[Terminat] Just us... +18 [facut de manu&gabytsswh]

[Nywa]

[center]Nu detinem nici un nume ce va aparea in acest fic[/center]


Capitolul 1


- Kishimoto esti atent? Aud un glas cum ma striga si eu am tresarit, uitandu-ma in jur ca speriat de bombe.
Imi trebui cateva minute sa imi focalizez privirea pe profesoara Wang, ce ne plictisea cu istoria aia idoata, incat te adormea din prima clipa cum intra pe usa, toata clasa intra intr-o stare de somnolenta. Vazand privirea mea de adormit, blonda - s-a decolorat mumia dracului, mai ales ca mai are doua fire de par pe un rand intreg - ofta terminata, fiindca s-a saturat tot sa il sune pe tata si sa ma parasca, ca ii dorm la ora.
- N-ai chef de ora? Ma intreba, iar ochii ei caprui-noroiosi, ii priveau pe ai mei de un verde-inchis.
- Doamna profesoara sunt la mate-info intensiv engleza. Ce imi trebuie mie istorie, daca eu merg pe real si nu dupa cai verzi pe pereti, ii spun ironic si toata clasa izbucni in ras.
- Bine atunci, Kishimoto Itachi, iti iei lucrurile si poti sa pleci acasa fara absenta in catalog, de fapt, pe toti care sunt de aceasi parere, ca si neispravitul asta - pacat ca nu aveam puterea tizului meu, din anime-ul lui tata, ca o puneam de mult la respect - sa plece fara absenta, spuse, iar eu cu mai bine de trei-sfert din clasa, ne-am ridicat in picioare, ne-am strans lucrurile si am iesit din clasa.
Am iesit alaturi de colegi mei, razand si facand glume, chit ca maine o sa ne auzim niste mustruieli de toata frumusetea de la dirig, dar cine isi batea capul cu asta? Stiu eu raspunsul si nu e la fizica, matematica, chimie, biologie sau informatica: nimeni nu isi batea momentan capul cu asta. Asa ca am mers in centru, unde am mancat inghetata, hot-dog sau alune si am inceput sa ne dam - baietii, care erau solo - la tipele bomba ce treceau pe acolo. As putea sa spun ca am un palmares bogat in cuceriri, pe ambele planuri, mai ales ca sunt bisexual, dar nimeni nu stia de acest lucru. Nici tata - nu ca i-ar pasa - fratele meu geaman-siamez, mama sau prieteni mei cei mai buni. Ca eram bi, era secretul meu cel mai mare, care e posibil sa il iau cu mine in mormant. De ce? Fiindca fratele meu era bi si nu vroiam sa creada ca m-am luat dupa el, doar sa ii demonstrez ca eu sunt mai mare si sunt mai tare. Ce idiot, fiindca noi doi, am iesint din mama in acelasi timp, fiindca ea ne-a nascut prin cezariata. De ce? Eram lipiti putin in zona coapsei stangi - la mine - si drepte - la el - si riscam sa murim in interiorul ei sau ea sa moara la nastere.
Mami a invatat foarte repede, ca daca imi ia mie ceva, trebuie sa ii ia si natangului de frate acelasi lucru sau se incinge cu mortal kombat de nu ai treaba. Pana cand Sasuke - fratemiu - nu a implinit sapte ani, nimeni nu ne putea deosebi, mai ales daca eram imbracati si parul facut la fel. Samanam pana la cel mai mic detaliu, incat paream reflexia celuilalt in oglinda. La sapte ani, Sasuke si-a spart tampla intr-o piatra si i-a ramas si acum o mica cicatrice, iar Yuki - mama - sau Masashi - tata - trebuie sa se uite atent la noi si apoi sa pronunte, cine e pedepsit. Cidat nu. Adica nu iti poti deosebi proprii copii, dar si pe profi ii deruteaza, mai ales cand facem franceza impreuna, doamna Chang trebuie sa ia calmante, ca sa se asigure ca nu viseaza...
- Itachi, uita-l pe frate-tu, ma trezi din visare, Kyle si imi indica pe fratemiu sau imaginea mea la indigo, in fata noastra, cum mergea si se mai saruta cu un tip.
- In momente ca astea imi doresc sa fiu orb, mormai usor, aratand ca si cand m-am enervat, dar de fapt eram gelos.
Imi trec degetele prin parul negru, lung pe ceafa, de imi atingea umeri si bretonul era putin lung, dat intr-o parte. Le spun prietenilor mei, ca ma duc acasa si alerg spre Sasuke, care statea fata in fata cu iubitul sau - saptamana asta - si se tineau de mana vorbind, in timp ce asteptau sa se schimbe culoarea si idiotul ala sa plece.
- Sasuke! Ii strig brunetului - iubitul lui fratemiu era saten - in ureche si ii sar putin in spate.
Satenul marii ochii de uimire, apoi se prezenta, ca il cheama RayRay - nu ca m-ar interesa pe mine cum dracu il cheama. Vazand ca nu am chef sa ma prezint, Sasuke ma prezenta el, dar cu jumatate de gura.
- Incantat de cunostinta Itachi si ne mai vedem! Striga tipul, in timp ce trecea strada.
Nu bine pleca, ca tanarul de langa mine, incepu sa imi faca capul calendat mai ceva ca dirigul maine. Macar asa voi avea pregatire pentru prima ora: dirigentie. Pana la urma o lasa balta, fiindca stia ca imi intra pe o ureche si imi iesea pe cealalta, oricat de tare ar fi tipat la mine. Credea ca sunt homofob si cu asta basta, dar adevarul era ca ma durea fix in doza de bere din cosul de gunoi din bucatarie, ce credeau oameni despre mine. Am mers impreuna acasa si eu i-am povestit despre ora de istorie, facandu-mi fratele sa ofteze si apoi imi promise ca nu ii va spune tatei nimic. De asta numai puteam eu.
Dupa un sfert de ora ajungem in fata casei noastre, de fapt vila si intram inauntru. Nu bine intram, ca mama ne intampina si imi spuse mie, sa merg in sufragerie, pentru ca trebuie sa discute cu mine ceva important. Draci! Stiam eu, ca javra aia de profa o s-o sune pe ea si sa ii se planga. Inghit in sec si ma duc in sufrageria spatioasa si modesta, cu exceptia palsmei, D.V.D.-ului si a PlayStation-ului 3. Dupa nici cinci minute aparu si mami, o femeie de treizeci si sapte de ani - ne-a facut la douazeci de ani - cu parul negru, lung pana aproape de fund si ochii de un verde-inchis. Stim de la cine am mostenit ochii.
- Itachi, cu fratele tau nu am probleme si numai cu tine! De ce nu poti sa fi ca el? Incepu sa tipe pe mine.
- Ca sa intrebi tu! Sa sti ca mi-am dat seama ca el este preferatul tau si eu sunt doar o povara pentru tine! Sti ce? Prafete ca nu exist! Ca am murit! Tip, in timp ce aveam in ochi lacrimi.
Vrea sa imi spuna ceva, dar trec pe langa ea, urcandu-ma in camera mea si a lui Sasuke - imparteam aceasi camera din pacate - si ma trantesc pe patul de jos - paturile noastre erau suprapuse si al meu era cel de sus. Imi ingrop fata in perna si incep sa plang si sa urlu de durere, fiindca nu ma iubea in mod egal cu fratemiu. Simt cum el ma mangaie pe par si imi sopteste cuvinte linistitoare in urechi, dar eram prea nervos, pentru a ma calma. Vroiam sa fiu si eu iubit cu adevarat si dorit. E prea mult ce cer?...