Problemele adolescentei

[Tweety]

Ei bine, vad ca nu am primit nici un comm, dar am adus capitolul patru.:) Spor la citit si criticat si :))
PS: Scuzati greselile de exprimare si tastare
Capitolul 4: De ce eu?!!
“Hanna!!.......revino-ti!!” mintea imi gandea limpede, dar corpul refuza In continuare sa se miste. Toti acei ochi curiosi, erau atintiti spre mine vrand parca sa ma intimideze inca de la inceput. Dar nu vreau sa le fac pe plac……. Trebuia sa fac ceva! Privirea imi devine brusc hotarata, iar corpul meu nu mai tremura. Incerc sa nu ma mai gandesc la colegii mei, desi eram constienta ca asta nu se poate intampla. Deschid ochii larg si imi umezesc buzele, dupa care incep sa zic mecanic :
-Ma numesc Hanna Odwar. Ma bucur ca acum fac parte din aceasta clasa, si sper sa imi fac multi prieteni.
Bine.. asta a sunat mai fals decat credeam. Cred ca toti si-au dat seama de asta. Se vedea clar ca nu eram prea incantata sa ma aflu aici. Nu am mai zis nimic , ma uitam rugator la dirigintele meu. Acesta intelese ce vroiam sa zic si le atrase aentia colegilor mei spunand:
-Bine copii, sper ca va veti intelege cu noua voastra colega. Tu, Hanna, poti sa mergi in a treia banca de pe randul din mijloc. Acum cred ca putem incepe ora……
Eram linistita in sfrarsit. Nimeni nu ma mai privea pe mine, ci se uitau atenti la profesor. Ma asez la locul meu , studiindu-mi colegul de banca. Avea parul saten si ciufulit, iar ochii sai erau de un caprui ciocolatiu. Trebuie sa recunosc ca nu arata prea rau. Ii zimbesc dulce dupa care incep sa-I vorbesc.
-Ma bucur sa te intalnesc, zic dupa care fac o mica pauza, simtindu-ma putin rusinata. Sper ca ne vom intelege bine.
-Buna! Zise la randul lui zambind. Sunt incantat sa te cunosc. Numele meu este Robert, dar poti sa-mi spui Rob. Daca vrei pot sa iti fac un tur al scolii dupa ore, sau sa iti prezint colegii.
Eram nespus de bucuroasa ca am reusit sa-mi fac un nou prieten. Se pare ca nu toti
frantuzii erau nesuferiti, asa cum credeam eu.
Ora de matematica a trecut repede si placut. Am discutat toata ora cu Rob, razand si impartind impresii. Mi-a prezentat si colegii. Se pare ca pe acea blonda nesuferita o chema Camelie. Ea era una dintre cele mai populare fete din scoala, si nu scapa nici un prielej de a te umili. Prietenele ei, o urmau peste tot, fiind mai mult sclave decat “prietene”. Restul colegilor mi se pareau de treaba, dupa spusele lui Robert. Singurul despre care nu stiam prea multe era frumosul baiat cu ochii negri. M-am decis sa aflu singura mai multe despre el, asa ca m-am indreptat spre banca sa. Inima incepea din nou sa imi bata , iar picioarele sa mi se inmoaie, dar m-am stapanit si am continuat sa merg. El isi intoarse privirea abisala, si o fixa pe a mea. Cu glasul tremurand, am zis:
-Buna....Ei bine asta a fost tot ce am putut spune. Cred ca m-am inrosit toata….Totusi am reusit sa schitez un zambet.
La fel facu si el . Buzele sale perfecte se arcuira intr-un zambet strengaresc. Ma inebunea! Dar trebuia sa ma abtin..Nu puteam sa ma fac de ras in fata lui.
Dupa cateva secunda cat ne-am privit, el incepu sa vorbeasca. Vocea sa era linistitoare si placuta.
-Buna, ma bucur sa te cunosc Hanna. Totusi cred ca ne-am mai intalnit undeva, imi pari familiara.
Stiam la ce se referea si ma simteam ciudat. El ma privea in continuare cu ochii sai frumosi. Simtindu-ma ridicola am zis:
-Da, si mie imi pari familiar, totusi inca nu ti-am aflat numele.
- Oh, excusez-moi, numele meu este Edward.
Acum eram constienta de frumusetea limbii franceze. Era cu adevarat magnifica, mai ales vorbita de el. Imi doream si eu sa am un astfel de accent, dar cu siguranta ca va mai dura pana il voi obtine.
Clopotelul suna, oprind cu nepasare conversatia noastra. M-am indreptat la locul meu, unde l-am zarit pe Rob, scriind ceva in caiet. Stateam sprijinita de spatarul scaunului, privind in gol. Usa clasei se deschise, provocand un scartait inervant. In incapere intra o doamna in varsta, dupa parerea mea trecuta de treizeci si sase de ani. Avea o privire dura si mergea drept si intepat.
-Ea este profa de franceza….. “preferata noastra”, zise Rob. Te sfatuiesc sa nu o calci pe nervi, caci s-ar putea sa o patesti.
Am inghitit in sec. Nu putea fi chiar asa de rea, nu? Cel putin asa sper.
Femeia privea prin clasa, analizand fiecare copil in parte. Privirea ei rece o intalni pe a mea. Uitandu-se la mine, zise:
-Se pare ca avem o colega noua. Te rog sa mi te prezinti.
-Ma numesc Hanna Odwar, am zis pe nerasuflate. Bine, deja ma saturasem sa ma prezint, iar aceasta femeie ma ingrozea la propiu.
-Ei bine, domnisoara, te rog sa treci la tabla si sa scrii unul dintre exercitiile pe care le-ati avut la tema pentru acasa. Ti-ai facut tema, nu-i asa?
Teme??!! Femeia asta chiar ma calca pe nervi. Eu nici la vechea mea scoala, nu-mi faceam temele prea des. Cu toate acestea, aveam note mari la toate materiile. Deabia sunt aici de o zi, si ea vrea sa imi fac tema. Nici macar nu am avut pe cine sa intreb, deoarece ieri nu cunosteam pe nimeni . A naibii profesoara!
Nu stiam ce sa fac, totusi m-am decis sa merg la tabla. Ma voi descura eu cumva. Rob ma dezaproba, dar eu nu-l bagam in seama. Camelie imi arunca o privire plina de dispret, in timp ce incerca sa-si potoleasca rasul , ca sa nu fie observata de profesoara. I-am intors privirea , dupa care n-am mai bagat-o in seama. Am luat creta in mana si am inceput sa scriu nu stiu ce propozitii dictate de profesoara. Dupa ce am terminat de scris propozitiile, am vrut sa ma intorc la locul meu, dar nesuferita ma opri zicand:
-Si unde vrei tu sa pleci , ma rog? Acum trebuie sa transformi propozitiile, asa cum cere exercitiul!
Firar sa fie! Acum chiar ca m-a inervat. Si mai rau era ca nu stiam o iota din gramatica limbii franceze! M-am intors tematoare catre tabla si am luat din nou creta in mana. Camelie aproape ca murea de fericire, in timp ce Rob se uita speriat la mine. Ma uitam prin clasa, cautand o sursa de inspiratie, pe care intr-un final am gasit-o. Edward incerca sa imi sopteasca raspunsurile. Cu ajutorul lui si alaturi de criticile scorpiei, am trait cea mai lunga ora din viata mea. La sfarsitul torturii, m-am ales cu o minunata nota de sapte. Nu era chiar ideal, dar era mai bine decat un patru. I-am multumit lui Edward pentru ajutorul lui, dupa care m-am indreptat catre banca mea.
Rob se uita ciudat la mine:
-Deci, cum ti s-a parut prima ta ora de franceza? Intreba el razand.
- “Minunata”! Profa este o dulce! Am zis la randul meu ,razand impreuna cu el.
Celelalte ore au fost destul de interesante, dar m-au oboist putin. Inainte de a pleca acasa, Rob imi facu un scurt tur al scolii. Trebuie sa recunosc ca era un liceu frumos.
Cum am ajuns acasa, parintii au inceput sa ma interogheze ca la politie. Ast lucru chiar ma inerva. Nu i-am bagat in seama si i-am asigurat ca totul este bine. Imediat dup ace am mancat m-am apucat de temele la franceza, nevrand sa se repete povestea de astazi.
Dupa ce am terminat, m-am trantit pe suprafata moale a patului fiind foarte obosita, adormind instantaneu.