28-01-2011, 08:36 PM
Am venit si cu Next-ul...ms fetelor de comentarii
. Ma bucur ca va place
***
***
Hank Thorton era rosul ca racul si respira greu. Jesse se sperie un pic, crezand ca va face un atac de cord, dar Blake era linistit si privea cu o calmitate de nedescris scena pe care o provocase.
-Domnule Thorton, calmati-va. O sa va fie rau.
Hank se prinse cu mana de birou si trase adanc aer in piept de cateve ori apoi isi intoarse fata spre fiul sau.
-Glumesti, nu-i asa?
-Nu, de ce ai crede ca glumesc? Sunt cat se poate de serios acum.
-Dar…dar e barbat! se balbai batranul.
-Da, am observant si eu asta.
-NU voi permite asa ceva! Vocea lui tuna in incaperea minuscule.
-Nu e treaba ta sa permiti sau nu. Du-te acasa si lasa-ma in pace.
-Nicidecum, tinere. Te voi aduce pe calea cea buna, chiar daca e ultimul lucru pe care il fac.
Blake doar ii zambi si se apropie cu pasi marunti de Jesse, care tacea si privea doar. Intr-o fractiune de secunda ii cuprinse buzele intr-un sarut ferm, nelasandu-l sa se indeparteze. Jesse era vag constient ca mai era cineva in incapere, dar cand simti gustul lui Blake pe buze nu se putu abtine sa nu-i raspunda. De prea mult timp tanjise dupa ele, dar auzind respiratia grea a barbatului mai in varsta, il impinse pe doctor si-si lasa capul rusinat in jos, incercand sa-si ascunda fata ce ardea de la rusine si nervi. Cum de isi permitea sa-l foloseasca in halul asta?Auzea cearta care se iscase intre cei doi, dar era prea ocupat cu proprii nervi, pe care incerca, in van, sa si-i calmeze.
-Il voi saruta din nou. Poate atunci ma vei crede, zise doctorul cu sarcasm in glas.
Atunci autocontrolul sau se spulbera si Jesse isi incorda tot trupul. In momentul in care Blake se apropie, tanarul il pocni peste fata cu atata putere incat doctorul cazu peste birou. In incapere se lasa linistea. Jesse incepu sa-si maseze pumnul care ii zvacnea; pusese prea multa forta in lovitura, dar Blake si-o merita.
-Cine dracu va credeti amandoi? urla baiatul privind cand la unul, cand la altul. Blake se ridica in picioare, masandu-si cu o mana falca ce deja lua o nuanta mai inchisa. Sunteti intr-un spital, nu pe strada, sa urlati ca doi descreierati. Se intoarse apoi spre Hank. Stiu ca ii vreti binele, dar agasandu-l nu veti obtine nimic. Ar trebui sa incercati alta modalitate. Apoi se intoarse spre Blake. Iar tu…ma asteptam la mai mult de la tine. Vocea ii era amara si plina de regret. Nu sunt o jucarie pe care o poti manipula cum vrei. Dar nu inteleg de ce aveam pretentii de la voi. Oamenii din inalta societate vor ramane pe veci la fel obtuzi si de aroganti! Le mai arunca o privire ferma, dupa care se indrepta spre usa. Va rog sa ma scuzati, am lucruri mai importante de facut. Pleca, trantind usa cu putere in urma lui.
-La naiba! Blake se aseza pe scaun, frecandu-si in continuare falca. Tatal sau se aseza la randul sau pe scaunul din fata biroului. Amandoi se privira in tacere. Esti multumit? intreba dupa un moment Blake. Se putea sa nu vi tu si sa strici totul?
-Nu e vina mea, Blake. Tu ai fost cel care a vorbit numai tampenii.
-Pentru ca m-ai enervat tu!
Hank isi privi fiul oftand zgomotos, apoi zambi usor.
-Nu ma asteptam ca micutul ala sa aiba atata putere, zise cu o urma de amuzament in voce.
-Nu-l cunosti deloc, tata. Blake se ridica de pe scaun si se indrepta spre usa.
-Unde pleci? intreba batranul. Nu am terminat de discutat.
-Din punctul meu de vedere, am terminat. Ma duc sa vad daca pot repara din stricaciunile facute. Cand ma intorc, nu mai vreau sa te vad aici.Vocea sa era ferma, de neclintit, asa ca Hank aproba .Inca era in stare de soc .Cine si-ar fi imaginat ca Blake va avea o relatie cu un barbat .Era tare curios cum va reactiona sotia sa cand va auzi vestea.
Blake se grabi spre receptie, unde intreba asistentele daca il vazura pe Jesse. Acestea ii zisesera ca tanarul please si ca parea foarte suparat. Blake ofta. Era un prost. Stricase totul chiar inainte de a incepe ceva. Alerga in parcare, dar masina lui nu mai era acolo. Se scotoci prin buzunare, rugandu-se sa aiba cheile propriei masini la el. Le avea, din fericire. Porni masina si se indrepta spre apartamentul lui Jesse. Trebuia sa vorbeasca cu el, sa rezolve aceasta neintelegere. Traficul nu era prea intens, asa ca ajunse repede in fata cladirii de apartamente a tanarului. Parca masina in garajul subteran si lua liftul pana la etajul 5.
Batu la usa cu putere, dar nu primise nici un raspuns.
-Jesse, esti acolo? deschide, vreau sa vorbesc ceva cu tine. Jesse…?
Din nou nici un raspuns. Batu mai tare. Jesse?
-Pleaca, se auzi o voce stinsa din apartament. Nu vreau sa vorbesc cu tine acum.
-Jesse deschide usa.
-Nu!
-Jesse, daca nu o deschizi o daram.Jur!
Se facu liniste, apoi auzi cum zavorul este tras si usa se deschise cu un scartait enervant. Blake intra grabit nevrand sa ofere un spectacol vecinilor, ce probabil erau curiosi. In fata lui statea Jesse, pe jumate imbracat, cu parul dezordonat si ochii rosi de parca ar fi plans.
Ar fi avut atatea sa-i spuna, dar cand il vazu, toate discursurile pe care si le pregatise in minte se evaporara.
Jesse…eu..
-Zi ce ai de zis si pleaca. Am treaba.
Blake isi lasa capul in pamant cu regret si incerca sa gaseasca o modalitate de a-i spune ce simte.
-Imi pare rau. Nu am vrut sa spun ce am spus…adica am vrut sa spun, dar nu vroiam sa sune asa…adica…aaa…se balbai doctorul in incercarea de a se exprima cat mai corect. Pricepi ceva din ce iti spun eu aici?
-Nu prea, dar continua.
-Nu ma foloseam de tine ca sa-mi enervez tatal. I-am spus adevarul din puctul meu de vedere. Pentru mine tu esti special….Omul ala ma face sa reactionez anapoda. Stiu ca nu e o scuza, dar nu stiu ce altceva mai pot zice.
Vazand ca tanarul nu-i raspunde, continua din ce in ce mai jenat. Saptamana asta mi-ai lipsit ingrozitor. Doar la tine m-am gandit…mi-am dat seama ca nu esti doar un tip cu care m-am culcat, esti mai mult…insemni mai mult pentru mine si imi pare rau daca te-am ranit.
-Eu…si mie mi-a fost dor de tine si ti-am simtit lipsa in acesta saptamana, Blake. Jesse il privi cu acei ochi mari, albastri in care ar putea foarte usor sa se piarda. Dar niciodata sa nu mai faci ce ai facut acum, indiferent de motivul pe care il ai.
Blake se apropie de el si-l lua im brate, strangadu-l cu putere la piept. Apoi isi cobora capul si-l saruta pe buzele moi, primitoare.
Blake…? vocea tanarului nu era mai mult decat o soapta. Chiar ai vorbit serios?
-Cu ce?
-Cu faptul ca ma consideri special?
Blake zambi si-l saruta din nou apasat pe buze.
-Da, normal.
-Bine. Si Blake…imi pare rau pentru falca ta. Nu am vrut sa te lovesc atat de tare.
-Stai linistit imi voi lua revansa in curand. Blake il impinse pe tanar pe podea si se aseza deasupra lui. Mainile sale mari il dezbracara cu indemanre, in timp ce buzele incepusera déjà se guste din pielea incinsa, pana ce trupul lui Jesse tremura incontrolabil. Cu miscari stangace baiatul il dezbraca la randul sau pe Blake, dorind sa-i simta caldura si mirosul pe piele. Cat de mult tanjise dupa el in ultima saptamana. Era ca un drog, pe care il gusti o data si dupa nu mai poti renunta. Preludiul nu dura mult, amandoi fiind mult prea incinsi si doritori pentru a face fata asteptarii. Blake ii departa picioarele si-l patrunse printr-o miscare brusca,,aproape animalica.Jesse urla din cauza contactului dur, dar nu se retrase. Lacrimi amare incepura sa-i curga pe obrajii rosii, dar nu le baga in seama. Tot ce conta era faptul ce este impreuna cu Blake. Il stranse cu putere in brate, infigandu-si unghile in umerii lui,l asandu-i urme rosiatice pe piele.
Cand caldura micului orificiu il acapara si locul acela stramt se stranse in jurul sau, Blake isi pierdu controlul. Se avanta cu putere din nou si din nou in trupul ce se zvarcolea sub el. Era vag constient de faptul ca, poate, il ranea, dar nu se putea opri. Inteti miscarile simtind ca se apropie mometul final. Suspinele tanarului ii umpleau urechile, care nu se mai saturau de acea muzica dulce. Se lasa un pic peste celalalt si-i apuca unul dintre sfarcuri cu dintii, inainte de a se avanta pentru ultima oara in el. Corpul lui Jesse se incorda instantaneu, in timp ce un tipat ascutit ii scapa pe buze, dupa care se relaxa ca un arc rupt. Blake se prabusi extenuat si respirand greu peste el, sarutandu-i usor pielea gatului. Ramasesera asa un timp, pana ce respiratia le reveni la normal si bataile inimii se potolira.
-Jesse?
-Ihi?
-Ar trebui sa ne ridicam. Blake isi trecu mana prin parul tanarului, aranjandu-i bretonul ce-i cazuse pe ochi.
-Da, probabil, dar nu cred ca pot. Jesse avea o voce obosita si somnoroasa. Incerca sa se ridice, dar durerea ascutita din coapse il facu sa se strambe, asa ca se lasa din nou jos.
-Te-am ranit! Nu era o intrebare, ci o afirmatie. Blake se incrunta si injura in surdina, apoi il lua pe tanar in brate si-l duse in dormitor, unde il aseza in patul mare. Imi pare rau. De ce nu m-ai oprit?
Jesse zambi satisfacut, apoi ii atinse fata cu mana.
-De ce sa te opresc daca imi placea? Nu te mai uita asa la mine. Pur si simplu m-ai extenuat. O sa-mi revin in cateva minute. Zambi si se lasa sa cada pe perne.
Blake il privi incruntat, dandu-i cu o mana parul la o parte din ochi.
-Imi pare rau, pustiule. Ii depuse un sarut usor pe frunte si se indeparta de pat.
Jesse casca zgomotos, apoi isi aduse aminte:
-Tu nu esti la munca azi? nu ai consultatii?
Blake clipi de cateva ori, revenind cu picioarele pe pamant.
-La naiba!! cat e ceasul?
-Imediat e unu. De ce?
Blake fugi repede din camera, mergand pe hol, unde se imbraca cu miscari bruste si hotarate.
-Am o consultatie in jumatate de ora. Nu-mi vine sa cred….
Intra ca un val-vartj in camera sub privirea amuzata a lui Jesse si il saruta scurt.
-Scuze, trebuie sa plec. Daca vrei, am putea sa iesim in oras sa luam cina diseara…
Jesse incepu sa rada.
-Imi dai intalnire? cina si un film? Izbucni din nou in ras. Cat de clasic si romantic. Nu te credeam asa…
Blake lua una din pernele, care cazusera pe jos si o arunca in tanarul care facea misto de bunele sale intentii, dar Jesse reusi sa se fereasca.
-Deci vrei sau nu?
-Am o idée mai buna. Ce-ar fi sa mancam aici? apoi inchiriem un film, daca vrei. Oricat de tentanta ar fi o cina cu tine in oras, cred ca amandoi suntem destul de obositi zilele astea. Luam o pauza si ne relaxam o seara. Ce zici?
Nu era o idée rea. Daca statea sa se gandeasca bine, o cina intr-o atmosfera mai intima ar fi fost mai indicata. Nu tu agitatie, priviri curioase sau nervi. Cuvantul relaxare suna atat de bine.
-Ok. Te sun inainte sa plec de la spital ca sa poti comanda mancarea. Acum scuza-ma, dar chiar trebuie sa fug.
-Du-te, ce mai stai aici!
In cateva minute se lasa din nou linistea in apartament. Jesse mai ramase putin in pat, dupa care se ridica, fiind pregatit sa se apuce de munca. Avea destul timp sa-si puna in ordine niste notite pentru carte si sa se apuce sa faca ceva de mancare pentru seara respectiva. Numai bine, acum avea ocazia de a-si incerca talentul de bucatar. Trecusera cateva luni de cat gatise ultima oara o masa cu pretentii. Ce conta daca Blake credea ca va comanda mancarea sau nu? Cel putin se va distra cu pic si-si va folosi bucataria…
. Ma bucur ca va place***
***
Hank Thorton era rosul ca racul si respira greu. Jesse se sperie un pic, crezand ca va face un atac de cord, dar Blake era linistit si privea cu o calmitate de nedescris scena pe care o provocase.
-Domnule Thorton, calmati-va. O sa va fie rau.
Hank se prinse cu mana de birou si trase adanc aer in piept de cateve ori apoi isi intoarse fata spre fiul sau.
-Glumesti, nu-i asa?
-Nu, de ce ai crede ca glumesc? Sunt cat se poate de serios acum.
-Dar…dar e barbat! se balbai batranul.
-Da, am observant si eu asta.
-NU voi permite asa ceva! Vocea lui tuna in incaperea minuscule.
-Nu e treaba ta sa permiti sau nu. Du-te acasa si lasa-ma in pace.
-Nicidecum, tinere. Te voi aduce pe calea cea buna, chiar daca e ultimul lucru pe care il fac.
Blake doar ii zambi si se apropie cu pasi marunti de Jesse, care tacea si privea doar. Intr-o fractiune de secunda ii cuprinse buzele intr-un sarut ferm, nelasandu-l sa se indeparteze. Jesse era vag constient ca mai era cineva in incapere, dar cand simti gustul lui Blake pe buze nu se putu abtine sa nu-i raspunda. De prea mult timp tanjise dupa ele, dar auzind respiratia grea a barbatului mai in varsta, il impinse pe doctor si-si lasa capul rusinat in jos, incercand sa-si ascunda fata ce ardea de la rusine si nervi. Cum de isi permitea sa-l foloseasca in halul asta?Auzea cearta care se iscase intre cei doi, dar era prea ocupat cu proprii nervi, pe care incerca, in van, sa si-i calmeze.
-Il voi saruta din nou. Poate atunci ma vei crede, zise doctorul cu sarcasm in glas.
Atunci autocontrolul sau se spulbera si Jesse isi incorda tot trupul. In momentul in care Blake se apropie, tanarul il pocni peste fata cu atata putere incat doctorul cazu peste birou. In incapere se lasa linistea. Jesse incepu sa-si maseze pumnul care ii zvacnea; pusese prea multa forta in lovitura, dar Blake si-o merita.
-Cine dracu va credeti amandoi? urla baiatul privind cand la unul, cand la altul. Blake se ridica in picioare, masandu-si cu o mana falca ce deja lua o nuanta mai inchisa. Sunteti intr-un spital, nu pe strada, sa urlati ca doi descreierati. Se intoarse apoi spre Hank. Stiu ca ii vreti binele, dar agasandu-l nu veti obtine nimic. Ar trebui sa incercati alta modalitate. Apoi se intoarse spre Blake. Iar tu…ma asteptam la mai mult de la tine. Vocea ii era amara si plina de regret. Nu sunt o jucarie pe care o poti manipula cum vrei. Dar nu inteleg de ce aveam pretentii de la voi. Oamenii din inalta societate vor ramane pe veci la fel obtuzi si de aroganti! Le mai arunca o privire ferma, dupa care se indrepta spre usa. Va rog sa ma scuzati, am lucruri mai importante de facut. Pleca, trantind usa cu putere in urma lui.
-La naiba! Blake se aseza pe scaun, frecandu-si in continuare falca. Tatal sau se aseza la randul sau pe scaunul din fata biroului. Amandoi se privira in tacere. Esti multumit? intreba dupa un moment Blake. Se putea sa nu vi tu si sa strici totul?
-Nu e vina mea, Blake. Tu ai fost cel care a vorbit numai tampenii.
-Pentru ca m-ai enervat tu!
Hank isi privi fiul oftand zgomotos, apoi zambi usor.
-Nu ma asteptam ca micutul ala sa aiba atata putere, zise cu o urma de amuzament in voce.
-Nu-l cunosti deloc, tata. Blake se ridica de pe scaun si se indrepta spre usa.
-Unde pleci? intreba batranul. Nu am terminat de discutat.
-Din punctul meu de vedere, am terminat. Ma duc sa vad daca pot repara din stricaciunile facute. Cand ma intorc, nu mai vreau sa te vad aici.Vocea sa era ferma, de neclintit, asa ca Hank aproba .Inca era in stare de soc .Cine si-ar fi imaginat ca Blake va avea o relatie cu un barbat .Era tare curios cum va reactiona sotia sa cand va auzi vestea.
Blake se grabi spre receptie, unde intreba asistentele daca il vazura pe Jesse. Acestea ii zisesera ca tanarul please si ca parea foarte suparat. Blake ofta. Era un prost. Stricase totul chiar inainte de a incepe ceva. Alerga in parcare, dar masina lui nu mai era acolo. Se scotoci prin buzunare, rugandu-se sa aiba cheile propriei masini la el. Le avea, din fericire. Porni masina si se indrepta spre apartamentul lui Jesse. Trebuia sa vorbeasca cu el, sa rezolve aceasta neintelegere. Traficul nu era prea intens, asa ca ajunse repede in fata cladirii de apartamente a tanarului. Parca masina in garajul subteran si lua liftul pana la etajul 5.
Batu la usa cu putere, dar nu primise nici un raspuns.
-Jesse, esti acolo? deschide, vreau sa vorbesc ceva cu tine. Jesse…?
Din nou nici un raspuns. Batu mai tare. Jesse?
-Pleaca, se auzi o voce stinsa din apartament. Nu vreau sa vorbesc cu tine acum.
-Jesse deschide usa.
-Nu!
-Jesse, daca nu o deschizi o daram.Jur!
Se facu liniste, apoi auzi cum zavorul este tras si usa se deschise cu un scartait enervant. Blake intra grabit nevrand sa ofere un spectacol vecinilor, ce probabil erau curiosi. In fata lui statea Jesse, pe jumate imbracat, cu parul dezordonat si ochii rosi de parca ar fi plans.
Ar fi avut atatea sa-i spuna, dar cand il vazu, toate discursurile pe care si le pregatise in minte se evaporara.
Jesse…eu..
-Zi ce ai de zis si pleaca. Am treaba.
Blake isi lasa capul in pamant cu regret si incerca sa gaseasca o modalitate de a-i spune ce simte.
-Imi pare rau. Nu am vrut sa spun ce am spus…adica am vrut sa spun, dar nu vroiam sa sune asa…adica…aaa…se balbai doctorul in incercarea de a se exprima cat mai corect. Pricepi ceva din ce iti spun eu aici?
-Nu prea, dar continua.
-Nu ma foloseam de tine ca sa-mi enervez tatal. I-am spus adevarul din puctul meu de vedere. Pentru mine tu esti special….Omul ala ma face sa reactionez anapoda. Stiu ca nu e o scuza, dar nu stiu ce altceva mai pot zice.
Vazand ca tanarul nu-i raspunde, continua din ce in ce mai jenat. Saptamana asta mi-ai lipsit ingrozitor. Doar la tine m-am gandit…mi-am dat seama ca nu esti doar un tip cu care m-am culcat, esti mai mult…insemni mai mult pentru mine si imi pare rau daca te-am ranit.
-Eu…si mie mi-a fost dor de tine si ti-am simtit lipsa in acesta saptamana, Blake. Jesse il privi cu acei ochi mari, albastri in care ar putea foarte usor sa se piarda. Dar niciodata sa nu mai faci ce ai facut acum, indiferent de motivul pe care il ai.
Blake se apropie de el si-l lua im brate, strangadu-l cu putere la piept. Apoi isi cobora capul si-l saruta pe buzele moi, primitoare.
Blake…? vocea tanarului nu era mai mult decat o soapta. Chiar ai vorbit serios?
-Cu ce?
-Cu faptul ca ma consideri special?
Blake zambi si-l saruta din nou apasat pe buze.
-Da, normal.
-Bine. Si Blake…imi pare rau pentru falca ta. Nu am vrut sa te lovesc atat de tare.
-Stai linistit imi voi lua revansa in curand. Blake il impinse pe tanar pe podea si se aseza deasupra lui. Mainile sale mari il dezbracara cu indemanre, in timp ce buzele incepusera déjà se guste din pielea incinsa, pana ce trupul lui Jesse tremura incontrolabil. Cu miscari stangace baiatul il dezbraca la randul sau pe Blake, dorind sa-i simta caldura si mirosul pe piele. Cat de mult tanjise dupa el in ultima saptamana. Era ca un drog, pe care il gusti o data si dupa nu mai poti renunta. Preludiul nu dura mult, amandoi fiind mult prea incinsi si doritori pentru a face fata asteptarii. Blake ii departa picioarele si-l patrunse printr-o miscare brusca,,aproape animalica.Jesse urla din cauza contactului dur, dar nu se retrase. Lacrimi amare incepura sa-i curga pe obrajii rosii, dar nu le baga in seama. Tot ce conta era faptul ce este impreuna cu Blake. Il stranse cu putere in brate, infigandu-si unghile in umerii lui,l asandu-i urme rosiatice pe piele.
Cand caldura micului orificiu il acapara si locul acela stramt se stranse in jurul sau, Blake isi pierdu controlul. Se avanta cu putere din nou si din nou in trupul ce se zvarcolea sub el. Era vag constient de faptul ca, poate, il ranea, dar nu se putea opri. Inteti miscarile simtind ca se apropie mometul final. Suspinele tanarului ii umpleau urechile, care nu se mai saturau de acea muzica dulce. Se lasa un pic peste celalalt si-i apuca unul dintre sfarcuri cu dintii, inainte de a se avanta pentru ultima oara in el. Corpul lui Jesse se incorda instantaneu, in timp ce un tipat ascutit ii scapa pe buze, dupa care se relaxa ca un arc rupt. Blake se prabusi extenuat si respirand greu peste el, sarutandu-i usor pielea gatului. Ramasesera asa un timp, pana ce respiratia le reveni la normal si bataile inimii se potolira.
-Jesse?
-Ihi?
-Ar trebui sa ne ridicam. Blake isi trecu mana prin parul tanarului, aranjandu-i bretonul ce-i cazuse pe ochi.
-Da, probabil, dar nu cred ca pot. Jesse avea o voce obosita si somnoroasa. Incerca sa se ridice, dar durerea ascutita din coapse il facu sa se strambe, asa ca se lasa din nou jos.
-Te-am ranit! Nu era o intrebare, ci o afirmatie. Blake se incrunta si injura in surdina, apoi il lua pe tanar in brate si-l duse in dormitor, unde il aseza in patul mare. Imi pare rau. De ce nu m-ai oprit?
Jesse zambi satisfacut, apoi ii atinse fata cu mana.
-De ce sa te opresc daca imi placea? Nu te mai uita asa la mine. Pur si simplu m-ai extenuat. O sa-mi revin in cateva minute. Zambi si se lasa sa cada pe perne.
Blake il privi incruntat, dandu-i cu o mana parul la o parte din ochi.
-Imi pare rau, pustiule. Ii depuse un sarut usor pe frunte si se indeparta de pat.
Jesse casca zgomotos, apoi isi aduse aminte:
-Tu nu esti la munca azi? nu ai consultatii?
Blake clipi de cateva ori, revenind cu picioarele pe pamant.
-La naiba!! cat e ceasul?
-Imediat e unu. De ce?
Blake fugi repede din camera, mergand pe hol, unde se imbraca cu miscari bruste si hotarate.
-Am o consultatie in jumatate de ora. Nu-mi vine sa cred….
Intra ca un val-vartj in camera sub privirea amuzata a lui Jesse si il saruta scurt.
-Scuze, trebuie sa plec. Daca vrei, am putea sa iesim in oras sa luam cina diseara…
Jesse incepu sa rada.
-Imi dai intalnire? cina si un film? Izbucni din nou in ras. Cat de clasic si romantic. Nu te credeam asa…
Blake lua una din pernele, care cazusera pe jos si o arunca in tanarul care facea misto de bunele sale intentii, dar Jesse reusi sa se fereasca.
-Deci vrei sau nu?
-Am o idée mai buna. Ce-ar fi sa mancam aici? apoi inchiriem un film, daca vrei. Oricat de tentanta ar fi o cina cu tine in oras, cred ca amandoi suntem destul de obositi zilele astea. Luam o pauza si ne relaxam o seara. Ce zici?
Nu era o idée rea. Daca statea sa se gandeasca bine, o cina intr-o atmosfera mai intima ar fi fost mai indicata. Nu tu agitatie, priviri curioase sau nervi. Cuvantul relaxare suna atat de bine.
-Ok. Te sun inainte sa plec de la spital ca sa poti comanda mancarea. Acum scuza-ma, dar chiar trebuie sa fug.
-Du-te, ce mai stai aici!
In cateva minute se lasa din nou linistea in apartament. Jesse mai ramase putin in pat, dupa care se ridica, fiind pregatit sa se apuce de munca. Avea destul timp sa-si puna in ordine niste notite pentru carte si sa se apuce sa faca ceva de mancare pentru seara respectiva. Numai bine, acum avea ocazia de a-si incerca talentul de bucatar. Trecusera cateva luni de cat gatise ultima oara o masa cu pretentii. Ce conta daca Blake credea ca va comanda mancarea sau nu? Cel putin se va distra cu pic si-si va folosi bucataria…
"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
![[Imagine: chibi_5001.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_5001.gif)
, chibi-ul lui