cauza caruia mama sa si-a pus capat zilelor .

Autorul:

Acum patru-cinci ani :

[size=medium]In sfarsit si-a revenit , a trecut peste in sfarsit . A realizat ca-i tanara si mai are o viata de trait… , dar viata-i cruda , ce sa zic , avea sa ii rezerve intr-o doza de agonie . Pe la trei dimineata a primit un mesaj , era alarmata , ce putea sa se intample atat de devreme . Isi deschise telefonul si citit , chipul ei insa , inmarmuri . Un mesaj straniu avea sa citeasca , era prea dur insa , pentru o singura persoana . Mesajul suna cam asa : “ Utakata a murit intr-un accident de masina . Condoleante ! “ . La vestea ca prietenul ei murise , un fior o si strapunse . Nu mai suporta , era prea mult pentru ea , deja simtea ca nu mai are vreun rost pe Pamant , ca tot ce-i drag o paraseste . Era a doua ei tragedie , dar deja nu putea sa se bucure de copilarie …[/size]

Sakura:

Pasesc increzatoare inauntru , ar fi cazul sa ma distrez si eu putin , nu ? Erau toti acolo , Neji , Ten` , Hina` , Ino , Kiba , Shikamaru , Temari si Dei-da-ra … Dar ce face si el acolo ? Se … drogheaza ?! Dar cum , el mereu a respins acest viciu , de ce a cazut in plasa acestor porcarii chiar acum , de ce ? Nu , ar fi mai bines sa plec , daca si el ma dezamageste , altora ce sa le mai cer ?Doar Gaara mi-a mai ramas , doar lui pot sa ma mai plang acum , dar ce rost mai are ? Sunt o ghinionista , nu mai am ce cauta aici , alaturi de acesti ingeri care cad prada viciului ... Eu sunt doar o ... o piaza rea care aduce mult ghinin , care este menita suferintei si durerii , dar de ce ?