28-01-2011, 08:24 PM
hey... sunt destul de noua pe aici da mi-a venit o idee si am zis ca de ce nu... astept comentari;;);;);-*
Moarte unui inger...
partea 1
Statea de ore in sir pe pervazul geamului de la el din camera, ochii lui tristi priveau stropi de ploaie care cadeau din cerul gri, unde disparuse aceea intindere albastra pe care o puteai vedea doar cu o zi in urma cand priveai spre cer?... prieteni ei ziceau ca chiar si cerul plange atunci cand un inger dispare de pe pamant... nu putea decat sa le dea dreptate, o persoana ca si ea nu putea fi asemanata cu nimic altceva decat cu un inger, nu pentru ca era perfecta... ci pentru ca parea atat de diferita de toti ceilalti, uneori avea impresia ca radia lumina atunci cand radea fara incetare, pe atunci inca nu intelegea de ce... acum nu putea decat sa isi aminteasca la infinit fiecare detaliu despre ea... in mintea lui aparea imaginea ei clara, parul saten ii era cret si destul de lung, si-l tinea aproape intodeauna desfacut si parea dezordonat din cauza unor bucle mai rebele, ochii ei verzi si mari erau mereu atat de visatori... personalitatea ei era inca un paradox pentru el, nu putea intelege cum o persoana putea fi prietenoasa si singuratica, zambitoare si nostalgica, visatoare si totusi cu piciarele pe pamant, toate acestea in acelas timp. Ploaia se opreste brusc, cerul isi epuizase toate lacrimile, el isi muta privirea spre camera si o analizeaza de parca era prima data cand o vedea, patul ii era dezordonat desi nu dormise de loc noaptea trecuta iar in rest era plin de obiecte care acum i se pareau inutile, isi muta privirea pe pereti albastri si ochii lui raman fixati pe singurul tablou din camera, intodeauna il obsedase acea pictura dar abea acum intelegea de ce... ii amintea de ea... din nou ea, isi promise-se lui insusi ca nu va plange dar lacrimile nu aveau de gand sa-i dea satisafctie deoarece au inceput sa curga pe chipul lui palid, nu ii convenea si totusi intr-un fel se simtea mai bine ca isi daduse in sfarsit drumul, de cand a aflat de moartea ei nu simtise decat un gol nesfarstit si o greata totala fata de tot ce il inconjoara, dar abea acum adevarata durere isi facea descoperita prezenta, se da jos de pe pervaz si se aseaza pe jos sprijinindu-se de perete, simtea ca inima i s-a spart in mii de cioburi care il taiau in interior... o durere insuportabila pe care stia ca o merita... chiar daca ii era greu sa recunoasca stia ca ea facuse acel gest necugetat din cauza lui... de ce nu a vazut ca o face sa sufere cand era atat de evident? O alta intrebare care nu isi avea rostul acum, era prea tarziu... un inger murise si era vina lui.
Cam atat... cred ca am avut si idei mai bune dar sper ca totusi merge
Moarte unui inger...
partea 1
Statea de ore in sir pe pervazul geamului de la el din camera, ochii lui tristi priveau stropi de ploaie care cadeau din cerul gri, unde disparuse aceea intindere albastra pe care o puteai vedea doar cu o zi in urma cand priveai spre cer?... prieteni ei ziceau ca chiar si cerul plange atunci cand un inger dispare de pe pamant... nu putea decat sa le dea dreptate, o persoana ca si ea nu putea fi asemanata cu nimic altceva decat cu un inger, nu pentru ca era perfecta... ci pentru ca parea atat de diferita de toti ceilalti, uneori avea impresia ca radia lumina atunci cand radea fara incetare, pe atunci inca nu intelegea de ce... acum nu putea decat sa isi aminteasca la infinit fiecare detaliu despre ea... in mintea lui aparea imaginea ei clara, parul saten ii era cret si destul de lung, si-l tinea aproape intodeauna desfacut si parea dezordonat din cauza unor bucle mai rebele, ochii ei verzi si mari erau mereu atat de visatori... personalitatea ei era inca un paradox pentru el, nu putea intelege cum o persoana putea fi prietenoasa si singuratica, zambitoare si nostalgica, visatoare si totusi cu piciarele pe pamant, toate acestea in acelas timp. Ploaia se opreste brusc, cerul isi epuizase toate lacrimile, el isi muta privirea spre camera si o analizeaza de parca era prima data cand o vedea, patul ii era dezordonat desi nu dormise de loc noaptea trecuta iar in rest era plin de obiecte care acum i se pareau inutile, isi muta privirea pe pereti albastri si ochii lui raman fixati pe singurul tablou din camera, intodeauna il obsedase acea pictura dar abea acum intelegea de ce... ii amintea de ea... din nou ea, isi promise-se lui insusi ca nu va plange dar lacrimile nu aveau de gand sa-i dea satisafctie deoarece au inceput sa curga pe chipul lui palid, nu ii convenea si totusi intr-un fel se simtea mai bine ca isi daduse in sfarsit drumul, de cand a aflat de moartea ei nu simtise decat un gol nesfarstit si o greata totala fata de tot ce il inconjoara, dar abea acum adevarata durere isi facea descoperita prezenta, se da jos de pe pervaz si se aseaza pe jos sprijinindu-se de perete, simtea ca inima i s-a spart in mii de cioburi care il taiau in interior... o durere insuportabila pe care stia ca o merita... chiar daca ii era greu sa recunoasca stia ca ea facuse acel gest necugetat din cauza lui... de ce nu a vazut ca o face sa sufere cand era atat de evident? O alta intrebare care nu isi avea rostul acum, era prea tarziu... un inger murise si era vina lui.
Cam atat... cred ca am avut si idei mai bune dar sper ca totusi merge
